Avortul reprezintă pierderea sau intreruperea sarcinii. Se considera avort spontan atunci cand sarcina este pierduta (nu a fost dorita terminarea acesteia) si intrerupere de sarcina sau avort programat atunci cand procedura este aleasa in mod voit si/sau este necesara. Afla, in cele ce urmeaza, ce este avortul si de cate tipuri poate fi, care sunt simptomele unui avort spontan, de ce apare avortul spontan, pana la cate saptamani se poate face un avort programat, precum si care sunt consecintele unui avort asupra sanatatii femeii.
Definitia avortului difera in functie de modul in care acesta s-a produs. Astfel, avortul poate fi considerat fie pierderea sarcinii in mod spontan pana in saptamana 20 de gestatie, fie renuntarea in mod voit la aceasta, prin intermediul medicamentelor sau chirurgical.
In mod normal, aproximativ 10-20% din sarcini se termina cu avort spontan. Totusi, numarul real este mai mare, multe din avorturi aparand devreme in sarcina, cand femeia inca nu a realizat ca este insarcinata.
Pe langa clasificarea avortului in functie de optarea sau nu pentru acesta, exista o clasificare suplimentara, in functie de stadiul clinic al acestuia:
- Amenintarea de avort - apare atunci cand exista sangerare vaginala, insa colul uterin nu s-a dilatat, ramanand complet inchis; aceste sarcini decurg fara probleme, astfel ca adesea, aceste sangerari sunt rezultatul implantarii ovulului fecundat in peretele uterin;
- Avortul inevitabil - apare atunci cand exista o dilatare sau o stergere a colului uterin, cu contractia sesizabila a acestuia;
- Avortul incomplet - cand s-a eliminat doar o parte din tesutul embrionar si placentar, restul ramanand intrauterin, atunci se poate vorbi despre avort incomplet; sangerarile si crampele pot fi prezente si persistente;
- Avortul complet - atunci cand s-a eliminat tot tesutul embrionar sau placentar, avortul este considerat complet; acest tip de avort apare frecvent inainte de saptamana 12 de sarcina; sangerarea ar trebui sa inceteze rapid, la fel si durerile de spate si crampele; un avort complet poate fi confirmat ecografic sau prin intermediul chiuretajului chirurgical;
- Avortul pierdut - apare atunci cand s-a produs moartea embrionului, dar nu a avut loc expulzia acestuia sau a tesutului placentar; semne ale acestui tip de avort spontan pot fi reprezentate prin disparitia manifestarilor de sarcina si absenta ritmului cardiac fetal.
Tipuri de Avorturi Programate
In unele cazuri, avortul este o decizie proprie sau o necesitate. Astfel, este important sa se cunoasca cele doua metode principale prin care se pot realiza intreruperi de sarcina: medicamentos sau chirurgical.
- Avortul medicamentos (intrerupere sarcina medicamentos, cu pastila avortiva) - metoda folosita pentru sarcinile aflate in maximum saptamana a 9-a; prezinta riscuri semnificativ mai mici decat avortul chirurgical si consta in administrarea unei prime pastile pentru pierderea propriu-zisa a sarcinii, precum si a celei de-a doua, la interval de 72 de ore, pentru expulzia continutului intrauterin (cele doua pastile avortive);
- Avortul chirurgical (chiuretaj prin aspiratie) - reprezinta avortul prin aspiratie pana in saptamana 14 de sarcina, ce presupune aspiratia continutului intrauterin.
Decizia de a opta pentru o varianta de avort in favoarea celeilalte se face in functie de varsta gestationala si doar la sfaturile si indicatiile medicului ginecolog.
Simptome și Cauze ale Avortului Spontan
Cele mai multe avorturi spontane apar inainte de saptamana 20 de sarcina. Exista aparitia unor simptome dupa avortul spontan, care pot indica prezenta acestuia:
- Sangerare vaginala - abundenta sau doar cateva picaturi de sange;
- Durere sau crampe abdominale;
- Durere la nivelul spatelui;
- Scurgeri vaginale de consistenta diferita.
