Sa fii parinte, stim cu totii, este foarte obositor. Somnul este important atat pentru copil, caci are un rol esential in dezvoltarea sa armonioasa, dar si pentru parintii, ce trebuie sa fie odihniti si mereu atenti la nevoile puiului lor. Stim foarte bine ca orice copil simte si preia starile emotionale ale parintelui. Daca tu nu esti implinit cu decizia de separare a copilului la somn cu siguranta nici cel mic nu va fi. Trebuie sa privesti aceasta etapa ca pe una normala, sa intelegi beneficiile sale si cel mai important sa fii hotarat si sa nu te razgandesti la primul refuz primit.
Bucuria de a fi parinte vine la pachet cu numeroase provocari, cum ar fi aceea de a-l face pe nou nascut sa doarma linistit in patutul sau. Daca la inceput adoarme cu tine, in timp ce-l alaptezi sau il legeni, pe masura ce creste, este timpul sa te gandesti cum sa-l faci sa doarma singur in patutul sau. Imediat dupa nastere, copilul tau are nevoie de ingrijire si atentie constanta pentru calmare si alaptare. Totusi, la un moment dat ar trebui sa-i permiti micutului tau sa se mute linistit in patutul sau si sa se odihneasca asa cum trebuie.
Când este momentul potrivit pentru ca bebe să doarmă singur?
In general, este o idee buna ca bebe sa doarma singur in patutul sau incepand cu varsta 6 de luni. Academia Americana de Pediatrie recomanda sa ramai in aceaasi camera cu micutul tau in primele sale 6 luni. Totusi, raspunsul la intrebarea ”de la ce varsta lași copilul să doarmă singur?” variază în funcție de mai mulți factori. Unele familii își încurajează copilul să doarmă singur chiar din primele zile. Cu toate acestea, alte familii aleg să doarmă împreună până când copilul merge la școală. Momentul când mutăm copilul în camera lui depinde și de situația locativă. În unele familii, acest lucru se întâmplă atunci când își dau seama că există un spațiu limitat în dormitorul familiei sau când familia poate amenaja un dormitor separat, în locuință.
Vârsta până la care cel mic doarme în pătuț depinde, în general, de fiecare copil. Aproximativ o treime dintre copiii mici trec de la pătuțul pentru bebeluși la patul pentru copii între 18 luni și 2 ani, iar o altă treime între 2 ani și 2,5 ani. În general, cei mai mulți copii mici fac trecerea de la pătuț la pat între 18 luni și 3 ani. Dacă este posibil, încearcă să aștepți până când copilul se apropie de vârsta de 3 ani, pentru a-i da șansa de a se dezvolta suficient, pentru a dormi într-un pat mare, pe timp de noapte. Dacă salteaua este la cel mai de jos nivel și încă se cațără în pătuț, probabil că este timpul să faci mutarea, deoarece copilul s-ar putea răni, în timp ce se urcă în pătuț ori coboară.
Anxietatea de separare e la cote maxime in jurul varstei de 18 luni. Asa ca, in cazul in care copilul tau este in jurul acestei varste si este deosebit de atasat, ar fi bine sa mai astepti cateva luni. La fel si in cazul in care in viata copilului tau se intampla ceva important, cum ar fi inceperea gradinitei sau venirea pe lume a unui frate (mai bine faci acest lucru inainte sa se intample asta!). Desi ca urmare a mutarii intr-o casa noua, somnul de unul singur poate fi o schimbare naturala, in egala masura poate fi un eveniment stresant. E posibil sa fie nevoie sa dormiti impreuna pana se acomodeaza.
Până la vârsta de 6 săptămâni, poți să așezi copilul jos să adoarmă singur. Dacă funcționează, e perfect, dacă nu funcționează, nu-i nicio problemă. De ce? Pentru că până la 4-6 săptămâni copiii nu își crează asocieri de somn, nu își formează un mod anume de adormire. Așadar, la această vârstă este bine să faci ce funcționează atât pentru tine ca și părinte, cât și pentru copil. Dacă copilul adoarme când îl pui singurel jos, ok, fă-o și ocupă-te și de tine, nu îl ține preventiv în brațe, de teamă.
