Torticolisul este o afecțiune la nivelul mușchilor gâtului, care face capul să rămână „blocat” într-o poziție. Termenul provine din două cuvinte latine: tortus, care înseamnă răsucit, și collum, care înseamnă gât. Torticolisul este o afecțiune destul de frecventă la bebeluși și copii și ușor de tratat. În câteva luni de tratament ar trebui să se observe o oarecare îmbunătățire la bebeluș. Dacă bebelușul are această afecțiune la naștere, ea se numește torticolis muscular congenital.
În uter spațiul în care bebelușul stă este foarte mic şi îl poate obliga să adopte anumite poziții pe care acesta să le manifeste şi după naștere. Torticolisul la sugari este, oarecum, frecvent, unele surse afirmând că afectează 3 din 100 de bebeluși. De asemenea, bebelușii pot dezvolta afecțiunea după naștere. Atunci, ea se numește „dobândită”. Este posibil să nu se observe nimic neobișnuit la bebeluș în primele șase sau opt săptămâni. Capul bebelușilor se înclină într-o parte, cu bărbia îndreptată spre umărul opus. Se simte o umflătură moale în mușchiul gâtului bebelușului. Bebelușul preferă să se uite peste umăr la părinte.
S-ar putea să înceapă să aibă capul plat pe o parte - sau pe ambele părți - din cauza faptului că stă tot timpul în aceeași poziție. De asemenea, mai există și torticolisul fix, care apare din cauza unei probleme de bază a mușchilor sau a structurii osoase. În cazuri grave, acesta poate apărea dacă o tumoare crește în măduva spinării, punând presiune pe nervii din zonă. La bebeluși, torticolisul fix poate face ca trăsăturile lor să pară asimetrice sau că fața lor are un aspect aplatizat. Torticolisul muscular este cea mai frecventă formă de torticolis fix. Acesta apare atunci când mușchii de pe o parte a gâtului sunt deosebit de încordați sau când țesutul cicatricial afectează mobilitatea și poate apărea încă din viața intrauterină. Copiii și nou-născuții se pot naște cu această afecțiune.
Torticolisul dobândit apare deseori din cauza umflării gâtului bebelușului. Inflamația face ca țesuturile ce înconjoară partea superioară a coloanei vertebrale a bebelușului să se slăbească. Acest lucru permite vertebrelor să se deplaseze din poziția lor normală și face ca mușchii gâtului să aibă spasme; bebelușul va tinde să încline, astfel, capul într-o parte. Dacă sunt observate semne care arată că bebelușul ar putea avea torticolis, ar trebui să fie dus cât mai curând la o consultație la un specialist. Medicul va începe prin a verifica cât de mobil este capul bebelușului. De asemenea, acesta poate solicita scanări imagistice, cum ar fi raze X și ultrasunete, pentru a verifica dacă există alte afecțiuni. Aproximativ 1 din 5 bebeluși cu torticolis va avea, de asemenea, o problemă la șold. Majoritatea bebelușilor cu torticolis nu au alte probleme medicale. De asemenea, dacă bebelușul suferă de torticolis, el poate dezvolta o deformare a feței, din cauza lipsei de mișcare a mușchilor. O altă complicație care poate apărea este sindromul capului plat (plagiocefalie).
Tipuri și cauze ale torticolisului
Craniul bebelușilor este moale și modelabil, iar presiunea repetată pe o parte poate aplatiza craniul. Torticolisul congenital este cel mai frecvent întâlnit, fiind de obicei rezultatul unor poziții dominante în uter sau a unei tensiuni musculare încă din viața intrauterină. Torticolisul dobândit apare în principal ca urmare a inflamației sau a altor afecțiuni care afectează mușchii și nervii gâtului. Torticolisul fix este provocat de o problemă structurală a mușchilor sau a oaselor.
