Multe copii mici cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani trec prin etape în care mușcă și/sau lovesc. Copiii la aceste vârste nu își pot exprima înca sentimentele prin cuvinte, astfel încât ei pot mușca sau lovi pe părinți, pe alți copii sau pe îngrijitori pentru a le atrage atenția sau pentru a-și exprima frustrarea (de exemplu, pentru că vor ceva ce nu pot avea).
Fiind foarte curioși, copiii mici pot mușca doar pentru a vedea ce fel de reacție le provoacă. Deși motivele pentru acest comportament pot fi înțelese, comportamentul în sine nu este acceptabil. Mușăturile și loviturile dor, iar copiii trebuie să învețe modalități mai adecvate pentru a se exprima.
Ce pot face părinții • răspuns rapid și direct la agresivitate
Deci, ce pot face părinții? Atunci când copilul tău te mușcă sau te lovește pe tine sau pe altcineva, este foarte important să răspunzi rapid și direct - spune-i ce nu ar trebui să facă, de ce nu ar trebui să facă și care vor fi consecințele în cazul în care va face din nou. Spune-i ferm și imediat: „Nu! Nu mușca! Mușcătura doare!” Folosește cuvinte simple și expresii scurte. Explicațiile lungi despre de ce lovitul și mușcatul sunt greșite, sunt inutile la copiii mici- la această vârstă, ei pur și simplu nu au atenția necesară sau capacitatea de a înțelege totul.
După ce răspunzi la comportamentul neadecvat al copilului tău, încearcă să înțelegi de ce s-a comportat așa. În cazul în care copilul mușcă și lovește pur și simplu pentru a atrage atenția, descurajează acest comportament și fă eforturi suplimentare pentru a-l lauda atunci când se comportă în mod corespunzător. Daca mușcă pentru a-și calma durerea provocată de creșterea dinților, oferă-i o jucărie moale pe care să o roadă. Dacă este frustrat sau furios, scoate-l din acel context pentru un minut sau două și sugerează-i cuvinte pe care le poate folosi pentru a-și exprima sentimentele. Dacă este nervos, foarte obosit sau flămând, răspunde necesității specifice și încearcă să anticipezi această nevoie pe viitor.
Ai grijă să acorzi atenție victimei în cazul în care copilul tău a lovit un alt copil. Prin abordarea în mod corespunzător a comportamentelor agresive, de îndată ce acestea apar, majoritatea copiilor învață repede că acest tip de comportament este inacceptabil din punct de vedere social și nu-l vor mai repeta. Discută cu medicul pediatru în cazul în care copilul tău are mai mult de 3 ani și încă lovește și/sau mușcă.
Cauzele frecvente ale mușcatului la copii mici
- Motivul nu e „copilul e obraznic”.
- Nu știe cum să exprime frustrarea - simte o nedreptate și reacționează fizic.
- Vrea atenție - și nu știe altă cale decât o acțiune care provoacă reacție.
- Imită - a văzut la alți copii sau chiar în desene un astfel de comportament.
- Se simte copleșit - și corpul reacționează automat.
- Nu are încă autocontrolul format - care se dezvoltă treptat, cu răbdare și sprijin.
Ce să NU faci
- Nu-l eticheta: „Ești rău!”, „Ești un copil agresiv!” - cuvintele astea pot rămâne mult timp în mintea lui.
- Nu-l umilești în fața altora: rușinea nu ajută deloc.
- Nu ignora comportamentul, dar nu reacționa exagerat: reacțiile extreme pot amplifica comportamentul.
Ce poți face ACUM, când se întâmplă
Mergi lângă el, la nivelul lui, cu calm. Spune simplu și ferm: „Nu lovim. Îi putem spune cuvinte, dar nu îl rănim.” Dacă e cazul, îndepărtează-l puțin din situație (fără a-l izola ca pedeapsă, ci ca să se liniștească). Arată empatie și oferă o variantă mai bună: „Ai fost supărat că ți-a luat jucăria. Poți spune: E jucăria mea, vreau să o iau înapoi.”
Vorbește des cu copilul despre emoții: cum se simt, cum se pot exprima altfel. Citiți împreună cărți despre emoții și relații - sunt povești simple, dar foarte eficiente. Fii tu un model - copiii absorb mai mult din ce văd la noi decât din ce le spunem. Laudă-l când reușește să spună ce simte fără să rănească: „Ai spus că ești supărat, fără să împingi. Bravo, e foarte bine!”
Sprijin în spațiile de joacă și grădiniță
La locuri precum Kids’ Joy Land înțelegem că dezvoltarea emoțională este la fel de importantă ca literele și cifrele. Din ziua în care ne naștem, vom folosi toate organele noastre senzoriale pentru a prelua informații din lumea înconjurătoare. Unul dintre domeniile în care mulți copii au dificultate este „mușcatul”. Gura este incredibil de sensibilă, astfel încât copiii foarte mici au tendința de a mușca pentru a investiga suprafața sau forma unui obiect. Repetate mușcături pot avea de asemenea un efect calmant asupra micuțului dumneavoastră. Aproape toți copiii mușcă la un moment dat, dar majoritatea din ei se vor opri după ce au fost instruiți să facă acest lucru.
Când sesizați că micuțul dumneavoastră mușcă ceva sau pe cineva, folosiți o voce calmă pentru a-i reaminti că mușcările nu îi sunt permise. Folosiți o frază scurtă pentru a-i înțelege acțiunile însă în același timp asigurați-vă că îl instruiți, spunându-i pe înțelesul lui: „Știu că ești supărat, însă mușcătura nu este în regulă. Scoateți copilul din situația dată. Spuneți-i că are nevoie să se calmeze și că nu trebuie să rănească pe nimeni.”