Între 4-6 săptămâni și 4 luni este perioada ideală pentru a învăța copilul un mod de adormire care să fie în controlul lui. Acel “drowsy but awake“ este perioada propice în care să încerci crearea asocierii de somn, însă nu doar la adormiri, ci și la readormiri de zi sau nocturne. Dacă însă constați că îi este greu să adoarmă în acest mod, nu dispera. Încearcă din nou și asigură-te că nu îl pui la somn când este prea obosit. Toți copiii pot primi această oportunitate, însă nu toți vor învăța bătând din palme. Dacă copilul are disconfort, dacă este pus la somn prea târziu, dacă mama este stresată când încearcă să îl pună la somn, șansele de reușită sunt minime. De asemenea, nu te aștepta ca cel mic să învețe adormirea singur sau să vină la un moment dat de la sine. Adormirea singur se învață.
După vârsta de 4 luni acel “drowsy but awake“ nu mai funcționează, pentru că asocierile de somn sunt deja formate și consolidate. În plus, a apărut și așteptarea, așa încât, dacă până atunci l-ai învățat să adoarmă la sân, în brațe, în carucior sau legănat, atunci astfel de acțiuni va aștepta la adormire. Nu dispera însă, asocierile se pot schimba și ai mai multe alternative în acest sens.
Dacă mama este în depresie, nu recomand ca ea să se ocupe de proces, ci altcineva din familie. Dacă există un stres în familie, copilul îl va resimți și îi va fi mai greu de gestionat încă un stres suplimentar. Dacă soțul, bunica, bunicul sunt acasă când se produce schimbare și ei se opun vehement acesteia. Dacă tu, mama sau tata, care te ocupi de schimbare ai de gestionat multe alte lucruri la acel moment. Vorbește cu acei membri ai familiei care nu sunt de acord cu procesul de schimbare despre asta, află-le punctele de vedere înainte de începerea procesului.
Dacă ai temeri, nu ești convinsă cum să faci acest lucru îți recomand să apelezi la un specialist, fie în cadrul unui program 1 la 1, fie în cadrul unui program de grup. Este important înainte de toate să vrei să faci schimbarea modului de adormire, nimeni nu te obligă, tu este important să găsești calea echilibrului în sistemul vostru familial, pentru odihna voastră, pentru starea voastră emoțională. Fa ceea ce poți să faci și ceea ce ai nevoie.
Strategii pentru a facilita tranziția
Poti incepe prin a-i povesti experienta ta din copilarie cand ai luat decizia sa dormi singur in camera ta. Pune totul intr-o lumina cat mai vesela, creeaza o poveste hazlie sau fascinanta care sa il bine dispuna. Cititi impreuna carticele de povesti ce abordeaza acest subiect. Pregatiti impreuna cu copilul camera lui si ajutati-l sa se familiarizeze cu ea. Mergeti impreuna la cumparaturi si lasati-l sa aleaga obiectele pe care le prefera pentru camera lui.
Incepeti prin a-l culca la somnul de pranz in camera sa, singur in patut. Se va familiariza mult mai usor, pe timp de zi temerile copiilor fiind mult mai mici si somnul mai scurt. Nu puneti presiune pe copil, asteptati ca acesta sa se simta pregatit. Daca simtiti ca puiul vostru nu este inca pregatit sa doarma singur, nu puneti presiune pe el.
Fa spatiul de dormit atragator. Un pat dragut, gen un pat supraetajat, o cuvertura de pat cu personajul de desene animate preferat sau asternuturile moi si pufoase pot fi de ajutor. In cazul in care copilul tau este suficient de mare, implica-l in decorarea dormitorului astfel incat sa nu vrea sa mai stea in alta parte.
Vorbește cu copilul tău despre schimbare. In mod evident, acest lucru nu functioneaza la sugari si la copiii foarte mici. Insa in cazul in care copilul tau este prescolar sau mai mare, vorbeste cu el despre dormitul singur, inainte de a face acest pas; spune-i ca este deja mare si poate sa doarma singur si subliniaza faptul ca vei fi aproape de el in cazul in care are nevoie de tine.
