Organele genitale externe ale bebelușilor sunt foarte sensibile și de aceea este foarte important să le îngrijești corect pentru a preveni roșeața, durerea și infecția. La fiecare baie spală zona genitală cu apă călduță și un săpun delicat cu pielea bebelușului. Clătește apoi și usucă bine cu un prosop moale și curat.
În chirurgia pediatrică există un grup de afecțiuni genitale acute la băieți, numit sindrom de scrot acut, care se caracterizează prin tumefacția scrotului (punga în care stau testiculele), cu durere, roșeață, căldură locală, uneori febră, vărsături etc. Cauzele care pot determina acest sindrom de scrot acut sunt multiple.
La Aktif International Hospitals, înțelegem urgența și importanța tratării prompte a torsiunii testiculare la copii. Torsiunea testiculară este o urgență medicală care apare atunci când cordonul spermatic, care furnizează sânge testiculului, se răsucește, întrerupând fluxul sanguin către testicul. Torsiunea testiculară apare adesea spontan și poate fi asociată cu anumiți factori anatomici care predispun copiii la această afecțiune.
Torsiunea Testiculară
Torsiunea testiculară reprezintă o afecțiune medicală gravă care apare atunci când cordonul spermatic, structura care alimentează testiculul cu sânge, se răsucește. Este o urgență medicală ce necesită intervenție imediată, deoarece, fără tratament, testiculul poate suferi daune permanente în câteva ore. Torsiunea testiculară apare din cauza răsucirii cordonului spermatic. În mod normal, testiculul este ancorat de scrot pentru a preveni mișcările excesive. În anumite cazuri, există o mobilitate anormală a testiculelor, datorită unor factori anatomici care fac ca acestea să nu fie fixate corespunzător de scrot. Această condiție permite testiculului să se răsucească în jurul cordonului spermatic, reducând fluxul sanguin. Deși torsiunea testiculară apare spontan, există și anumite situații care pot favoriza apariția acesteia. Există mai mulți factori care cresc riscul de torsiune testiculară. În principal, afecțiunile anatomice care permit mobilitatea anormală a testiculelor sunt cel mai mare factor de risc.
Simptomul principal al torsiunii testiculare este durerea severă și bruscă la nivelul testiculului afectat, care poate fi însoțită și de alte semne. Durerea este adesea intensă și poate apărea pe neașteptate, inclusiv în timpul somnului. În cazul torsiunii de testicul, afecțiunea a debutat brusc, copilul sau părintele poate preciza exact ora, cu dureri intense, stare generală alterată, vărsături.
Diagnosticul torsiunii testiculare se bazează pe examinarea clinică și istoricul simptomelor. Medicul va evalua durerea și aspectul testiculului, verificând semnele de umflare și modificările poziției testiculare. În unele cazuri, poate fi utilizat un ecograf Doppler, care poate măsura fluxul sanguin către testicul, ajutând la confirmarea torsiunii.
Tratamentul pentru torsiunea testiculară constă, de regulă, în intervenția chirurgicală de urgență, numită detorsiune, care urmărește restabilirea fluxului sanguin către testicul. În timpul intervenției, chirurgul va răsuci testiculul înapoi în poziția normală și îl va fixa de scrot pentru a preveni viitoare torsiuni. Dacă intervenția are loc în primele șase ore de la debutul simptomelor, șansele de a salva testiculul sunt foarte mari.
Complicațiile torsiunii testiculare apar mai ales atunci când afecțiunea nu este tratată prompt. Printre cele mai severe complicații se numără pierderea permanentă a testiculului, care poate afecta echilibrul hormonal și fertilitatea. Dacă simți o durere bruscă și severă în testicule, este esențial să consulți un medic de urgență. Chiar dacă simptomele se reduc temporar, acest lucru nu înseamnă că problema s-a rezolvat. Torsiunea testiculară netratată poate duce la complicații grave.
