Tetralogia Fallot: O privire detaliată asupra șuntului cordului fetal

Tetralogia Fallot (TF) este cea mai comună formă de boală cardiacă congenitală cianotică și una dintre primele care a fost tratată cu succes de chirurgii cardiaci. De la primele proceduri din anii 1950, progresele în diagnostic, tratament perioperator, tratament chirurgical și îngrijire postoperatorie au fost impresionante, astfel încât aproape toți cei născuți cu tetralogie Fallot au o speranță de supraviețuire până la vârsta adultă mult mai mare.

Imbunătățirea întregului proces de tratament atât pentru copiii născuți cu boli cardiace congenitale, în general, cât și pentru cei cu tetralogie Fallot, în special, este una dintre poveștile de succes ale medicinei moderne. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) estimează că în fiecare an se nasc aproximativ 1.660 de copii în Statele Unite cu tetralogie Fallot. Cu alte cuvinte, aproximativ 1 din 2518 copii născuți în Statele Unite în fiecare an se nasc cu această patologie.

Tetralogia Fallot este o afecțiune rară cauzată de o combinație de patru defecte cardiace care sunt prezente la naștere (congenitale). Aceste defecte, care afectează structura inimii, fac ca sângele neoxigenat (sărac în oxigen) să fie pompat din inimă către restul corpului. Bebelusii și copiii cu tetralogie Fallot au de obicei pielea cianotică (albăstruie), deoarece sângele lor nu transportă suficient oxigen.

Tetralogia Fallot este adesea diagnosticată în timp ce copilul este sugar sau la scurt timp după. Uneori, în funcție de severitatea defectelor și simptomelor, tetralogia Fallot nu este detectată până la vârsta adultă.

Toți bebelușii care au tetralogia Fallot au nevoie de intervenții chirurgicale corective. Bebelusii au, de obicei, un canal arterial permeabil la naștere, care oferă flux sanguin suplimentar către plămâni, astfel încât la cei care au tetralogie Fallot, cianoza severă este rară în perioada imediată după naștere. Pe măsură ce ductul arterial se închide, eveniment ce are loc de obicei în primele zile de viață, cianoza poate apărea sau poate deveni mai severă.

Sugarul poate avea o respirație rapidă ca răspuns la nivelurile scăzute de oxigen și la fluxul sanguin pulmonar redus. Saturatia arterială de oxigen a bebelușilor cu tetralogie Fallot poate scădea brusc și semnificativ după plâns, după alimentare sau când sunt agitați. Buzele și pielea bebelușilor vor părea și mai albastre decât înainte, din cauza unei scăderi marcate a nivelului de oxigen din sânge.

Tetralogia Fallot apare pe măsură ce inima copilului se dezvoltă pe parcursul sarcinii. Deoarece un copil cu tetralogie Fallot poate avea nevoie de intervenții chirurgicale sau alte proceduri imediat după naștere, acest defect congenital (adică prezent la naștere) este considerat un defect cardiac congenital critic. Acest defect cardiac poate duce la reducerea oxigenului din sângele care circulă în întreg organismul.

Tetralogia Fallot este o boală cardiacă congenitală care implică patru anomalii anatomice ale inimii:

• Ingustarea valvei pulmonare (stenoza valvei pulmonare). Ingustarea valvei care separă camera inferioară dreaptă a inimii (ventriculul drept) de vasul de sânge principal care duce la plămâni (artera pulmonară) reduce fluxul de sânge către plămâni. Ingustarea poate afecta și mușchiul de sub valva pulmonară.
• O gaură între camerele inferioare ale inimii (defect septal ventricular). Un defect de sept ventricular este o gaură în peretele (septul) care separă cele două camere inferioare ale inimii (ventriculul stâng și cel drept). Orificiul face ca sângele sărac în oxigen din ventriculul drept să se amestece cu sângele bogat în oxigen din ventriculul stâng. Acest lucru determină un flux sanguin ineficient și reduce aportul de sânge bogat în oxigen către organism.
• Deplasarea arterei principale a corpului (aorta). În mod normal, aorta pornește din ventriculul stâng. În tetralogia Fallot, aorta este într-o poziție greșită. Este deplasat la dreapta și se află direct deasupra orificiului din peretele inimii (defect septal ventricular).
• Ingroșarea camerei inferioare drepte a inimii (hipertrofie ventriculară dreaptă). Când funcția de pompă a inimii este suprasolicitată, peretele muscular al ventriculului drept devine mai gros.