Lumina ajuta. Intunericul poate fi infricosator. Foloseste veioze sau lampi cu becuri de mica intensitate.
Gandeste-te si la muzica. Muzica de fundal in surdina, cum ar fi cantecele de leagan sau muzica clasica, poate fi linistitoare pentru unii copii.
Aplica ritualuri de linistire seara inainte de culcare. Mersul direct la culcare dupa joaca sau dupa masa rareori functioneaza bine. Incearca sa ii faci o baie, apoi sa va intindeti amandoi in patul lui si sa cititi o poveste impreuna; canta-i cantece de leagan (copilului tau nu ii pasa daca tu canti fals).
Foloseste „jucariile de plus”. In cazul in care copilul tau are o patura sau un animal de plus preferat, asigura-te ca il are cu el atunci cand merge la culcare. Daca nu are deja un lucru preferat e greu sa isi faca unul, desi, uneori, mersul special la magazinul de jucarii pentru a-si alege jucaria de plus preferata langa care sa se ghemuiasca in pat, poate rezolva lucrurile.
Ajuta-l sa se acomodeze cu schimbarea. In cazul in care copilul tau nu are nici o problema cu schimbarea, atunci este foarte bine. In caz contrar, incearca sa stai langa el cat timp adoarme, apoi in fiecare noapte (sau cand poti) stai cate un pic mai departe de pat. Daca plange, vorbeste cu el si spune-i ca esti acolo. Daca este nevoie, du-te la el si imbratiseaza-l, apoi du-te inapoi la locul unde stateai inainte.
Fii consecventa. Este greu, pentru ca vor exista unele nopti cand vei vrea cu adevarat sa cedezi - insa daca o faci, intregul proces va dura mai mult. Asa ca, atunci cand micul tau vizitator din timpul noptii vine la voi in pat sau cand te cheama la patutul lui, imbratiseaza-l si saruta-l si spune-i ca trebuie sa stea la el in pat.
Foloseste incurajarile pozitive. Acest lucru, de asemenea, nu se aplica la sugari si la copiii mici. Insa copiilor mai mari, le place sa le fie recunoscute meritele, astfel incat o excursie intr-un parc anume (sau la o inghetata) pentru a sarbatori o noapte petrecuta la el in pat este posibil sa il determine sa o faca din nou!
In cazul in care copilul se cațără în pătuț, ia în considerare mutarea saltelei din pătuț la nivelul cel mai de jos, înainte de a-l muta într-un pat.
Inainte de a invata copilul de 3 ani sa doarma singur, analizeaza camera copilului cu un ochi critic, pentru a inlătura orice pericol.
Pentru a invata copilul de 3 ani sa doarma singur, trebuie mai întâi să identifici momentul când acesta este pregătit. Chiar dacă simți că este pregătit, tranziția de la pătuț la pat nu va merge bine, dacă momentul este greșit. Evită să faci tranziția în timpul altor schimbări mari, cum ar fi venirea acasă a unui nou frate, începerea școlii, formarea toaletei sau mutarea.
În loc să faci tranziția într-o singură zi, încearcă să instalezi o saltea în camera copilului și lasă-l să exerseze dormitul în patul mare. Dacă asta merge bine, încearcă tranziția completă noaptea.
Doar pentru că se schimbă patul nu înseamnă că trebuie să se schimbe și ora de culcare. De fapt, păstrarea aceleiași rutine a copilului îl va ajuta să se simtă în siguranță, chiar și într-un pat nou.
Odată cu libertatea nou descoperită, vine și curiozitatea. Copilul va dori, probabil, să își exploreze dormitorul mult timp după ora de culcare. Stabilește reguli clare de bază și respectă-le. Consecvența îl va ajuta pe copil să înțeleagă ce se așteaptă de la el.
Laudă-l pentru că stă în pat. Este o modalitate de a întări comportamentele bune. Pregătește un tabel de autocolante sau oferă-i copilului un autocolant special, atunci când respectă orele de somn.
