Povestea adolescentei care a refuzat avortul și a ales să nască: curaj, provocări și noul început

La 17 ani, am rămas însărcinată. I-am zis nu avortului, am ales să nasc. Când aveam 16 ani, mama a murit de cancer ovarian, iar eu a trebuit să devin o figură maternă pentru sora mea mai mică. Apoi, la 17 ani, am aflat că sunt însărcinată. Am mers la Planned Parenthood, iar personalul a confirmat sarcina. Ei au avut grijă de mine. Au fost extrem de compasivi și informați. Am decis să fac avortul pentru că era cea mai bună opțiune pentru mine la momentul respectiv. Planned Parenthood m-a ajutat să obțin finanțare pentru procedură. A fost o decizie dificilă, dar deja eram părinte pentru sora mea, iar nu puteam să finanțez sau să ofer emoțional încă un copil. Viața mea este mai bună datorită deciziei mele. Am terminat liceul, și m-am calificat drept asistentă medicală certificată. Am decis să mă înscriu la muncă în Planned Parenthood pentru că mersul acolo ca pacientă m-a făcut să vreau să ajut alte femei așa cum m-au ajutat pe mine, și am ajuns să lucrez acolo patru ani și jumătate.

Acase șase ani în urmă, am rămas însărcinată din nou - dar de data aceasta eram financiar stabilă și emoțional pregătită să devin mamă. De data aceasta, alegerea mea a fost să păstrez sarcina. Azi, sunt mamă mândră a unui băiat și îmi urmărsc cu succes cariera. Provine dintr-o familie foarte bună. Părinții mei au făcut aceleași greșeli ca toți părinții, dar au avut întotdeauna grijă să nu duc lipsă de nimic. Tata chiar a înființat un fond de studii pentru mine, pe când eu eram încă bebeluș. Am locuit întotdeauna în cartiere bune. Am condus o mașină frumoasă și am mers la o școală bună.

Acestea fiind zise, trebuie să menționez un lucru: când am rămas însărcinată, n-am avut pe nimeni alături de mine! Însă este adevărat și faptul că, înainte de a rămâne însărcinată, am făcut anumite alegeri care m-au adus în situația de a nu avea pe nimeni lângă mine. Relația dintre mine și tatăl copilului meu a fost una dificilă de la început și a devenit din ce în ce mai dificilă pe parcurs. Dar nu-l aveam decât pe el. În cele din urmă, ne-am despărțit când eram în a șaptea lună de sarcină. Dar chiar și așa, fără slujbă, fără mașină, fără bani, știam că vreau să păstrez copilul și eram dispusă să depun tot efortul necesar acestui scop.

Au fost atât de multe zile în care am plâns până mi-au ieșit ochii din cap, atât de multe zile în care m-am gândit și, câteodată, chiar am spus că ar trebui (sau ar fi trebuit) să fac avortul și gata! În timpul sarcinii s-a legat o prietenie foarte frumoasă între mine și Anja (liderul studenților din cadrul universității Mississippi State și activistă pro-viață). Când aveam 11 săptămâni și 6 zile de sarcină, Anja m-a dus la Centrul pentru Alegeri cu privire la Sarcină, unde am putut face o ecografie gratuită (C.A.S. este un loc extraordinar!). La acest centru am putut să-l văd pe mititelul din mine! I-am auzit inima bătând! Încercând să-mi rețin lacrimile, am izbucnit într-un râs nervos în timp ce-mi urmăream copilul țopăindu-mi în burtică. Cu toate acestea, încă mai aveam îndoieli în fiecare zi. Am renunțat la facultate și mi-am pierdut și cele două slujbe, pe când eram în a cincea lună de sarcină. Tot nu știam cum urma să mă descurc sau cum aveam să-mi întrețin băiețelul din puțin agoniseală de care dispuneam.

Acum mi-e rușine să recunosc, dar voi fi sinceră: încă mai aveam momente în care îmi doream să-mi fi avortat copilul. Însă Anja mi-a fost alături prin tot acest coșmar - mi-a fost consilier, mamă, prietenă, tată pentru copilul meu, orice am avut nevoie! M-a iubit și mi-a iubit copilul. Mamei mele i-am spus că sunt gravidă abia în a 16-a săptămână de sarcină, după ce am aflat că voi avea un băiețel. Ei bine, micuțul care creștea în mine a înfiripat o nouă și extraordinară relație între mine și mama mea. În acel moment, aveam nevoie disperată de ajutorul ei. Decizia ei de a mă lăsa să mă mut înapoi în casa părintească fix în ziua în care împlineam 18 ani, a fost o adevărată binecuvântare pentru mine!

