Arborele genealogic al Familiei Regale cu transmiterea paternităților

Regele Mihai se înrudeşte direct şi indirect cu mai multe familii regale europene. Regele Mihai I a domnit în două rânduri, prima dată între 1927 şi 1930, apoi din 6 septembrie 1940 până în 1947. Regele Mihai a murit la domiciliul său din Elveția, marți 5 decembrie 2017, la ora 13:00. Avea 96 de ani, împliniți la 25 octombrie, și de mai bine de un an și jumătate era grav bolnav.

Prin bunica sa, Regina Maria, născută Maria de Saxa-Coburg Gotta, regele Mihai este văr cu regina Elisabeta a doua a Marii Britanii şi unchi al prinţului Charles. Tatăl Mariei, Alfred de Saxa Coburg Gotha era fiul reginei Victoria a Marii Britanii. Prin mama sa, Maria Alexandrovna, Regina Maria era nepoata ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei şi verişoara ţarului Nicolae al II-lea. Viitoarea regină a României leagă dinastia de la Bucureşti de familia regală britanică, dar şi de familia Romanovilor, ţarii Rusiei.

Prin soţia sa, Anna de Bourbon-Parma, se înrudeşte de asemenea cu familia regală a Spaniei, dar şi cu cea a Danemarcei. În noiembrie 1947, la nunta verişoarei sale, principesa Elisabeta a Marii Britanii, Mihai se logodeşte cu Ana de Bourbon Parma, înrudită cu familiile regale din Danemarca şi Portugalia. S-au căsătorit pe 10 iunie 1948, la Atena, şi au avut cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria.

Contrar percepției populare, simpla înrudire cu Regele (de sânge sau prin căsătorie) nu este suficientă pentru ca o persoană să fie membră a acestei instituții. Regele Mihai a renunțat public pentru sine, fosta regină și cele cinci fiice ale lor la orice pretenție la titlurile de „Prinț/Prințesă de Hohenzollern”, titluri care oricum nu erau recunoscute de legile germane din 1919, dar care fuseseră atribuite, împreună cu titlurile regale românești.

Originea dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen și alegerea unui prinț străin

Familia Regală a României sau Dinastia Română constituie subramura românească a ramurii șvabe a Casei de Hohenzollern (cunoscută și sub numele de Casa Hohenzollern-Sigmaringen) și a fost dinastia conducătoare a Regatului România. Din ramura Hohenzollern-Sigmaringen se trage și Dinastia Regală a României : Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I. Reședința familiei de Hohenzollern-Sigmaringen se află în orașul Sigmaringen, în apropierea munților Pădurea Neagră, nu departe de locul de unde izvorăște Dunărea.

În 1866 Alexandru Ioan Cuza, principele Moldovei și al Munteniei, a fost înlăturat de la tron printr-un complot pus la cale de partidele vremii. Puterile europene au recunoscut Unirea Principatelor din 1859 doar pe durata domniei lui Cuza, de aceea în 1866 s-a pornit o activitate diplomatică deosebită pentru aducerea unui prinț străin. După o perioadă de căutări și după ce contele de Flandra a respins propunerea delegației românești, la inițiativa lui Napoleon al III-lea, Ion C. Brătianu pleacă în Germania la Düsseldorf. Aici, Carol, fiul principelui Carol Anton de Hohenzollern, acceptă propunerea, un mare rol având și doamna Hortense Cornu (prietena lui Napoleon al III-lea), care făcuse deja demersuri asupra lui Carol. Alegerea lui Carol ca prinț domnitor în România era așadar sprijinită de Franța, prin Napoleon al III-lea, dar și de Prusia, (Bismarck).

Când i s-a propus tronul României, în 1866 avea 27 ani și era locotenent în Regimentul al doilea de Dragoni ai Gărzii Prusace. Când a acceptat, însoțit de Ion Brătianu (sub un nume fals, Karl Hettingen) prințul a luat drumul României pe traseul Augsburg-München-Salzburg-Viena-Budapesta-Timișoara-Baziaș. Drumul de la Baziaș până la București l-a făcut cu trăsura deoarece nu exista o rețea de cale ferată și a durat circa 24 de ore. Prințul a intrat în București pe ziua de 10 mai 1866 (devenită ulterior ziua Regelui).