Este foarte important să ai rabdare. Sa-l convingi pe copilul tau sa doarma singur poate fi un proces de genul doi-pasi-inainte-unul-inapoi. Cu determinare si fermitate, mai devreme sau mai tarziu fiecare va dormi in spatiul lui personal. Si in timp ce faci aceasta schimbare, intrebandu-te daca spatiul tau personal va mai exista vreodata cu adevarat, aminteste-ti: copiii sunt mici doar pentru o scurta perioada de timp. Va veni o zi cand cu adevarat iti va lipsi sa le simti respiratia pe fata sau manuta lor mica in mana ta.
Dacă simțiți că puiul vostru nu este încă pregătit să doarmă singur, nu puneți presiune pe el. Deși cu siguranță vor exista momente în care veți fi descurajat, nu îi reproșați copilului că din cauza lui nu dormiți bine sau că relația dintre mami și tati nu mai e la fel. Evitați să folosiți expresii cum ar fi “ești deja mare” sau “doar bebelușii dorm cu părinții” sau mult prea cunoscuta replică “este rușine”. Aceste cuvinte îl vor face să se simtă nesigur, rușinat și lipsit de încredere.
Faceți trecerea cât mai ușoară și nu schimbați ritualul dinainte de culcare. Păstrați ritualul dinainte de culcare cum ar fi băița, cititul poveștii sau micile momente de iubire, gâdilat sau alintat cu care era obișnuit înainte să adoarmă. Mutatul într-un pat nou, o cameră nouă este deja o schimbare majoră pentru puiul de om și nu trebuie să îi lipsească celelalte elemente ce îl asigură că iubirea părinților este aceeași.
Rămâneți lângă el până adoarme. Orice schimbare vine la pachet și cu părți mai grele. Mutarea copilului să doarmă singur în camera sa este de cele mai multe ori o adevărată provocare.
Cu toate acestea, procesul este unul care necesita rabdare si acordarea unei atentii deosebite nivelului sau de confort. "Somnul este mai bun atunci cand il imparti cu cineva pe care il iubesti." Candva, cineva a spus asta si cei mai multi copii mici ar fi de acord din toata inima. Intradevar, nu ii poti invinui pentru ca ii doresc aproape de ei pe oamenii pe care ii iubesc cel mai mult pe lume.
Unele familii aleg să facă asta, având un pat matrimonial unde dorm toți înghesuiți unul intr-altul. Este perfect în regulă să faci asta. Cu toate acestea, în ceea ce privește sugarii, un „pătuț” (pătuțul Baby Co-Sleeper) atașat la marginea patului este o idee mai bună, pentru a împiedica pe oricine altcineva să se rostogolească peste ei. Unele familii nu au un pat matrimonial, însă au găsit o cale de mijloc: copiii adorm cu ei și apoi îi mută în patul lor sau se duc să doarmă împreună cu ei în miez de noapte.
Dacă toată lumea este fericită cu oricare variantă de somn independentă vs. somnul în comun, foarte bine. Însă cu siguranță există dezavantaje în a-l avea pe copil în pat cu tine. Copiii ocupă spațiul, te lovesc, trag pătura și pot face somnul dificil pentru toți. Nu există intimitate în cazul în care părinții doresc să fie intimi. Iar atunci când copiii vor să stai cu ei până adorm, poate fi dificil în acele seri când ai musafiri sau vrei să stai cu partenerul tău sau ai multe treburi de făcut înainte de a merge la culcare.
Dacă ești irascibilă și/sau frustrată din cauza lipsei de somn, e timpul să-l înveți pe cel mic să doarmă singur. Asta nu înseamnă că ești un părinte rău. Dimpotrivă, fiind fericită și odihnită tindzi să devii un părinte mai bun.
Dacă copilul tău are o patură sau un animal de pluș preferat, asigură-te că îl are cu el atunci când merge la culcare.
Este foarte promițător când copiii participă la înfrumusețarea camerei. Lăsați-i să aleagă culorile, accesoriile, ba chiar și pătuțul în care vor să doarmă.
Din motive de siguranță este important achiziția unui pat sigur cu o ramă de protecție împotriva căderii.