Deși torsiunea testiculară poate afecta fertilitatea, nu toate cazurile duc la infertilitate. Fertilitatea este compromisă doar atunci când fluxul sanguin către testicule este redus semnificativ pentru o perioadă lungă, ceea ce poate afecta viabilitatea testiculului. În cazurile în care apare infertilitatea, există multiple opțiuni pentru păstrarea sau restaurarea capacității de a avea copii, inclusiv tehnici de conservare a fertilității și tehnologii de reproducere asistată. Multe persoane pot avea copii după torsiunea testiculară, mai ales dacă cel puțin un testicul rămâne viabil. De obicei, un singur testicul sănătos este suficient pentru a produce spermatozoizi viabili și a susține fertilitatea. Atunci când testiculele sunt afectate și fertilitatea este compromisă, există opțiuni de tratament pentru a păstra sau a restaura capacitatea de a avea copii. Utilizarea spermei prelevată și congelată anterior (dacă este cazul) poate fi o soluție de tratament. Această metodă implică colectarea, congelarea și depozitarea probelor de spermă înainte de a se instala infertilitatea.
Torsiunea testiculară este diagnosticată de obicei pe baza unui examen fizic și a unei revizuiri a istoricului medical al copilului. Tratamentul pentru torsiunea testiculară la copii implică de obicei o intervenție chirurgicală pentru a detensiona cordonul spermatic și a restabili fluxul sanguin către testiculul afectat. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă dureri testiculare bruște sau severe, umflături sau decolorarea scrotului, este esențial să solicitați imediat asistență medicală. Dacă suspectați că copilul dumneavoastră poate prezenta simptome de torsiune testiculară, vă încurajăm să contactați imediat Aktif International Hospitals pentru a programa o consultație cu unul dintre urologii noștri pediatri cu experiență. Echipa noastră va oferi o evaluare promptă și un tratament adecvat pentru a asigura cel mai bun rezultat posibil pentru copilul dumneavoastră.
Copii: Torsiune testiculară - Dr. Nico Lourens
Alte Cauze ale Roșeții Testiculare la Copii
Sindromul de scrot acut se referă la un grup de afecțiuni ce pot apărea la băieți, și care de regulă se manifestă prin tumefacția (umflarea) scrotului (punga în care stau testiculele), în asociere cu roșeață, durere, căldură locală, +/- dureri de burtă sau inghinale, senzație de greață sau vărsături, disconfort la urinat sau febră. În momentul apariției inflamației scrotale, este foarte important consultul clinic deoarece acesta poate orienta asupra cauzei, completat de o ecografie scrotală pentru a aprecia vascularizația testiculului.
Torsiunea de hidatidă Morgagni reprezintă răsucirea în jurul axei sale a unei formațiuni anatomice care se găsește în mod normal la nivelul polului superior al testiculului, formațiune care de obicei este sferică și are dimensiuni de la 1-2 mm până la 1 cm. În cazul torsiunii de hidatidă Morgagni simptomele sunt mult mai puțin intense, cu debut insidios, de obicei după mersul cu bicicleta sau un mic traumatism. Local apare tumefacția, roșeața, căldura locală dar mai puțin accentuate.
Orhiepididimita acută reprezintă inflamația, infecția testiculului și a epididimului datorită unor virusuri sau microbi. În cazul orhiepididimitei simptomele apar de obicei în cadrul unei boli infecțioase (deși nu este neapărat nevoie).
Deși aparent diagnosticul ar trebui să fie stabilit ușor, în realitate de multe ori diagnosticul este dificil, mai ales în cazurile în care copilul este prezentat târziu la consult. Din acest motiv în cărțile clasice de chirurgie scrotul este, de multe ori, comparat cu o „cutie a Pandorei”. Uneori simptomele sunt înșelătoare, istoricul este dificil deoarece copilul evită să povestească (chiar ascunde o perioadă părinților apariția durerilor și a tumefacției). Din acest motiv este foarte importantă efectuarea unei ecografii testiculare, de către un medic ecografist sau chirurg pediatru cu competență în ecografie.