Tetralogia Fallot poate fi observată în timpul unei ecografii. Unele imagini observate pe ecograf de către medic îi pot ridica acestuia suspiciunea că fătul ar putea avea tetralogie Fallot. Dacă acesta observă anumite anormalități, mai departe poate solicita o ecocardiografie fetală pentru a confirma diagnosticul. O ecocardiografie fetală este o ecografie a inimii fătului.

Când un nou-născut prezintă pentru prima dată cianoza semnificativă, acestuia i se administrează de primă intenție oxigen, pe mască sau canulă nazală. Eșecul de a răspunde la acest „test de hiperoxie” este adesea primul indiciu pentru a suspecta un defect cardiac cianotic.

Sugarii cu tetralogie Fallot pot avea niveluri normale de oxigen dacă stenoza pulmonară este ușoară (denumită tetralogie „roz” Fallot). Odată ce boala cardiacă congenitală este suspectată, ecocardiografia poate demonstra rapid și precis cele patru defecte caracteristice asociate tetralogiei Fallot.

Medicul neonatolog poate solicita unul sau mai multe teste pentru a confirma diagnosticul. Cel mai frecvent test este ecocardiografia.

Metode de diagnostic:

• Masurarea nivelului de oxigen din sange (pulsoximetrie). Un mic senzor plasat pe un deget de la mână sau de la picior măsoară cantitatea de oxigen din sânge.
• Ecocardiografie. Aceasta folosește unde sonore pentru a crea imagini ale inimii în mișcare.
• Electrocardiograma (ECG sau EKG). O electrocardiogramă înregistrează activitatea electrică din inimă de fiecare dată când aceasta se contractă. În timpul acestei proceduri, pe piept, încheieturi și glezne sunt plasați mici electrozi. Firele se conectează la un computer, care interpretează semnalele primite și afișează ritmul inimii.
• Radiografia toracică. Aceasta poate arăta structura inimii și plămânilor.
• Cateterismul cardiac. Medicii pot folosi acest test pentru a evalua structura inimii și pentru a planifica tratamentul chirurgical. În timpul acestei proceduri, medicul introduce un tub subțire și flexibil (cateter) într-un vas de sânge (venă femurală), de obicei în zona inghinală, și îl ghidează către inimă. Substanța de contrast este introdusă prin cateter pentru a face structurile inimii mai ușor de vizualizat la raze X.

O posibilă complicație a tetralogiei Fallot este infecția endocardului (stratul interior al inimii) sau a unei valve cardiace cauzată de o infecție bacteriană (endocardită infecțioasă).

Regurgitarea valvei pulmonare.

Toti bebelușii care suferă de tetralogie Fallot au nevoie de o intervenție chirurgicală de corectare a defectelor, efectuată de un chirurg cardiac (cardiovascular). Fără tratament, copilul s-ar putea să nu crească sau ar putea să se dezvolte necorespunzător.

Operația de corectare a defectelor din cadrul tetralogiei Fallot presupune o intervenție chirurgicală pe cord deschis pentru a repara structurile inimii afectate sau o procedură temporară care utilizează un șunt. Intervenția chirurgicală pe cord deschis se face de obicei în primul an după naștere și implică mai multe reparații.

În timpul operației, chirurgul închide defectul septal ventricular pentru a nu mai exista comunicare între cei doi ventriculi și repară sau înlocuiește valva pulmonară îngustată pentru a crește fluxul de sânge către plămâni. Deoarece ventriculul drept nu va mai avea nevoie de atâta forță să pompeze sângele în artera pulmonară, ne mai întâmpinând forțe de rezistență, peretele acestuia va reveni la grosimea sa normală.

Ocazional, bebelușii trebuie să fie supuși unei intervenții chirurgicale temporare înainte de a avea o intervenție intracardiacă definitivă, pentru a îmbunătăți fluxul sanguin către plămâni. Această procedură se poate face dacă copilul s-a născut prematur sau are artere pulmonare nedezvoltate (hipoplazice). În această procedură, chirurgul creează un bypass (șunt) între o arteră mare care se ramifică din aortă și artera pulmonară.