În cazul bebelușilor aparatele pentru monitorizarea respirației este o investiție inteligentă.
Copiii se simt mai mult în siguranță, dacă lăsăm un pic deschis ușa camerei de dormit sau dacă lăsăm aprins lampa de veghe în formă de animal, sau proiectorul de stele.
Încercați să nu obișnuiți copilul cu o cameră separată atunci când îi cresc dinții, dacă este bolnav, sau dacă doriți să-l întarcați.
Dacă doriți să-l obișnuiți copilul cu un pătuț separat, la început lăsați să doarmă în camera lui doar pe perioada somnului de după masă.
Sunt de mare ajutor prietenii din pluș.
Folosiți-vă de imaginația copiilor, care în astfel de situații lucrează pe deplin în ceea ce privește frica și entuziasmul. Vorbiți cu micuțul despre zâne, eroi, sau îngeri apărători, care au grijă de el, și alungă orice răutate.
Dacă dormiți împreună, nici adultul nici copilul nu va avea un somn de calitate. Dacă doarme singur, copilul va înfrânge frica de întuneric, de fantome sau de baubau fără ajutorul părinților. Copiii sunt înclinați să se compară între ei. Cine doarme singur, separat în camera lui, este un erou. Dormitul în camera separată pregătește copilul la probleme mai mari, cum ar fi de exemplu dormitul într-un alt loc.
Chiar dacă vă faceți griji cum se va descurca copilul dvs. cu dormitul singur, nu-i arătați în nici un fel. Dacă ați decis că a sosit timpul dormitului separat, fiți răbdător și consecvent. Nu-i corect să duceți copilul plângăcios din nou în patul părinților. La prima vedere poate părea o idee bună, dar pe termen lung îngreunează sarcina copilului.
Când micuțul dvs. începe să plângă noaptea, mergeți în camera lui, liniștiți-l, îmbrățișați-l și dacă e nevoie rămâneți lângă el un pic, astfel va ști că totul e în regulă, mami e aproape. Pe perioada de temporară așezați un pat provizoriu sau o canapea extensibilă.
Mutarea este oportunitatea ideală pentru a obișnui copilul cu cameră separată. Dacă rămâneți în aceași locuință, este important motivația pozitivă - formarea unei împărății, care este sigur, plăcut și atrăgător copilului.
Dacă copilul tău se cațără în pătuț, ia în considerare mutarea saltelei din pătuț la nivelul cel mai de jos, înainte de a-l muta într-un pat.
Dacă dormiți împreună, nici adultul nici copilul nu va avea un somn de calitate.
Dacă doarme singur, copilul va înfrânge frica de întuneric, de fantome sau de baubau fără ajutorul părinților.
Copiii sunt înclinați să se compară între ei. Cine doarme singur, separat în camera lui, este un erou.
Dormitul în camera separată pregătește copilul la probleme mai mari, cum ar fi de exemplu dormitul într-un alt loc.
Chiar dacă vă faceți griji cum se va descurca copilul dvs. cu dormitul singur, nu-i arătați în nici un fel.
Dacă ați decis că a sosit timpul dormitului separat, fiți răbdător și consecvent.
Nu-i corect să duceți copilul plângăcios din nou în patul părinților.
La prima vedere poate părea o idee bună, dar pe termen lung îngreunează sarcina copilului.
Când micuțul dvs. începe să plângă noaptea, mergeți în camera lui, liniștiți-l, îmbrățișați-l și dacă e nevoie rămâneți lângă el un pic, astfel va ști că totul e în regulă, mami e aproape.
Pe perioada de temporară așezați un pat provizoriu sau o canapea extensibilă.
Mutarea este oportunitatea ideală pentru a obișnui copilul cu cameră separată.
Dacă rămâneți în aceași locuință, este important motivația pozitivă - formarea unei împărății, care este sigur, plăcut și atrăgător copilului.
Este foarte promițător când copiii participă la înfrumusețarea camerei.
Lăsați-i să aleagă culorile, accesoriile, ba chiar și pătuțul în care vor să doarmă.
Din motive de siguranță este important achiziția unui pat sigur cu o ramă de protecție împotriva căderii.