Tratamentul este diferențiat în funcție de diagnostic și poate fi nechirurgical sau chirurgical. 1. Nechirurgical - conservator, poate fi aplicat acelor afecțiuni care nu pun în pericol testiculul (orhiepididimita, reacții alergice, anumite torsiuni de hidatidă, traumatisme etc.). El trebuie să fie indicat de către medicul chirurg pediatru. Constă în repaus la pat, punga cu gheață, tratament simptomatic antialgic și antiinflamator. 2. Chirurgical - Constă în efectuarea, sub anestezie generală, a unei incizii la nivelul hemiscrotului afectat cu exteriorizarea testiculului.
Hidrocelul la Copii
Hidrocelul reprezintă acumularea de lichid în jurul unuia sau ambelor testicule. În cazul copiilor, hidrocelul se poate forma înainte de naștere. Cel puțin 5% din băieți au la naștere hidrocel. În primul an de viață, hidrocelul poate dispărea de la sine, fără un tratament anume.
În luna a opta de dezvoltare intrauterină, testiculele coboară în scrot din abdomen, împreună cu un sac conținând un fluid care le înconjoară. De obicei, înainte de naștere, acest sac se închide, fluidul absorbindu-se în corp. Când sacul nu se închide și comunică cu abdomenul sau când fluidul rămâne în scrot, iar sacul s-a închis, apare hidrocelul.
Hidrocelul este de 2 tipuri: Comunicant (lichidul circulă între scrot și abdomen) și Necomunicant (canalul peritoneo-vaginal s-a închis, dar în scrot a rămas lichid). La băieții mai mari, hidrocelul poate avea și alte cauze: loviturile, torsiunea de testicul sau sindromul nefrotic.
Factori de risc: Băieții prematuri au un risc mai mare de a fi diagnosticați cu hidrocel.
Simptome: Tumefacția unuia sau a ambelor testicule ori a scrotului; Mărirea umflăturii când copilul este activ sau când plânge; Micșorarea umflăturii când copilul este relaxat sau se odihnește.
Complicații: Printre complicațiile hidrocelului la copii se numără hernia inghinală și infecțiile locale.
Când trebuie să mergi la doctor: Dacă hidrocelul nu dispare în primul an de viață, este necesar un consult de specialitate la un medic chirurg pediatru. Mergi de urgență la medic în cazul în care copilul se plânge de durere la nivelul scrotului.
Diagnostic: Examinarea fizică este primul pas în depistarea hidrocelului. În cadrul acesteia, medicul chirurg pediatru examinează scrotul. În acest scop, medicul poate folosi o sursă de lumină puternică (transiluminare).
Intervenția chirurgicală previne formarea herniei inghinale. În primul pas în abordarea terapeutică este luarea în evidență a pacientului de către un chirurg care va urmări evoluția bolii. Intervenția chirurgicală nu se va efectua în momentul diagnosticării (ca în cazul herniei inghinale), deoarece nu există riscul strangulării. La sugar se poate aștepta închiderea canalului peritoneo-vaginal (filiform, în cazul hidrocelului), deoarece în multe cazuri acest lucru se întâmplă spontan. Copilul va fi urmărit clinic și ecografic până la vârsta de un an - un an și jumătate. După această vârstă, în caz de persistență a lichidului peritesticular sau funicular, se va efectua intervenția chirurgicală sub anestezie generală, în regim de programare. Este important de reținut că nu este vorba de puncționarea scrotului și evacuarea lichidului, ci de întreruperea comunicării dintre scrot și abdomen, adică de ligatura și excizia canalului peritoneo-vaginal; operația propriu-zisă este asemănătoare cu cea pentru hernia inghinală la copil. Intervenția pentru hidrocelul congenital este una clasică, nu laparoscopică, și durează aproximativ o oră (incluzând și anestezia generală); incizia situată în regiunea inghinală este de mici dimensiuni. După identificarea, ligaturarea/ legarea și excizia/ îndepărtarea canalului peritoneo-vaginal, se evacuează lichidul peritesticular; uneori, este nevoie să se excizeze și o parte din vaginala îngroșată („punguța” în care este situat testiculul), alteori se face doar eversarea acesteia; la final, plaga se suturează intradermic, pentru rezultate cosmetice cât mai bune. În cazul hidrocelului secundar (de obicei, la adult) se intervine în mod uzual printr-o incizie la nivelul scrotului, deoarece afecțiunea se situează strict la acest nivel. După intervenția chirurgicală este necesară evitarea efortului fizic pentru aproximativ o lună. Pacientul va reveni la control la șapte - zece zile după operație; până atunci este recomandat repausul la domiciliu. Copilul operat este bine să stea acasă aproximativ două săptămâni.