Carol I: carieră, realizări și lipsa urmașilor

Al treilea lor copil, pe numele său Carol Ludovic de Hohenzollern, s-a născut în ziua de 7/20 aprilie 1839, a primit în familie o educație spartană, băieții fiind destinați unor cariere militare. Carol I, după terminarea cursurilor secundare, a intrat la Școala de Cadeți din Münster (1856), apoi a urmat Școala de artilerie și geniu din Berlin (1857), a participat la cursuri de literatură franceză la Universitatea din Bonn (1863), iar în 1864 s-a distins ca ofițer în războiul împotriva Danemarcei.

Prințul nu era dezamăgit de țara care-l adoptase. Lucrurile de care trebuia să se ocupe imediat erau numeroase și el s-a străduit să le facă cât mai bine. A construit poduri de fier (marea sa realizare fiind legătura feroviară între Fetești și Cernavodă, cu cele două poduri, peste brațul Borcea și peste Dunăre, toată lucrarea având o lungime de circa 21 km), o rețea de căi ferate, bănci de credit agricol, a mărit și modernizat armata, a ridicat moșii regale, biserici, școli. De numele său se leagă și câștigarea independenței de stat a României între 1877-1878 în luptele grele ce s-au dat la Plevna unde regele a avut comanda supremă participând alături de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și marele duce Nicolae.

Din oțelul unui tun de la Plevna regele și-a făcut o coroană în amintirea acelor lupte în urma cărora România și-a proclamat independența la 10 mai 1877. În 1881 România se proclamă regat, iar Carol I devine astfel rege, domnia sa durând 48 de ani. Carol I s-a stins din viață la 27 septembrie 1914.

Carol I făcea parte din ramura Sigmaringen a familiei Hohenzollern, familie din a cărei ramură principală se trăgea regele Prusiei, Wilhelm I. Tatăl său, Carol Anton de Sigmaringen, a fost prim-ministru al Prusiei şi un personaj influent în Berlin. Prin mama sa, Josephine de Baden, Carol I se înrudea cu Claude de Beauharnais, cumnatul primei soţii a lui Napoleon Bonaparte.

Carol I nu a avut urmaşi. Singura sa fiică, principesa Maria s-a stins în 1874, la vârsta de trei ani. Aşa că pentru asigurarea succesiunii la Bucureşti este ales nepotul lui Carol I, principele Ferdinand, fiul lui Leopold de Hohenzollern.

Ferdinand I și Regina Maria: nunți, alianțe și urmași

Ferdinand s-a căsătorit în 1893 cu Maria de Edinburg, cu care a avut şase copii. Pentru a-și stinge amarul, regele se căsătorește, respectând Constituția, cu prințesa Maria, născută în țara cețurilor dese, Marea Britanie, la 3 octombrie 1875 în castelul Eastwel Park din comitatul Kent, fiind primul copil al ducelui Alfred de Edinburg (fiul reginei Victoria) și al ducesei Maria (fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a prințesei Maria de Hesse a Germaniei).

Tatăl Mariei, Alfred de Saxa Coburg Gotha era fiul reginei Victoria a Marii Britanii. Prin mama sa, Maria Alexandrovna, Regina Maria era nepoata ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei şi verişoara ţarului Nicolae al II-lea. Acestea au fost legăturile dinastice care au cântărit mult în balanţa alianţelor României în timpul primului război mondial şi au ajutat la recunoaşterea Marii Uniri la Versailles, în 1920.

La moartea regelui Carol lumea era în prag de război, iar România trebuia să decidă de partea cui să intre: a Antantei (Anglia, Franța, Rusia) sau a Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria). Ferdinand ar fi înclinat spre Puterile Centrale fiind prusac de origine, crescut în spiritul războiului nemțesc. Însă în comparație cu firea neînduplecată și severă a unchiului său Carol, Ferdinand era stângaci, timid, șovăielnic, astfel că vulcanica sa soție, englezoaica Maria, l-a influențat puternic să accepte intrarea României de partea Antantei, ca o garanție a împlinirii visului de unitate național-statală.

La Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, după făurirea României Mari, regele Ferdinand împreună cu regina Maria au fost încoronați în Catedrala ortodoxă, ca Regi ai tuturor românilor de la Nistru la Tisa. Domnia regelui Ferdinand, cu toate că a durat doar 13 ani, Întregitorul sau Fidelul, cum i s-a spus, a dus țara spre o nouă treaptă de prosperitate, România având la moartea sa 17 milioane de locuitori și o suprafață de 295.000 km pătrați.

Generațiile următoare: Carol al II-lea, familie și controverse

Prințul Carol s-a căsătorit după câteva situaţii tensionate cu membrii familiei (o dezertare de pe front - primul război mondial - şi o căsătorie declarată nulă cu Ioana Zizi Lambrino, apoi drama vieţii sale, legătura cu Elena Wolf - Lupescu ) cu principesa Elena a Greciei, la o lună după încheierea celeilalte căsătorii a surorii sale, Elisabeta cu moştenitorul tronului de la Atena, prinţul George.

Legăturile europene ale dinastiei „de România” s-au completat şi prin căsătoria principelui moştenitor Carol, viitorul rege Carol al II-lea, cu principesa Elena a Greciei. Elena era fiica regelui Constantin I al Greciei, nepot al lui Christian al IX-lea al Danemarcei. Regele Carol al II-lea şi regina Elena au avut un singur fiu, pe Mihai, născut pe 25 octombrie 1921.

În urma sa a rămas o preafrumoasă soție (de care I. G. Duca în Amintiri Politice spunea: e o ființă de care trebuie să te sfiești, fiind strălucitoare la fizic ca și la moral, încât îți ia văzul, nimeni nu o poate întrece.) și 6 copii. Primul copil a fost Carol al II-lea, născut în data de 15 octombrie 1893, spre bucuria Regelui Carol I care îi purta o neasemuită afecțiune. În 1894 se năștea cel de-al doilea copil, o fată care lua numele bunicii sale Elisabeta. Ea se căsătorește în 1921 cu Regele George al II-lea al Greciei care moare în 1947, însă cei doi divorțaseră în 1934.

Principele Carol a avut o viață personală tumultoasă: această căsătorie din urmă a fost desfăcută din cauza firii sensibile şi romantice a prinţesei române şi în ciuda ataşamentului soţului ei. Principesa Elisabeta, după divorţ şi-a vândut conacul de la Zorleni, din Moldova, primit prin testament de la tatăl său, a cumpărat un teren în Bucureşti, unde a construit actualul Palat ce-i poartă numele şi reşedinţă a Regelui Mihai I.

Succesiunea contemporană și controversa prințului Nicolae

În 2007, Regele Mihai a desemnat-o drept moştenitoare a coroanei pe prima fiică, principesa Margareta. Pentru că Margareta nu are copii, următorul în ordinea succesiunii la tron a fost nominalizat iniţial principele Nicolae, născut în 1985, fiul principesei Elena şi a lui Leslie Medforth-Mills. În august 2015, Casa Regală a anunţat însă că Regele Mihai i-a retras lui Nicolae titlul de principe al României şi l-a exclus din succesiune.

Explicaţiile date de oficialii de la Palatul Elisabeta au sugerat probleme de atitudine şi dorinţa tânărului de a trăi fără constrângerile unei poziţii înalte. În cercurile monarhiste, decizia de excludere a lui Nicolae este şi acum controversată.

Alte membri și acte ale familiei regale

Printre membrii actuali ai fostei familii regale se numără fiicele fostului rege Mihai al României. Totalitatea persoanelor de rang înalt, miniștri, diplomați, etc. Familia Regală a dorit să viziteze necropola regală de la Curtea de Argeș cu ocazia Crăciunului 1990. În luna aprilie 1992, cu prilejul sărbătorilor de Paști, autoritățile postdecembriste au permis Regelui, Reginei și altor membri ai Familiei Regale să efectueze o vizită de două zile în țară, la invitația ÎPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.

Regina Mărioara a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961. La 9 iulie 1978, prinţul s-a stins din viaţă, la vârsta de 75 de ani şi a fost înmormântat în cimitirul din Prilly, lângă Lausanne, în Elveţia.