În cazul bebelușilor aparatele pentru monitorizarea respirației este o investiție inteligentă.
Copiii se simt mai mult în siguranță, dacă lăsăm un pic deschis ușa camerei de dormit sau dacă lăsăm aprins lampa de veghe în formă de animal, sau proiectorul de stele.
Încercați să nu obișnuiți copilul cu o cameră separată atunci când îi cresc dinții, dacă este bolnav, sau dacă doriți să-l întarcați.
Dacă doriți să-l obișnuiți copilul cu un pătuț separat, la început lăsați să doarmă în camera lui doar pe perioada somnului de după masă.
Sunt de mare ajutor prietenii din pluș.
Folosiți-vă de imaginația copiilor, care în astfel de situații lucrează pe deplin în ceea ce privește frica și entuziasmul. Vorbiți cu micuțul despre zâne, eroi, sau îngeri apărători, care au grijă de el, și alungă orice răutate.
Siguranța spațiului de somn
Cum poți face ca spațiul de somn al bebelușului să fie unul sigur? Iată câteva lucruri pe care să le iei în considerare, pentru ca spațiul de somn al bebelușului să fie sigur:
- Pune bebelușul să doarmă pe spate, pe o suprafață plană și fermă, cum ar fi o saltea de pătuț, acoperită cu un cearșaf bine întins.
- Salteaua trebuie să se potrivească perfect în pătuț, astfel încât să nu existe spații între saltea și cadrul pătuțului.
- Forma saltelei ar trebui să rămână fermă chiar și atunci când este acoperită cu un cearșaf sau cu o husă de saltea.
- Ține pătuțul aproape de patul tău, astfel încât bebelușul să fie aproape în timpul nopții.
- Asigură-te că pătuțul sau țarcul de joacă al bebelușului respectă standardele actuale de siguranță.
- Îndepărtează cablurile sau firele electrice atârnate în apropierea locului unde doarme cel mic. Bebelușii se pot încurca în ele și se pot sufoca.
- Păstrează în cameră o temperatură confortabilă. Dacă bebelușul transpiră sau dacă are pieptul fierbinte, este posibil să fie supraîncălzit.
- Evită folosirea pernelor pentru menținerea poziției, deoarece există pericolul sufocării.
- Nu lăsa bebelușul să doarmă în port-bebe, în scaun de mașină sau în cărucior. Există pericol de sufocare. Dacă bebelușul adoarme într-unul dintre ele, scoate-l și așază-l cu grijă în pătuț.
- Nu culca bebelușul pe suprafețe moi, cum ar fi un pat cu apă, o canapea, o saltea moale sau o pernă.
Alege purificatoarele de aer Philips, pentru a-ți elibera casa de virusuri, alergeni și poluanți dăunători*, asigurând bebelușului tău un somn în condiții optime. *99,97 % din agenţii poluanţi, polen şi praf sunt filtraţi din aerul care trece prin filtru.
Dormitul la comun cu bebelușul - bed-sharing și co-sleeping
Mulți oameni folosesc termenii „bed-sharing” și „co-sleeping” pentru a descrie același lucru, dar există diferențe:
- Co-sleeping: aceasta este situația în care un părinte și un copil dorm în apropiere unul de celălalt, existând sau nu contact fizic. Room-sharing și bed-sharing sunt tipuri de co-sleeping.
- Room-sharing: aceasta este situația în care părinții au un pătuț, un coșuleț, un pătuț portabil sau un țarc de joacă în cameră cu ei, lângă pat, sau atașează un pat de dormit în laterala patului lor.
- Bed-sharing: aceasta este situația în care părinții și sugarii dorm împreună într-un pat.
Unii părinți aleg să împartă patul cu bebelușii lor. Acest lucru înseamnă că bebelușul doarme cu un adult în cea mai mare parte a nopții, și nu doar pentru a fi alintat sau hrănit. Dacă alegi să dormi în același pat cu bebelușul, trebuie să iei în considerare orice risc, înainte de fiecare somn. Este ușor ca situația să se schimbe, dacă nu te simți bine sau dacă ai consumat alcool, ceea ce înseamnă că bebelușul va fi mai în siguranță într-un spațiu de dormit separat, cum ar fi un pătuț sau un coșuleț.
