Abandonul copiilor în maternități și secții de pediatrie rămâne o problemă socială dureroasă, cu implicații profunde asupra vieții micuților și a societății în ansamblu. Fenomenul, deși în scădere în ultimii ani datorită eforturilor instituționale, continuă să afecteze sute de nou-născuți anual în România, plasând țara pe un loc îngrijorător în Europa.
Cauzele abandonului sunt complexe și interconectate, adesea având la bază probleme socio-economice stringente, lipsa educației, dar și dificultăți emoționale și psihologice ale mamei.
Cauzele Abandonului: O Rețea de Factori
Printre cele mai frecvente motive invocate de mamele care își abandonează copiii se numără:
- Sărăcia și problemele financiare: Aceasta este, de departe, cea mai des întâlnită cauză. Multe mame se confruntă cu lipsa resurselor necesare pentru a asigura un trai decent copilului, ajungând să creadă că abandonul este singura soluție pentru binele acestuia. "Decât sa îl chinuiesc langa mine, fara sa-i pot oferi resursele necesare unui trai decent, mai bine il las la un centru de plasament", este principiul care pare să ghideze multe dintre aceste decizii dificile.
- Depresia post-natală: Stările depresive severe pot afecta capacitatea mamei de a face față responsabilităților parentale.
- Lipsa informațiilor legate de planificarea familială și educația sexuală: Multe mame, în special cele tinere sau provenite din medii defavorizate, nu au acces la informații esențiale despre contracepție și planificare familială, ducând la sarcini nedorite. "Nu au cunoștințe de planning familial sau noțiuni de educație sexuală. Și asta este o problemă”, subliniază specialiștii.
- Statutul de părinte singur: Lipsa unui partener și a sprijinului familial poate copleși mamele.
- Sarcina rezultată în urma unui viol sau abuz: Traumele asociate acestor evenimente pot face dificilă acceptarea și creșterea copilului.
- Posibil handicap al copilului: Temerile legate de costurile și dificultățile îngrijirii unui copil cu nevoi speciale pot contribui la decizia de abandon.
- Presiunea socială și teama de reacția partenerului sau a familiei: Unele mame abandonează copilul de teama respingerii sau a conflictelor în familie.
- Minorele însărcinate: Fetele minore, adesea nepregătite emoțional și social pentru maternitate, se tem de consecințele sarcinii și ale nașterii, optând pentru abandon. "La minore sarcinile apar întâmplător, ele se sperie, se tem și au tendința să abandoneze, plus statutul lor social."
Este important de subliniat că majoritatea părinților nu își doresc să își abandoneze copiii, însă circumstanțele dificile îi determină să ia această hotărâre, crezând că este în interesul copilului.
Tipuri de Abandon și Cadrul Legislativ
Proiectul Daphne, finanțat de UE, a diferențiat două tipuri de abandon:
- Abandon deschis: Părintele, a cărui identitate este cunoscută, respinge în mod voit responsabilitatea parentală, iar niciun alt membru al familiei nu se poate sau nu dorește să aibă grijă de copil.
- Abandon secret: Copilul este părăsit în secret de către părinte, care nu poate fi identificat, respingând astfel anonim responsabilitatea parentală.
În România, legislația privind protecția drepturilor copilului și adopția a evoluat de-a lungul timpului. Legea nr. 47/1993, care prevedea că copiii din centrele de plasament nevizitați timp de 6 luni deveneau adoptabili, a fost ulterior modificată și completată prin legislația din 2004, 2009 și 2011, pentru a preveni abuzurile și a proteja mai bine drepturile copiilor.
În alte țări europene, precum Franța, există practici precum "nașterea anonimă" sau "leagăne speciale pentru copii", unde mamele își pot lăsa copiii în mod anonim, ridicând însă dezbateri despre dacă aceste măsuri ajută la salvarea vieților sau încurajează abandonul.
Consecințele Abandonului: Impactul Asupra Copilului
Copiii abandonați se confruntă cu un viitor incert și cu o serie de consecințe psihologice și emoționale devastatoare.