Majoritatea copiilor vor duce o viață activă și sănătoasă după operație. Cu toate acestea, ei vor avea nevoie de vizite regulate la medic pentru a le fi urmărită evoluția stării lor de către un medic cardiolog. Uneori, chiar și după intervenția chirurgicală, fluxul de sânge către plămâni poate fi limitat. Pot fi necesare intervenții chirurgicale suplimentare.

Problemele de ritm cardiac (aritmiile) sunt frecvente după intervenția chirurgicală reparatorie pentru tetralogia Fallot. După intervenția chirurgicală de corecție a defectelor, medicul va face câteva recomandări pentru ca pacientul să aibă o viață cât mai lungă și lipsită de evenimente medicale neplăcute.

Recomandări post-operatorii:

• Prevenirea infecțiilor. Un copil, un adolescent sau un adult care are defecte cardiace severe ar putea avea nevoie să ia antibiotice, profilactic, înainte de anumite proceduri dentare și/sau alte intervenții chirurgicale.
• Limitarea anumitor tipuri de exerciții. Medicul vă poate recomanda să limitați activitatea fizică intensă, mai ales dacă există probleme de ritm cardiac (aritmii), stenoză la nivelul valvei pulmonare sau regurgitare.

Sarcina. Un defect cardiac sever sau o aritmie poate crește riscul de complicații în timpul sarcinii. Dacă o viitoare mămică se confruntă cu o boală cardiacă congenitală, este bine să discute despre planificarea familială cu un medic. Acesta îi poate face recomandări cu privire la îngrijirile necesare în timpul sarcinii într-o astfel de situație.

Supraviețuirea copiilor cu tetralogie Fallot s-a îmbunătățit considerabil în ultimele decenii. Rata mortalității depinde de gravitatea TF. Dacă este lăsată netratată, TF are o rată de mortalitate de 35% în primul an de viață și o rată de mortalitate de 50% în primii trei ani de viață.

Tetralogia Fallot este o malformație cardiacă congenitală complexă, considerată cea mai comună cauză de cianoză cardiacă la copii. Este esențial să înțelegem această afecțiune pentru a putea recunoaște simptomele timpurii și pentru a asigura intervenția medicală adecvată, care poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților. Impactul Tetralogiei Fallot asupra sănătății poate fi major, implicând complicații potențial grave dacă nu este gestionată corespunzător. Tratamentul adecvat și monitorizarea continuă sunt cruciale pentru managementul stării de sănătate a pacienților.

Tetralogia Fallot este o condiție relativ rară, afectând aproximativ 3-6 din 10.000 de nou-născuți la nivel global, cu variații regionale semnificative. Este de asemenea o cauză majoră a cianozei cardiace la copii, reprezentând între 5-7% din toate malformațiile cardiace congenitale.

Managementul acestei afecțiuni implică adesea intervenții chirurgicale, fie imediat după naștere, fie la câteva luni după, în funcție de severitatea simptomelor și de particularitățile anatomice ale fiecărui pacient.

Identificarea timpurie a simptomelor în Tetralogia Fallot este esențială pentru gestionarea eficientă a acestei boli cardiace congenitale complexe. Comunicarea detaliată a simptomelor către echipa medicală poate influența pozitiv deciziile terapeutice și poate îmbunătăți prognosticul pacientului.

Simptomele Tetralogiei Fallot:

• Cianoza: Colorația albastră a pielii și a buzelor, observabilă mai ales după plâns sau hrănire.
• Dificultăți de respirație: Episoade de dispnee, care pot deveni mai evidente pe parcursul activităților fizice sau emoționale.
• Atacuri “tet” sau “spells”: Episoade severe de cianoză și dificultăți respiratorii care necesită intervenție medicală imediată.

Monitorizarea atentă a acestor simptome și consultarea regulată cu un specialist sunt vitale pentru managementul adecvat al Tetralogiei Fallot.

Tetralogia Fallot, cunoscută inițial ca La Maladie Bleue descrisă de Louis Arthur Etienne Fallot în 1888, este o malformație cardiacă congenitală cu o componentă genetică semnificativă. Anomaliile cromozomiale, cum ar fi microdelețiile cromozomului 22q11.2 și trisomiile 21, 18 și 13, sunt frecvent asociate cu această afecțiune. Factorii de risc includ un istoric familial de malformații cardiace și condiții de sănătate ale mamei în timpul sarcinii, precum diabetul necontrolat sau expunerea la anumite substanțe toxice.