Susținătorii variantei „bed-sharing” sunt de părere că această variantă este benefică, deoarece:
- face ca alăptarea pe timp de noapte să fie mai convenabilă;
- crește numărul de luni în care o mamă își alăptează copilul la sân;
- ajută bebelușii să adoarmă mai ușor;
- ajută bebelușii și mamele să doarmă mai mult pe timp de noapte;
- oferă mamelor mai mult timp pentru a fi aproape de copiii lor.
Însă, de partea cealaltă, este recomandat să ai în vedere că, uneori, riscurile împărțirii patului pot fi mai mari decât beneficiile.
Când să nu dormi împreună cu bebelușul?
Este important să știi că există anumite circumstanțe în care dormitul în același pat cu bebelușul poate fi foarte periculos. De aceea, este recomandat să știm când mutăm copilul în camera lui:
- Unul dintre parteneri fumează (chiar dacă nu fumați în dormitor);
- Când unul dintre parteneri a consumat alcool sau a luat medicamente care pot da somnolență;
- Când bebelușul s-a născut prematur (înainte de 37 de săptămâni)
- Când bebelușul s-a născut cu o greutate mică (2,5 kg sau mai puțin).
Cei mai mulți părinți consideră ceva natural ca bebelușul doarme cu ei în primele luni de viață. Ba chiar, acest lucru este foarte comod mamelor, care alăptează, deoarece este foarte obositor să se plimbe dintr-o cameră în alta de mai multe ori pe parcursul nopții. Nu subestimați importanța somnului. Societatea din vest este dispusă să separă copiii de la părinți. De exemplu francezii pregătesc o cameră separată copilului, unde acesta va dormi singur cu câteva săptămâni după naștere. Acesta este mai dificil dacă micuțul este alăptat sau când copilul este bolnav. Sunt copii la care momentul potrivit pentru a dormi în pat separat sosește în jurul vârstei de 1.5-3 ani. Desigur nu-i problemă dacă dorința de libertate apare mai devreme. Este important ca schimbarea să aibă loc atunci, când copilul este pregătit, în caz contrar acesta poate avea consecințe sufletești serioase.
Nu amânați schimbarea, și nu încercați să explicați acesta în așa fel familiei, că lucrați mult, de aceea vreți să petreceți mai mult timp cu micuțul dvs., și vreți să vă treziți dimineața lângă el. Mai bine profitați de timpul ce puteți petrece cu copilul dvs. jucându-vă sau vorbind cu el., când copilul într-adevăr apreciază prezența dvs. Micuțul odihnit și dimineața poate să se ceară în patul dvs.
Este evident că bebelușii au nevoie de părinți, în sensul de a-i avea alături și de a se ghemui lângă ei. Atunci se simt în siguranță. Satisfacerea acestor nevoi, în special a nevoii de siguranță, pregătește copilul pentru viitor, îi dă încredere în lume, o încredere bazată pe convingerea că nevoile sale sunt importante și vor fi satisfăcute. Desigur, dormitul cu copilul nu este singura situație care ajută copilul să dezvolte un sentiment de siguranță; la fel de importantă este prezența lângă copil în timpul zilei, când are nevoie, când este trist, când se lovește, când semnalează nevoia de apropiere și de tandrețe. Totuși, o problemă importantă care poate slăbi această convingere este în special să învețe să doarmă în patul său. De aceea, nu trebuie să vă gândiți că a învăța copilul să doarmă în patul său este primul pas către viața de adult, fiindcă este mult prea devreme pentru asta, și că trebuie să aveți grijă ca schimbarea să fie constantă, dar mai ales delicată. De aceea, nu recomandăm metodele bazate pe faptul că copilul se calmează singur. Poate că sunt eficiente - copilul care plânge și obosește până la urmă va tăcea și va adormi.