- Instituționalizarea: Cei mai mulți copii abandonați ajung în centre de plasament, unde primesc un adăpost și o educație, dar nu și sprijinul emoțional și afecțiunea de care au nevoie. Aceștia rămân în grija statului până la vârsta de 18 ani, fiind apoi lăsați să se descurce singuri.
- Sentimente de rușine și pierdere: Absența părinților, mai ales când pare voluntară, lasă copiii cu un profund sentiment de vinovăție și nedemnitate. Ei pot ajunge să creadă că sunt ei de vină pentru abandon sau că reprezintă o "povară".
- Stima de sine scăzută: Experiența abandonului poate afecta negativ dezvoltarea stimei de sine a copilului, făcându-l să se simtă neimportant și nedorit.
- Dificultăți în exprimarea emoțiilor: Copiii abandonați pot avea probleme în a-și împărtăși sentimentele și a stabili relații sănătoase.
- Tendința de a deveni agresivi sau de a fugi de școală: Neglijați și respinși, unii copii pot manifesta comportamente deviante.
- Dezvoltarea unor fantezii despre părintele absent: Unii copii se pot identifica excesiv cu părintele absent, dezvoltând fantezii care le oferă un confort temporar.
Este esențial ca părinții implicați să depună eforturi pentru a atenua impactul abandonului asupra copilului, oferindu-i sprijin emoțional și construind o relație bazată pe încredere și afecțiune.
Efectele abandonului copilăriei la vârsta adultă | Dr. Gregory Jantz explică
Eforturi de Prevenire și Intervenție
În România, s-au implementat diverse măsuri pentru prevenirea abandonului copiilor, inclusiv programe de consiliere psiho-socială, campanii de responsabilizare a părinților și sprijin pentru accesarea serviciilor sociale.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) joacă un rol crucial în evaluarea situațiilor, acordarea de asistență psihologică și sprijin pentru rezolvarea favorabilă a cazurilor. În Sectorul 1 al Bucureștiului, de exemplu, a fost înființat un birou specializat în prevenirea abandonului în maternități, format din asistenți sociali calificați, care interacționează direct cu mamele aflate în situații de risc.
Autoritățile încearcă, de asemenea, să faciliteze întoarcerea copilului la familia care l-a abandonat, înainte de a se ajunge la adopție. În primele nouă luni ale anului 2022, din cei 276 de nou-născuți abandonați în maternități, aproximativ 100 s-au întors la părinți, iar pentru restul s-au căutat soluții de adopție.
Cu toate acestea, lipsa asistenței sociale în peste 3.000 de localități reprezintă un obstacol major în eforturile de prevenire a abandonului.
| Număr total de nou-născuți abandonați în maternități | 276 |
|---|---|
| Copii care s-au întors la părinți | Aproximativ 100 |
| Copii pentru care se caută soluții de adopție | Restul |
În anul 2006, ca răspuns la numeroasele sesizări venite din partea spitalelor și maternităților din Sectorul 1, în cadrul D.G.A.S.P.C. Sector 1 a fost înființat Biroul Prevenire și Intervenție în Situația Părăsirii Copilului în Maternități. A fost astfel formată o structură de asistenți sociali calificați în prevenirea abandonului, cu scopul de a interacționa direct cu mamele aflate în situații de risc. Adică mamele care nu au înregistrat nașterea bebelușului, mamele consumatoare de droguri, minorele însărcinate sau mamele minore. Iar rolul acestei echipe de asistenți sociali este același și astăzi: să colaboreze permanent cu toate spitalele din Sectorul 1 pentru a găsi situațiile critice și să intervină rapid prin consiliere psiho-socială și printr-o monitorizare atentă a cazurilor. Aceeași echipă oferă sprijin pentru obținerea actelor de identitate și le ajută pe mame să acceseze toate serviciile sociale disponibile pentru situația lor. Prin implicare, perseverență și prin colaborarea cu specialiștii din unitățile sanitare, Poliție și Evidența Populației am reușit să diminuăm numărul copiilor părăsiți în maternități.
tags: #abandonul #copiilor #in #maternitate #licenta