Deja eram gravidă în 8 luni. Mama a fost cea care i-a cumpărat micuțului meu Taylan primele pături, primele hăinuțe, salopete etc. A avut nevoie de mult timp, dar, în cele din urmă, mi-a acceptat sarcina și a devenit, în mod oficial, entuziasmată de faptul că urma să fie bunică pentru prima oară. Mătușa mea chiar a dat o petrecere în cinstea viitorului meu copilaș! Taylan a venit pe lume pe 30 iulie. Mi-a fost foarte greu. Fiecare secundă era înspăimântătoare. Totul era nou pentru mine. Exact asta este și cea mai mare teamă a mea - teama de necunoscut. Îmi amintesc de prima dată când m-a lăsat mama singură cu Taylan. Am sunat-o pe Anja. Plângeam. Acum Taylan are aproape 3 luni și îmi este mai ușor. Încă mai sunt momente în care întâmpin diverse dificultăți și provocări. Am ales să împărtășesc cu voi experiența mea, pentru că nu știu prin ce trec alții, dar cunosc atât de multe femei aflate în situația mea! Fiecare dintre ele are o poveste în spate, în special mamele tinere.

Unele dintre ele nu au norocul de a ieși dintr-o asemenea situație de criză înainte de a li se naște copilul. Sarcina mea m-a purtat prin unele dintre cele mai grele momente ale vieții mele, dar a avut și cel mai bun final cu puțin ajutor. Acum, cu doar puțin ajutor, reușesc să am singură grijă de fiul meu, în proporție de 98%. Dar merită din plin tot efortul. Susținătorii avortului promovează insistent mesajul că femeile trebuie să avorteze dacă copilul lor are un diagnostic incompatibil cu viața.

Invitată la podcastul „I Like Birds” al lui Zach Rippey, ea a povestit că a rămas însărcinată pe neașteptate în timpul liceului, dar a fost foarte îndurerată când la ecografie s-a văzut că fiica ei nenăscută, Sophie, nu avea rinichi. „Nu m-am auzit niciodată scoțând sunete ca cele care ieșeau din mine când am aflat vestea”, a povestit Ava Trammell despre momentul ecografiei. „Stăteam acolo și plângeam și eu, și mama… În cele din urmă, medicul spune: Nu găsim nicio arteră renală. Ava Trammel a refuzat avortul sugerat de medici. Le-a spus că pântecele ei era cel mai sigur loc pentru fiica ei: „Urmăresc numeroase organizații pro-viață pe Instagram și știu ce înseamnă un avort. Să o iau dintr-un loc în care Dumnezeu a așezat-o - în mâinile mele, în pântecele meu, unde este în siguranță și cunoaște doar iubirea și nu cunoaște durerea.”

Tânăra a povestit cu lacrimi în ochi despre cele câteva momente când a ținut-o pe Sophie cuibărită la pieptul ei după ce a născut-o. Povestea Avei Trammel este plină de speranță, credință și pace. AI o opinie despre un subiect de actualitate? DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură și violență. Dar, după cum confirmă și CEDO în cazul Handyside vs. DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură și violență. Dar, după cum confirmă și CEDO în cazul Handyside vs. „M-am născut prin mamă surogat... dar din prima zi nu a existat nicio legătură cu mama mea, iar copilăria mea a fost nefericită. De aceea cred cu tărie că această practică crudă și imorală ar trebui interzisă”. Așa își începe povestea o tânără din SUA.

Nașterea prin intermediul unei mame surogat, considerată un act imoral FOTO Shutterstock. „În copilărie, nu înțelegeam de ce m-am născut în Kentucky. Era scris negru pe alb pe certificatul meu de naștere, dar nu avea niciun sens. Părinții mei nu trăiseră niciodată în Kentucky, nu eram americani și nu aveam nicio legătură de familie cu locul respectiv. Când am întrebat-o pe mama mea, mi-a spus că a ales Kentucky pentru că acolo a avut loc filmul ei preferat, „Pe aripile vântului” (nu a fost) și că și-a dorit întotdeauna ca copilul ei să se nască într-un loc atât de romantic. Este și motivul pentru care m-a numit Olivia, după numele uneia dintre vedetele filmului, Olivia de Havilland.

Mulți ani mai târziu, femeia avea să descopere fantezia de basm a mamei mele ascundea un adevăr devastator: se născuse în Kentucky pentru că o mamă surogat americană acolo i-a dat viață. „La doar câteva secunde după ce mă născusem, fusesem rapid îndepărtată de femeia care rămăsese însărcinată cu mine - folosind propriile ovule - și care mă purtase în pântece timp de nouă luni. În loc să fiu pusă în brațe mamei mele biologice pentru a fi îngrijită și adorată, am fost dată pe mâna unui bărbat și a unei femei care, pur și simplu, plătiseră foarte mulți bani pentru mine. Nașterea mea în urmă cu 31 de ani poate că a însemnat această tranzacție financiară specială, dar a fost doar începutul unei traume cu care mă lupt să fac față până în prezent”, a mărturisit femeia.