Să revenim la dilema dacă trebuie sau nu să dormim cu copilul. Propunem să începem cu întrebarea dacă toți doriți asta. Nu puteți permite ca această problemă să devină punctul de plecare pentru certuri și pentru erodarea relației voastre ca parteneri. Discutați despre asta. Analizați soluțiile posibile, iar cea bună este cea asupra căreia sunteți de acord amândoi. Poate veți hotărî să puneți în dormitor pătuțul copilului și un fotoliu confortabil pentru alăptat. Poate soluția e să se mute tatăl pe o canapea, iar mama să meargă la el după ce adoarme copilul.
Cuplurile care au decis să aibă un pat familial se întreabă adesea cât timp trebuie să doarmă alături de copil. Și în acest caz, răspunsul este cât timp acceptați și în special cât timp acceptă copilul. Adevărul este că e mai ușor să muți un copil mai mic în pătuțul său; unul mai mare poate protesta, poate reveni în patul părinților și cere, iar cei care se opun dormitului împreună cu copilul au de multe ori dreptate când spun că e greu să fii „mutat” din patul părinților. Deci copilul trebuie încurajat către acest pas și nu puteți trece cu vederea momentul când e gata pentru asta. Lăsați copilul să se obișnuiască cu patul lui, explicați-i că acum e copil mare, puneți-l în pat ziua și în timp ce stă acolo citiți-i cărți, mângâiați-l sau cântați-i. Poate să vină ziua în care copilul va alege propriul pat pentru un pui de somn în timpul zilei și, în cele din urmă, își va lua pilota și se va muta acolo de tot. Uneori, copilul poate fi gata primul, dar mama nu este încă gata să îl lase să plece.
În încheiere, am dori să subliniem că nu există articole științifice care să confirme că legătura dintre părinți și copilul care doarme cu ei este mai puternică decât cea între părinți și un copil care doarme în pătuțul său, în camera sa. Cei mai mulți oameni vor fi de acord cu afirmația că, înainte de a ajunge la vârsta de grădiniță, cel mai bine pentru copii este să stea acasă cu mama și tata.
Nu este ușor să fii copil. Un nou-născut sau, în general, copiii au nevoie de iubire și atenție tot timpul sau o mare parte din timp. Dar părinții trebuie să mai și gătească, să facă ordine, să-și câștige existența. Pentru copii lumea este tare rapidă și imprevizibilă. Pentru unii copii, a căror viață a fost relativ fără dificultăți, procesul poate dura trei sau patru nopți. Dacă îți ghidezi copilul cu iubire, dragoste și răbdare, el va avea timpul necesar pentru a se elibera de aceste sentimente stocate de-a lungul timpului și va putea să coopereze. Respectul pe care îl acorzi copilului tău în luarea împreună a acestei decizii este foarte important pentru el. Copiii înțeleg mult mai mult decât ne imaginăm noi. Începe prin schimbarea ritualului de somn al copilului câte puțin. Trecerea de la dormitul cu părinții la dormitul singur este un pas important, care face parte din procesul de maturizare al copilului. Această trecere le solicită copiilor un mare efort emoțional. De aceea, este important să le dezvoltăm copiilor noștri inteligența emoțională.
Divorțul este cel mai dureros atunci când persoanele care divorțează nu sunt doar soți, dar sunt și părinți. Este imposibil să gestionezi lucrurile fără a afecta deloc copilul. Abia ai născut. Te uiți în oglindă și vezi colăcei de grăsime pe șolduri, mușchii slăbiți ai stomacului și vergeturi. Este normal, pentru că cele nouă luni de sarcină modifică trupul femeii. Fiecare schimbare este o provocare, iar sosirea unui membru nou în familie, cu multe pretenții este o schimbare de 180 de grade. Da, este mai greu decât te-ai așteptat. Da, nu este ca în visele tale. Mulți părinți își pun această întrebare. Dar care este varianta corectă? Sau, altfel spus, de la ce vârstă ar trebui copii să fie lăsați să doarmă singuri?
Bebelușii și copiii mici au o nevoie legitimă de apropiere în timpul nopții. Nu există o vârstă specifică pentru ca al tău copil să doarmă singur în camera sa. Totuși, la un moment dat, copilul va fi nevoit să facă trecerea.