Variabilitatea în prezentarea clinică a Tetralogiei Fallot depinde de gradul de obstrucție a fluxului de sânge și de particularitățile anatomice ale inimii. Aceste diferențe determină simptomele pacientului și abordarea terapeutică necesară.

Ecocardiografia oferă detalii esențiale despre structura inimii și fluxul sanguin, fiind investigația de primă intenție. Electrocardiograma poate indica hipertrofia ventriculului drept, iar radiografia toracică poate arăta o „inimă în formă de saboț” caracteristică. RMN-ul cardiac este folosit pentru a obține informații suplimentare când este necesar și pentru monitorizarea pe termen lung.

Consultarea medicală este esențială la observarea simptomelor precum cianoză, dificultăți respiratorii sau oboseală inexplicabilă, în special la copii. De asemenea, este crucială evaluarea preventivă în cazul existenței unui istoric familial de malformații cardiace. Semnele care necesită consultare urgentă includ crizele hipoxice (“tet spells”), sincopa neexplicată, cianoza progresivă și deteriorarea toleranței la efort.

Tetralogia Fallot necesită o abordare multidisciplinară în managementul său, implicând adesea intervenții chirurgicale corective în primele luni de viață ale copilului. În cazurile severe, unde obstrucția este accentuată sau există atresia pulmonară, se pot considera proceduri suplimentare pentru a îmbunătăți fluxul sanguin pulmonar.

Pacienții cu Tetralogie Fallot, în special după intervenții chirurgicale, trebuie să urmeze un stil de viață sănătos și controlat. Dieta echilibrată este crucială pentru a sprijini starea generală de sănătate, în special pentru copiii cu retard de creștere.

Tratamentul pentru Tetralogie Fallot este similar pentru ambele sexe. În cazul adulților cu Tetralogie Fallot nediagnosticată în copilărie, abordările chirurgicale pot necesita ajustări specifice, în funcție de particularitățile anatomice și de prezența altor afecțiuni.

Managementul atent în unitățile de terapie intensivă pediatrică este crucial pentru stabilizarea pacienților în aceste faze critice, având în vedere complexitatea fiziologică a acestor pacienți. Nerespectarea tratamentului adecvat sau întârzierea intervenției chirurgicale pot duce la dezvoltarea hipoxemiei cronice, insuficienței cardiace sau a altor probleme cardiovasculare severe.

Existența anumitor anomalii cromozomiale asociate, cum ar fi deleția 22q11, poate complica managementul pe termen lung al pacienților, necesitând o abordare integrată și personalizată a îngrijirilor. Monitorizarea continuă și intervențiile medicale prompte sunt esențiale pentru a minimiza aceste riscuri.

Tetralogia Fallot este o afecțiune cardiacă congenitală caracterizată prin patru defecte anatomice principale care afectează funcționarea inimii.

Măsuri de prevenție:

• Îngrijire prenatală adecvată: Accesul la îngrijire medicală de calitate în timpul sarcinii este crucial. Monitorizările regulate pot detecta devreme potențiale probleme de sănătate ale fătului.
• Evitarea expunerii la toxine: Substanțele nocive, cum ar fi alcoolul, tutunul și anumite medicamente sau chimicale, trebuie evitate în timpul sarcinii, deoarece acestea pot crește riscul de defecte la naștere.
• Consult genetic: Familii cu istoric de boli cardiace congenitale pot beneficia de consult genetic pentru a înțelege riscurile și măsurile preventive posibile.

Prin urmare, aceste măsuri de prevenție pot contribui la îmbunătățirea sănătății generale a mamei și copilului și pot reduce riscul apariției defectelor cardiace congenitale, inclusiv Tetralogie Fallot.

Tetralogia Fallot este o afecțiune cardiacă serioasă, care necesită diagnoză și tratament specializat. Este esențială colaborarea strânsă cu specialiștii pentru a asigura o gestionare adecvată a afecțiunii. Cu îngrijire adecvată, majoritatea pacienților cu Tetralogie Fallot pot anticipa o speranță de viață aproape normală și o calitate bună a vieții.