Diagnosticul și semnele de alarmă
La sugari, semnele pot include înclinarea capului într-o parte, o umflătură moale la nivelul mușchiului gâtului și preferința de a se uita peste umăr. Dacă există suspiciuni, medicul pediatru va verifica mobilitatea capului, poate recomanda radiografii sau ecografii, iar în unele cazuri consultarea unui ortoped pediatru sau specialist kinetoterapeut pentru exerciții specifice.
Tratament și soluții: kinetoterapie și exerciții
În majoritatea situațiilor, tratamentul pentru torticolisul congenital este ușor și eficient prin kinetoterapie, adică exerziții de întindere și schimbări de poziție, sub supravegherea unui kinetoterapeut. Practic, capul bebelușului trebuie „mutat” ușor în partea opusă. Exercițiile pentru torticolis la bebeluși sunt repetate de mai multe ori pe zi, iar treptat crește numărul de repetări. Pentru schimbările de poziție, bebelușul se așază pe spate cu capul poziționat pe partea opusă în timpul somnului și la culcare. Dacă aceste metode nu funcționează, pediatrul poate îndruma către un alt specialist.
Tratamentul pentru torticolisul dobândit se concentrează pe afecțiunea care îl provoacă și pe ameliorarea simptomelor. Nu se cunoaște o modalitate de a preveni torticolisul la bebeluși, dar un tratament cât mai rapid poate ajuta la prevenirea înrăutățirii afecțiunii. În cazuri mai grave poate fi necesară intervenția chirurgicală ortopedică, însă de cele mai multe ori, cu monitorizarea adecvată și exercițiile potrivite, prognosticul este bun.
Rolul îngrijitorilor și ambulatoriul
Pediatrul sau medicul de familie poate indica un consult la un specialist kinetoterapeut care poate învăța părinții cum să întindă mușchii gâtului și să efectueze exercițiile corecte. În timpul tratamentului, este important să se monitorizeze evoluția bebelușului și să se ajusteze programul de exerciții în funcție de progres. Multe cazuri se vindecă complet prin kinetoterapie sub supraveghere profesională, iar recuperarea poate dura luni.
Torticolis muscular congenital: întindere
Displazia de sold și alte afecțiuni conexe
Displazia de sold a bebelușilor reprezintă o problemă medicală la nivelul articulației soldului, ce poate conduce la luxația de sold dacă nu este diagnosticată prompt. Ecografia de sold este utilizată pentru diagnostic precoce, iar tratamentul poate include orteze, purtare ergonomic\u021bi sau alte metode pentru repozitionarea oaselor. De asemenea, este important să se monitorizeze o serie de condiții asociate și să se gestioneze cu promptitudine dacă apar complicații.
Hipotonia sau distrofia musculară pot apărea în alte contexte pediatricice, însă aceste afecțiuni necesită evaluări diferențiate și tratament adaptat. Discutăm despre importanța evaluării de către un specialist pentru a diferenția între hipertonie și alte condiții, precum contracturi musculare sau tulburări neurologice.
Rolul kinetoterapiei și al terapiilor integrative
La o clinică de profil, cum este Kinetic Sport & Medicine, se folosesc protocoale de recuperare neuro-motorie, tehnici Bobath, și exerciții în mediul acvatic pentru detensionarea mușchilor. Terapia este concepută să ofere o plaformă de susținere pentru dezvoltarea normală a motorilor, cu focus pe relaxarea musculaturii și corectarea pozițiilor. Îngrijirea acasă este la fel de importantă ca cea din clinică, iar rolul familiei este esențial în menținerea consecvenței programului de exerciții, în manipularea corectă a bebelușului și în crearea unui mediu cât mai liniștit și sigur.
tags: #bebe #i #a #fost #stramta #bluzita
Postări populare:
- Contracepția postpartum: mituri, realități și recomandări
- Detalii și cronologie ale incendiului de la Maternitatea Giulești în 2010
- Recuperarea post-cesariana: când poți sări coarda în siguranță
- Schimbări anatomice în sarcină: ceea ce se întâmplă în corpul tău
- Reglementări privind recunoaşterea tatălui în cazul copiilor din afara căsătoriei