Cele mai multe avorturi se produc din cauza ca fatul nu se dezvolta normal. Dat fiind faptul ca aceste anomalii sunt rar identificate, adeseori este dificil sa se determine care a fost cauza avorturilor. Exista, totusi, anumite cauze care pot oferi informatii referitoare la ce provoaca avortul spontan.
Anomalii la nivelul genelor sau cromozomilor
Cele mai multe avorturi apar din cauza ca fatul nu se dezvolta normal. Anomaliile genetice sau cromozomiale apar intamplator, pe masura ce embrionul se divide si creste. Acestea nu sunt anomalii mostenite de la parinti.
Afectiuni ale mamei
Intr-un numar redus de cazuri, anumite afectiuni ale mamei pot cauza avort:
- Diabet zaharat (necontrolat);
- Diferite infectii;
- Probleme hormonale;
- Probleme la nivelul uterului sau colului uterin;
- Afectiuni tiroidiene.
Activitatile de rutina, ca cele de mai jos, nu reprezinta cauze pentru producerea avortului:
- Practicarea de exercitii fizice;
- Raporturile sexuale;
- Activitatea profesionala (cu conditia sa nu existe expunere la noxe sau radiatii).
Factori de Risc în Avortul Spontan
Numerosi factori pot creste riscul de aparitie a avortului. Printre acesti factori se afla:
- Varsta - femeile cu varsta peste 35 ani au un risc mai mare decat cele tinere; la 35 de ani, riscul de avort este de aproximativ 20%, la 45 ani crescand pana aproape de 80%;
- Avortul in antecedente - femeile care au avut doua sau mai multe avorturi consecutive au un risc mai mare pentru inca un avort;
- Afectiunile cronice - femeile cu boli cronice (ex: diabetul zaharat);
- Patologiile la nivelul colului uterin sau uterului - anumite malformatii uterine, col uterin incompetent;
- Fumatul, alcoolul si drogurile - astfel, stilul de viata nesanatos este un alt factor ce poate provoca avortul;
- Greutatea - atat greutatea mai mica decat cea normala, cat si obezitatea;
- Testele prenatale invazive - anumite teste prenatale genetice, cum ar fi amniocenteza sau biopsia de vilozitati coriale prezinta risc de producere a avortului.
Etica și Reglementările Legale ale Avortului
Desi exista multe discutii in jurul acestui subiect, decizia de intrerupere a sarcinii pana in saptamana a 14-a (considerata a fi limita pana cand se poate face avortul) ar trebui sa fie doar a femeii gravide. Dupa acest termen, totusi, exista foarte putine situatii in care se poate efectua un avort chirurgical.
Aproape toate aceste situatii constau fie in starea de sanatate precara a mamei, fie in posibilitatea mare de existenta a unor malformatii sau dizabilitati ale fatului. In astfel de situatii, medicul ginecolog trebuie sa evalueze posibilitatea unor complicatii grave si sa decida in ce directie este indreptata balanta risc-beneficiu, inainte de a sugera optiunea de avort.
Avortul la 20 de săptămâni
Majoritatea avorturilor spontane se petrec inainte de varsta gestationala de 20 de saptamani. Totusi, nu este imposibil sa apara si la 20 saptamani sau chiar mai tarziu. Foarte putine sarcini sunt pierdute dupa saptamana 20 (in jur de 2-3%). Cel mai adesea, acest lucru se intampla ca urmare a unor malformatii ale fatului, a stilului de viata nesanatos al mamei sau din cauza unor infectii sau traumatisme la nivel uterin (avortul terapeutic).
Avortul a fost, si continua sa fie, un subiect de intensa dezbatere etica, morala si legala la nivel global. In Romania, istoricul avortului este marcat de perioade de legalizare si interzicere, cu implicatii profunde asupra sanatatii femeilor si asupra demografiei.
Avortul la cerere a fost introdus in 1957 prin Decretul nr. 469/1957. Cea mai sumbră perioadă din amintirea mamelor și bunicilor noastre este cea declanșată de Decretul nr. 770/1966, care a interzis avortul, cu excepții foarte limitate. Până în 1985, rata mortalității materne se dublase, 86% dintre decese fiind urmare a avorturilor clandestine. După revoluție, la 27 decembrie 1989, prin Decretul-lege nr.1/1989 a fost abrogat Decretul 770/1966. S-a înregistrat un număr extrem de mare de avorturi în 1990 și 1991, iar metodele de contracepție erau în continuare inaccesibile sau necunoscute. Avortul a fost incriminat din nou prin Legea nr. 140/1996, pentru ca în prezent, avortul la cerere să fie reglementat prin Art. 201 al Codului penal.