Comparație între cordul normal și tetralogia Fallot:

Tetralogia Fallot duce la o oxigenare scăzută a sângelui. Acest lucru se datorează amestecului de sânge oxigenat și neoxigenat în ventriculul stâng prin intermediul DSV și curgerii preferențiale a sângelui amestecat din ambii ventriculi prin aortă din cauza obstrucției tractului de ieșire a ventriculului drept. Acest fenomen este cunoscut sub numele de șunt dreapta-stânga. Ca urmare, extremitățile și zona periferică vor căpăta o colorație albăstruie. Această decolorare se numește cianoză. În funcție de gradul de obstrucție, simptomele variază de la absența cianozei sau cianoză ușoară până la cianoză profundă la naștere.

Bebelușii și copiii cu tetralogie de Fallot nereparată pot avea atacuri cianotice. Acestea sunt crize acute de hipoxie, caracterizate prin dificultăți de respirație, cianoză, agitație și pierderea cunoștinței.

Repararea chirurgicală totală a TF este o operație curativă în care se pot utiliza diferite tehnici pentru repararea TF. Această operație pe cord deschis este gândită pentru a atenua stenoza tractului de ieșire al ventriculului drept prin rezecția atentă a mușchiului și pentru a repara DSV. Tractul de ieșire al ventriculului drept poate fi reconstruit folosind în principal 2 proceduri: un plasture transanular (transannular patch=TAP) sau o procedură de conservare a valvei pulmonare (pulmonary valve-sparing procedure=PVS). Decizia privind tipul procedurii depinde de anatomia individuală (în special de dimensiunea valvei pulmonare).

PVS a arătat o supraviețuire generală mai bună, o supraviețuire fără evenimente și o rată inferioară de regurgitare pulmonară la 10, 20 și 30 de ani după operație. Procedura PVS poate fi efectuată cu sau fără ventriculotomie.

Momentul propice intervenției chirurgicale la pacienții asimptomatici este, de obicei, între două luni și un an. Pacienții cu TF pot prezenta o greutate mică la naștere și naștere prematură. Acești pacienți pot beneficia de o terapie în două etape. Insuficiența pulmonară este cea mai frecventă cauză de reintervenție.

Rezultatul pe termen lung după repararea chirurgicală totală este de obicei excelent pentru majoritatea pacienților. Mulți pacienți duc o viață relativ normală după intervenția chirurgicală, cu o supraviețuire de 94,5% la 25 de ani și 85-90% la 30 de ani.

Majoritatea cazurilor (>95%) sunt sporadice. Rata de recurență pentru frați este de 1-5%, iar riscul general pentru consiliere genetică este de 3%.

Tetralogia Fallot este o malformație congenitală, ceea ce înseamnă că se dezvoltă înainte de naștere, în timpul dezvoltării embrionare. Cu toate acestea, cauza exactă a acestei afecțiuni nu este complet înțeleasă. Există o asociere semnificativă între tetralogia Fallot și anumite anomalii genetice.

Dacă doar unul dintre părinți are o formă a acestei afecțiuni sau a altor anomalii congenitale cardiace, probabilitatea de a transmite defectul este destul de mică, însă, dacă ambii părinți prezintă afectare cardiacă, riscul crește semnificativ.

Manifestările clinice ale tetralogiei Fallot pot varia în funcție de severitatea anomaliilor prezente.

Simptome specifice:

• Cianoza nou-născutului: o colorație albăstruie a pielii și a mucoaselor datorată nivelurilor scăzute de oxigen în sânge. Acest simptom poate deveni evident în timpul activităților fizice sau agitației.
• Dispnee și slăbiciune: pacienții pot prezenta episoade de dispnee (dificultăți de respirație), însoțite de slăbiciune și oboseală.
• Dezvoltare fizică întârziată: copiii cu tetralogie Fallot pot prezenta întârzieri în creștere și dezvoltare.
• Atac paroxistic hipercianotic (tet spells): episoade severe de cianoză și dificultăți de respirație care se datorează unei scăderi bruște a nivelului de oxigen în sânge. Apar cu o frecvență mai ridicată la sugarii între 2-4 luni în timp ce plâng, mănâncă sau în timpul defecării.

Diagnosticul tetralogiei Fallot se bazează pe anamneză, istoric medical detaliat, examinări fizice, teste imagistice și proceduri specifice, care pot fi realizate inclusiv la naștere prin screening cardiac neonatal.