Influențe culturale, educație și acțiuni filantropice

În general, membrii familiei Suveranilor României Mari au beneficiat de o foarte bună educaţie, acasă şi în şcoli de prestigiu, principesa Elisabeta, fiind singura care a studiat în particular, însă s-a dovedit în ciuda firii sale, foarte talentată la muzică şi cunoaşterea limbilor străine. Principesa Ileana a făcut donaţii din proprii bani pentru săracii din Bucureşti, Iaşi, Cernăuţi, Cluj, Chişinău - 50.000 lei, primăria Balcic - 40.000 lei, Sinaia - 25.000 lei, primăriei Poeni - 10.000 lei, unul dintre domeniile ei din judeţul Iaşi.

Contribuţii editoriale: dl. Emanuel Bădescu, cercetător la cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei Române despre importantul fond fotografic privind pe Suveranii României şi familiile acestora. Un interviu de Mirela Băzăvan.Consultant ştiinţific: dr. Ştefania Ciubotaru, muzeograf principal la Cotroceni şi prof. univ. dr.

Locații și monumente legate de dinastie

Printre numeroasele realizări ale perechii regale se numără și Castelul Peleș, clădit între 1873-1883 în mijlocul uneia din cele mai frumoase priveliști ce se pot închipui, luând numele râului ce curge în apropiere, fiind mândria celor doi care adesea veneau cu drag în acel cuib de pace și liniște, lucrat cu măiestrie de artistul german Stoerh și arhitectul ceh Karel Liman, în stilul neo-renașterii germane.

Suveranii au lăsat moștenire și Palatul Cotroceni, Castelul Pelișor și necropola regală de la Curtea de Argeș, ctitorie a lui Neagoe Basarab, restaurată de Carol I. Trupurile primilor doi regi ai României se află la biserica din Curtea de Argeș, iar acolo zac între rege și regină, într-o cutiuță pirogravată de regina Maria osemintele micuței prințese Maria.

Transmiterea paternităților și impactul alianțelor matrimoniale

Din perspectiva transmisiunii paternităților, arborele genealogic al Familiei Regale arată cum succesiunea s-a bazat iniţial pe linia masculină a Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, iar alegerea unui prinţ străin a fost motivată de considerente politice şi diplomatice menite să consolideze statutul naţional şi prestigiul european al României.

De asemenea, alianţele matrimoniale au legat dinastia română de marile case regale europene: Casa de Saxa-Coburg Gotha, familia Romanovilor, Bourbon-Parma, coroborând astfel legături de sânge ce au facilitat recunoaşteri diplomatice şi sprijinuri politice în momente cruciale cum a fost cel al Marii Uniri.

Tabel sumar al legăturilor dinastice principale

Note privind transmiterea titlurilor și statutul actual

Regele Mihai a renunțat public pentru sine, fosta regină și cele cinci fiice ale lor la orice pretenție la titlurile de „Prinț/Prințesă de Hohenzollern”. Contrar percepției populare, simpla înrudire cu Regele (de sânge sau prin căsătorie) nu este suficientă pentru ca o persoană să fie membră a acestei instituții.

Dinastia a fost factor politic important: instaurarea unei dinastii străine era dorită pentru menținerea și consolidarea statutului național, creșterea prestigiului european, întărirea autonomiei și încetarea luptelor pentru domnie atât de acerbe. Alegerea lui Carol ca prinț domnitor în România era așadar sprijinită extern, iar rolul alianțelor matrimoniale s-a reflectat în orientările diplomatice ale României în secolul XIX și începutul secolului XX.

Acest material reunește informații despre origini, căsătorii, succesiuni și legături internaționale ale Familiei Regale a României, evidențiind cum transmiterea paternităților și alianțele matrimoniale au modelat arborele genealogic și poziţia dinastiei în Europa.

tags: #arborele #genealogic #al #familiei #regale #cu

Postări populare:

• Modele de lenjerii pentru patul bebelușului cu îngerași și culori vesele
• Interpretarea raportului medical după avort: ghid practic
• Avantaje ale scutecelor din bambus pentru micuți
• Gestionarea tensiunii arteriale scăzute în cezariană
• Riscuri ale băilor cu sare pentru picioare în timpul sarcinii