| Tip | Descriere |
|---|---|
| Comunicant | Lichidul circulă între scrot și abdomen. |
| Necomunicant | Canalul peritoneo-vaginal s-a închis, dar în scrot a rămas lichid. |
Îngrijirea Organelor Genitale la Bebeluși
Smegma, preputul roșu și inflamat și balanita sunt printre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă părinții. La schimbarea scutecului, asigură-te că te-ai spălat pe mâini cu apă și săpun înainte. Dacă te afli la o plimbare, utilizează un dezinfectant sau șervețele dezinfectante pentru a-ți igieniza mâinile înainte să schimbi scutecul. Apoi, curățarea zonei genitale cu șervețele umede speciale pentru bebeluși se face dinspre pubis către anus, îndepărtând complet urina și fecalele. În zona anală se găsește o floră bacteriană mult mai bogată și diversă comparativ cu cea pubiană. Curățarea organelor genitale în ordinea menționată previne contaminarea regiunii pubiene cu fecale, atât la fete, cât și la băieți.
Preputul este pielea moale care acoperă capătul penisului. Un preput acoperă capul penisului (glandul) și nu poate fi tras cu ușurință înapoi la majoritatea nou-născuților. Există băieței la care, preputul nu se va retrage (să poată fi tras înapoi peste capul penisului). Această afecțiune este numită fimoza. Cei mai mulți băieței au tendința normală de a atinge sau de a se juca cu penisul lor în mod frecvent, aceasta fiind o parte normală a dezvoltării și modului în care ei învață despre corpul lor. Odată ce preputul este ușor retras, băiețelul ar trebui să învețe să curețe acea parte în cadrul spălării normale la baie. Asigură-te că se va clăti bine de săpun și va trage preputul pentru a acoperi capul penisului după aceea.
Dacă apar erupții cutanate, se va spăla zona cu apă călduță pentru a calma roșeața și inflamația pielii și se va usca cu atenție, prin tamponare cu scutec de bumbac. Balanita - uneori vârful preputului sau capul penisului poate deveni roșu din cauza unei infecții. Cele mai frecvente sunt infecțiile fungice (cu Candida albicans de regulă) sau bacteriene. În acest caz se recomandă vizita la medic care va prescrie o cremă sau un unguent. „Murdăria” albă/galbenă denumită și smegma este o acumulare de celule descuamative sterile, care ajută la separarea preputului de gland, iar aglomerările vor dispărea ulterior, fără a necesita vreun tratament. Fimoza apare atunci când vârful preputului este foarte îngust, acoperă meatul urinar (orificiul extern al uretrei) și nu permite urinarea normală.
În primul rând, este important să mențineți pielea bebelușului curată și uscată. Spălați bebelușul zilnic cu apă călduță și săpun delicat, dar evitați spălările excesive care pot usca pielea. De asemenea, produsele pe care le folosiți sunt extrem de importante. O altă recomandare ar fi să îmbrăcați bebelușul în haine potrivite temperaturii ambientale și să nu îl înfășați prea strâns. Verificați zilnic pielea bebelușului pentru a identifica eventualele iritații la bebeluși și a acționa prompt.
În concluzie, iritațiile pielii la bebeluși sunt frecvente și, de cele mai multe ori, ușor de tratat acasă cu măsuri adecvate de îngrijire. Identificarea corectă a tipului de iritație și aplicarea tratamentului corespunzător sunt cruciale pentru a asigura confortul și sănătatea pielii bebelușului.