Un act imoral Nu trece o săptămână fără ca o celebritate să declare nașterea unui copil născut prin intermediul unei mame surogat, fie că este vorba despre Paris Hilton sau Khloe Kardashian. În Marea Britanie, Comisia juridică a înaintat o recomandare prin care părinții care apelează la mame surogat să primească un statut legal încă de la naștere. „În prezent, mama surogat este părintele legal până când părinții intenționați obțin un ordin parental, ceea ce poate dura luni de zile. Cu toate acestea, deși inima mea este cu adevărat alături de orice femeie care tânjește să aibă un copil, în calitate de persoană care a fost produsul unei nașteri prin surogat, nu pot aplauda niciodată aceste anunțuri. Experiențele mele m-au determinat să concluzionez că maternitatea surogat este un act imoral care poate provoca daune pe viață”, arată tânăra.

Devenind, la rândul meu părinte- în întregime natural - mi-am dat seama că legătura dintre mamă și copil este sacră. Ceva care nu ar trebui să fie modificată niciodată. Când scriu despre trauma pe care se spune că cei adoptați o suferă după ce au fost luați de la mamele lor natale, unii psihologi se referă la această ruptură emoțională și fizică drept „rana primordială”.

Familia Nan, rămasă fără copii în Norvegia, primește o nouă lovitură. Cei doi micuți au fost despărțiți și obligați să trăiască în familii diferite. Cred că este același lucru pentru copiii născuți prin maternitate surogat: o experiență profund dureroasă care perturbă conexiunile înnăscute dintre mama care naște și copil. Aceasta a mărturisit, abia târziu și-a dat seama, că avea numai amintiri nefericite din copilărie. „Chiar și când eram mică aveam sentimentul că ceva este „în afara” familiei mele. Părinții mei francezi erau foarte bogați și ne-am împărțit timpul între Palm Beach din Florida și sudul Franței, trăind în case fabuloase, cu o armată de bone și personal de curățenie. Din punct de vedere material, nu mi-am dorit nimic. Dar din punct de vedere emoțional a fost o altă poveste”, arată tânăra.

A început să facă o anchetă online. În adolescență, sesizând că ceva este în neregulă, mama sa era prea în vârstă față de alte mame ale prietenelor sale, tânăra a făcut câteva cercetări online și a văzut că Gone With The Wind nu fusese filmat în Kentucky, ci în Georgia. „Dar ceea ce a continuat să apară în căutările mele online a fost că Louisville era un mare centru pentru maternitatea surogat. Instantaneu, ceva a făcut clic. Când cercetările ulterioare au dezvăluit că maternitatea surogat era ilegală în Franța - și astăzi este cazul -mi-am dat seama că am fost mințită toată viața”, spune tânăra.

„Cine am fost?” Acela a fost momentul în care totul a scăpat de sub control: a început o călătorie de autodistrugere. A băut mult, a fumat marijuana și a petrecut non-stop, orice pentru a opri gândurile care o năpădeau. „Mama a fost cu adevărat mama mea? Cine am fost?” Dar depresia s-a adâncit într-o asemenea măsură încât, după ce a plecat de acasă, a avut mai multe tentative de sinucidere, despre care părinții săi nu știau nimic. Mai mult decât atât, totul a culminat cu faptul că a fost violată într-o noapte. La scurt timp și-a dat seama că are nevoie de ajutor și a căutat un terapeut.

În calea sa, în timpul procesului de vindecare, și-a întâlnit viitorul soț, alături de care are trei copii. Andreea Bălan, declarație surprinzătoare: „Pot să mai fac copii doar cu o mamă surogat”. Mama a întrerupt legătura cu copiii. Fericirea însă nu putea fi completă fără a ști cine este cea care i-a dat viață. Astfel, cu ajutorul soacrei sale, a reușit să dea de urma femeii care a născut-o.

„Am aflat că ziua mea de naștere a fost aleasă special pentru mine - sarcina fusese indusă, așa că am ajuns să mă nasc pe 10 decembrie, o dată care se potrivea cu planurile de călătorie ale părinților mei. Chiar dacă și-a reîntâlnit mama naturală și frații vitregi, relația celor două a fost întreruptă de problemele de sănătate ale celei care a născut-o. Medicii i-au spus să facă avort, însă ea a refuzat. „Tumoarea i-a afectat corzile vocale. Din acest motiv nu prea își poate folosi vocea. Are un program pe Ipad prin intermediul căruia comunicăm.”

Acest material evidențiază complexitatea deciziilor legate de sarcină, maternitate, surogat și impactul asupra vieții tinerelor.

Este clar că fiecare poveste are un parcurs unic, iar alegerea de a aduce pe lume un copil poate însemna începutul unei călătorii de vindecare, responsabilitate și speranță pentru viitor.

tags: #adolescenta #care #a #refuzat #avortul #i

Postări populare:

• PFA închis: pași, aspecte de maternitate și impozite de plătit
• Analiză a combinației serclajului cu amniocenteza în sarcină: studii și tehnici moderne
• cum se formează sistemul nervos la embrion
• Cum se realizează o coroniță de plante uscate pentru bebeluși
• Execuția piloților forați de mari dimensiuni: cerințe