Învățați-l ce înseamnă empatia. Cereți-i să se imagineze în situația celui mușcat. Fiți cu ochii în patru pentru momentele în care copilul dumneavoastră poate trage anumite concluzii și învățăminte folosind un cadru natural. Notați situațiile în care mușcăturile au loc, menționând anumite lucruri și situații, cum ar fi timpul din zi, starea de spirit a copilului, caracteristici ale mediului etc. Copilul dumneavoastră are tendința de a mușca atunci când este obosit sau îi este foame? Puteți preveni asta din momentul în care ați sesizat aceste situații.
Uneori, copiii mușcă, în scopul de a exercita control asupra mediului lor. Asigurați-vă că păstrați rutina cu care a fost obișnuit, astfel încât să deducă sentimentul de predictibilitate. Uitați-vă la propriul comportament pentru a vedea dacă trimiteți accidental mesaje din care copilul ar putea deduce beneficiile mușcatului, ca de exemplu: „Ești atât de drăguț încât te-aș mânca”. Sau, acordarea unor mușcături, sărutări din dragoste în fața copilului. Mușcatul este un comportament comun în rândul copiilor mici, ceea ce înseamnă că reprezintă o preocupare și pentru părinți și educatori. Pentru început, evitați să etichetați copilul care mușcă.
Copiii mușcă pentru a face față unei situații dificile sau pentru a-și îndeplini o nevoie. De exemplu, un copil poate mușca pentru a exprima emoții intense (cum e frustrarea), pentru a comunica nevoia de mai mult spațiu personal (poate un alt copil stă prea aproape) sau pentru a-și satisface o nevoie de stimulare orală. Înainte de a alege cum să acționezi încearcă să înțelegi care e funcția mușcatului în acel caz particular.
Mușcături și alăptare
Ce să faceți dacă copilul vă mușcă sânul în timpul alăptării? Aproape toate mamele care alăptează s-au confruntat cu faptul că copilul lor a început mai devreme sau mai târziu să muște sânul în timpul alăptării. Uneori este atât de dureros încât poate apărea un strigăt ascuțit, iar mama, încercând să-și ridice sânii, rănește mamelonul. Și, în unele cazuri, teama de repetare a acestei situații poate duce la stres, reducerea cantității de lapte și chiar la încetarea conștientă a alăptării din partea mamei.
Motivațiile pot fi foarte diferite. De exemplu, deseori copiii mici încep să muște când apar dinții, sau când au nasul înfundat din cauza răcelii, sau când își pierd prinderea corectă a mamelonului din cauza mișcării. În cazul în care motivele nu țin de respirație sau de dificultăți, puteți încerca să preveniți mușcăturile monitorizând atașarea corectă a sânului și oferind ore dedicate de calmare și concentrare pe hranire. Dacă credeți că problema este dentiția, dați copilului între hrănire gingivale speciale și jucării pe care le-ar putea mușca cât dorește.
După fiecare alăptare, poate fi util să lași sânul neacoperit câteva minute pentru a permite mucoasei să revină la normal. Dacă observați că mușcătura apare în mod repetat, evitați reacțiile dure; explicați calm că mușcătura nu este acceptabilă și oferiți alternative pentru a se calma și a se concentra pe hrănire. Dacă copilul mușcă în timpul somnului sau pur și simplu dorește atenție, încercați să reduceți factorii de distragere și să mențineți o rutină stabilă pentru a evita astfel de situații.
Mușcătura este un comportament comun în rândul copiilor mici, dar, de regulă, dispare în jurul vârstei de 3 ani sau chiar mai devreme. Dacă mușcatul continuă după această perioadă sau dacă frecvența cu care apare nu scade, atunci este indicat să consultați un specialist (psiholog). În plus, util este să acordați atenție emoțiilor copilului după incident, pentru a identifica ce a dorit să obțină și cum ar fi putut gestiona situația diferit.
Ai o muscatură? Învață 3 pași pentru a opri mușcăturile copiilor mici
Motivația generală este că instinctul copiilor de a „testa” orice lucru poate duce, odată cu dentiția, la mușcături ca metodă de explorare. Însă, cu răbdare, muncă continuă și sprijin, acest obicei se poate remedia, iar alăptarea sau conviețuirea devin mai plăcute pentru mamă și copil.
Autor: Natalia Bloc
Rezumat practică
- Răspundeți imediat cu „Nu mușcăm” și explicați pe înțelesul copilului că durerea celui mușcatului nu este permisă.
- Indepărtați copilul din situația respectivă pentru a se liniști, fără a-l pedepsi sever.
- Oferiți alternative pentru exprimarea emoțiilor și pentru a obține atenția dorită (jucării, cuvinte, jocuri).
- Monitorizați dacă mușcătura este legată de creșterea dinților și oferiți jucării potrivite pentru dentiție.
- Comunicați des cu copilul despre emoții, citiți cărți despre emoții și fiți un model de calm și empatie.
- În cazul alăptării, verificați atașarea corectă, evitați reacții dure, și utilizați pauze scurte pentru a descuraja mușcatul.
- Consultați un specialist dacă problema persistă peste vârsta de 3 ani.
Postări populare:
- Descoperă revoluția în analiza energetică: Sistemul 19D NLS BIOPLASM
- ghid complet privind utilizarea gelurilor pentru colici
- Ghid complet pentru gravide despre zborul cu avionul
- Descoperă serviciile de Consult Pediatric la Domiciliu în Constanța: prețuri, programări și recenzii
- Ghid complet despre talus valgus la sugari: cauze, evaluare și opțiuni terapeutice