În prezent, avortul la cerere se poate efectua până în a 14-a săptămână de sarcină. O întrerupere de sarcină peste acest termen fiind sancționată penal, cu excepția situațiilor terapeutice.
Curtea Supremă a Arizonei a decis recent că o lege veche de aproape 160 de ani, adoptată în 1864, care interzice avorturile în majoritatea cazurilor, poate fi din nou aplicată. Această decizie, care nu consideră violul sau incestul excepții valabile, are implicații electorale importante în contextul alegerilor prezidențiale din SUA.
La nivel global, dezbaterea privind dreptul la avort continuă, cu perspective etice variate. Un concept central în argumentația etică este cel de "personalitate" (personhood), care se referă la proprietatea unei ființe umane de a fi persoană, cu dreptul fundamental la viață. Opoziția față de avort provine adesea din partea organizațiilor religioase, dar există și argumente demografice și perspective legate de dreptul femeii asupra propriului corp, în contradicție cu dreptul fătului la viață.
Abordările juridice variază la nivel mondial, avortul fiind subordonat unor condiționări legale specifice. Implicațiile deciziei de a întrerupe o sarcină se extind la nivel individual, de cuplu, familial, comunitar, național și global.
Controlul asupra capacității reproductive proprii face necesară informarea și accesul la contracepție, astfel încât să fie evitate sarcinile nedorite. Scăderea ratei avorturilor se face mai ales prin promovarea planificării familiale voluntare și a educației pentru viața de cuplu.
Despre Decretul 770 de interzicere a avorturilor, la Adevăruri despre trecut
Recuperarea Fizică și Emoțională după Avort
În cele mai multe cazuri, refacerea fizică durează de la câteva ore până la câteva zile. Menstruatia va reveni după aproximativ 4-6 săptămâni. Imediat după avort, deși se poate folosi orice metodă de contracepție, se recomandă ca cel puțin în primele două săptămâni să se evite contactul sexual.
Posibilitatea unei noi sarcini apare odată cu următorul ciclu menstrual. Totuși, este esențială stabilizarea fizică și emoțională, înainte de o încercare viitoare a unei sarcini. Medicul ginecolog poate oferi consiliere în acest scop.
Frecvent, avortul se produce dintr-o cauză tranzitorie. Majoritatea femeilor vor avea sarcini cu decurs normal, după un avort. Mai puțin de 5% dintre femei vor avea două avorturi consecutive și numai 1% vor avea trei sau mai multe avorturi consecutive.
Dacă au fost prezente avorturi multiple, în special mai mult de trei consecutive, este important să fie întrebat medicul ginecolog despre efectuarea unor teste pentru identificarea posibilelor cauze, cum ar fi anomaliile uterine, tulburările de coagulare sau anomaliile cromozomiale.
Vindecarea emoțională poate dura mai mult decât cea fizică. Avortul poate fi resimțit ca o pierdere chinuitoare, pe care cei din jur nu o pot înțelege complet. Emoțiile resimțite pot fi de furie, vină sau disperare. Acordarea timpului pentru a procesa pierderea sarcinii este, astfel, esențială.
De cele mai multe ori, avortul nu poate fi prevenit. Totuși, este importantă asigurarea stării optime de sănătate, atât a mamei, cât și a fătului. Frecventarea consultațiilor prenatale și evitarea factorilor de risc, cum ar fi fumatul și alcoolul, sunt, de asemenea, metode profilactice utile.
În concluzie, avortul, chiar dacă este spontan sau programat, poate avea un impact semnificativ asupra stării de sănătate fizice și mentale a femeii. Informarea în legătură cu acest subiect poate facilita recuperarea și poate restabili starea de bine după un astfel de eveniment semnificativ.
tags: #avortul #o #problema #controversata