Metode de diagnostic detaliate:

• Pulsoximetrie: Cu ajutorul unui mic senzor plasat pe deget, această investigație non-invazivă măsoară într-un timp foarte scurt nivelul de oxigen din sânge.
• Electrocardiograma (EKG): Înregistrează activitatea electrică a inimii, detectând eventualele anomalii de ritm cardiac și indicând hipertrofia ventriculului drept.
• Ecocardiografia transtoracică (ecografia cardiacă): O tehnică imagistică non-invazivă care utilizează ultrasunetele pentru a vizualiza structura și funcția inimii, oferind informații detaliate despre anomalii.
• Radiografie toracică: Poate evidenția forma inimii, mărirea ventriculului drept și aspectul plămânilor.
• Tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN): Pot furniza imagini detaliate și tridimensionale ale inimii, asigurând o evaluare mai precisă a anatomiei și a funcției cardiace.
• Cateterizare cardiacă: O investigație medicală invazivă în cadrul căreia medicul introduce un cateter (un tub subțire și flexibil) printr-un vas de sânge până în inimă, pentru a obține informații importante despre structura și funcția inimii.

Tetralogia Fallot poate genera o serie de complicații, care pot afecta atât calitatea vieții, cât și prognosticul pacientului.

Managementul tetralogiei Fallot implică o abordare multidisciplinară și poate varia în funcție de severitatea afecțiunii și de simptomele prezentate.

Opțiuni de tratament:

• Chirurgia corectivă: Majoritatea pacienților cu tetralogie Fallot necesită o intervenție de chirurgie cardiovasculară pentru corectarea anomaliilor inimii. Această procedură, cunoscută sub numele de corectare a tetralogiei Fallot, implică repararea orificiului defectului de sept interventricular și îmbunătățirea fluxului sanguin către plămâni. Operația este adesea efectuată în primele luni de viață.
• Intervenție non-chirurgicală: Unele cazuri pot fi tratate prin proceduri de cardiologie intervențională (cateterism cardiac), pentru a îmbunătăți fluxul sanguin către plămâni sau pentru a corecta defecte minore. Aceste proceduri au un efect temporar și sunt utilizate de cele mai multe ori în așteptarea unei chirurgii corective la nou-născuții prematuri sau la cei cu artere pulmonare insuficient dezvoltate.
• Tratament medicamentos: Medicamentele pot fi prescrise pentru gestionarea simptomelor, pentru reducerea riscului de complicații și îmbunătățirea funcției inimii.
• Managementul de lungă durată: Pacienții cu tetralogie Fallot necesită monitorizare medicală regulată pe termen lung, pentru a depista și gestiona potențialele complicații.

Întrebare: Ce este Tetralogia Fallot?

Răspuns: Tetralogia Fallot este cea mai frecventă malformație cardiacă congenitală cianotică, care include patru defecte specifice ale inimii: stenoză pulmonară, defect septal ventricular, aorta călătoare și hipertrofia ventriculului drept.

Întrebare: Care sunt simptomele Tetralogiei Fallot?

Răspuns: Simptomele pot include crize de cianoză (pielea care devine albastră din cauza lipsei oxigenului), dificultăți de respirație, oboseală excesivă, poziția ghemuit adoptată spontan de copii și întârzierea în creștere.

Întrebare: Cum se diagnostichează această afecțiune?

Răspuns: Diagnosticul se realizează prin diverse metode imagistice precum ecografia cardiacă (ecocardiograma), radiografia toracică și, uneori, RMN-ul cardiac.

Întrebare: Există tratament pentru Tetralogia Fallot?

Răspuns: Tratamentul principal este chirurgical și implică corectarea defectelor cardiace, de obicei realizată în primele 6 luni de viață.

Întrebare: Ce prognostic au pacienții cu Tetralogia Fallot?

Răspuns: Prognosticul modern este excelent. Mulți pacienți duc o viață relativ normală după intervenția chirurgicală, cu o supraviețuire de 94,5% la 25 de ani și 85-90% la 30 de ani.

Întrebare: Este Tetralogia Fallot ereditară?

Răspuns: Majoritatea cazurilor (>95%) sunt sporadice. Rata de recurență pentru frați este de 1-5%, iar riscul general pentru consiliere genetică este de 3%.

tags: #bataile #cordului #fetal #in #tetralogia #fallt

Postări populare:

• Află mai multe despre doctorii pentru fertilitate
• Sarcina: ce se întâmplă cu femeile gravide
• Drepturile taților conform Legii nr. 210/1999
• Ce să faci când bebelușul refuză laptele
• Riscurile nisipului la rinichi în timpul sarcinii