Este adevărat că, în general, mamele petrec mai mult timp cu copiii, mai ales în primii ani de viață, ceea ce poate duce la o conexiune emoțională puternică. Cu toate acestea, relația cu tatăl poate fi la fel de apropiată și semnificativă. Fiecare părinte are un stil de parenting unic, care nu este neapărat determinat de gen. Atât mamele, cât și tații pot fi autoritari, permisivi sau echilibrați. Ba, în ultima vreme, pare că tații au de multe ori un comportament mai permisiv față de copii și cedează mai ușor rugăminților lor. Adevăr: Deși mamele pot avea o intuiție puternică privind nevoile emoționale ale copiilor, tații sunt la fel de capabili să înțeleagă și să răspundă la aceste nevoi.
Este adevărat că mulți copii asociază timpul petrecut cu tații cu activități de joacă și aventură. Și da, hârjoneala cu tata, bătăile cu perne, tăticul care se preface împiedicat și vorbește uneori cu ochii cruciș și se face că nu înțelege lucruri e super fun pentru copii! Încrederea în sine și stabilitatea emoțională sunt influențate de calitatea interacțiunilor pe care care le are copilul cu părinții lui. Dar să știți că, de multe ori, dacă zice mama că îi stă bine fustița fetei, nu prea contează. Dar dacă îi zice tata că arată bine, e cu totul deosebit!
Abacul stării de bine - o idee super practică de la dr. In raport cu rolul mamei, rolul tatălui este la fel de important pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. In comparaţie cu mama, figura tatălui se fixează mai târziu în conştiinţa copilului şi pe măsură ce trece timpul cele două prezenţe tind tot mai mult să se echilibreze. Astfel, în concepţia lui D.Burlingham, legaturile care unesc pe copil cu tatal sau se formeaza mai tarziu decat acelea stabilite cu mama; dar, este sigur ca, incepand de la doi ani sentimentul care il poarta catre tata se integreaza in viata afectiva a copilului si constituie un element necesar in ansamblul de forte care contribuie la formarea caracterului si personalitatii copilului. Prin autoritatea pe care o detine, tatal are menirea de a echilibra relatiile din sanul familiei, de a intretine sentimentul de siguranta al acesteia, de a conduce copilul catre acceptarea regulilor educative si a normelor sociale, impunand respect si oferind baietilor numeroase modele cu privire la felul in care un barbat trebuie sa se comporte in viata. In ochii copilului tatal este fiinta care domina lumea exterioara, care ia decizii in problemele cele mai importante ale familiei. Tocmai din acest motiv copilul are, in prezenta tatalui, un sentiment de siguranta, sentiment care-i va inspira copilului dorinta de a, deveni ca tata``. Negresit, copilul asteapta si de la tata, si de la mama, tandrete, afectiune - acordate cu ocazia jocurilor, a plimbarilor, sau prin intermediul povestirilor.
Din pacate intalnim, deseori, familii in care se relateaza cu satisfactie - „copiii stiu de frica tatalui lor``. Cand copilul este inca mic, rolul tatalui, spre deosebire de cel al mamei care este direct, opereaza sub forme difuze, indirecte, prin influenta pe care tatal o exercita asupra mamei, asupra sentimentelor sale de siguranta si incredere, asupra echilibrului sau interior. Potrivit conceptiei lui P.Osterrieth, tatal apare la inceput ca o dublura a mamei pe care o secondeaza si o inlocuieste in anumite limite. Alaturi de tata copilul manifesta sentimentul de siguranta, contactele copilului cu tatal provocand o variatie in starea lui de „contopire`` cu mama. In acest moment tatal este acela care il face pe copil sa iasa din starea de nediferentiere initiala, provocand astfel primele trasaturi de individualizare. Tatal reprezinta, de asemenea, autoritatea suprema fara a minimaliza insa pe a mamei, el ocupand astfel o pozitie importanta in sistemul de valori pe care copilul si-l constituie putin cate putin. Tatal va aduce o contributie esentiala in aspectele care privesc protectia copilului si consolidarea sentimentului de protectie in constiinta acestuia; el extinde posibilitatile de elaborare si experimentare a atitudinilor si comportamentelor lui socio-afective, ii echilibreaza potentialul, feminine si masculine; principiul simetriei apare in acest caz nu numai ca forma de existenta a relatiilor intrafamiliale, dar si ca proiectare in constiinta copilului a unei realitati bipolare exterioare.
In raport cu rolul mamei si absentei materne care provoaca efecte negative, rolul tatalui este la fel de important deoarece, lipsa lui in copilarie are ca efect suprimarea dorintei de realizare a copilului, de a deveni cineva, de a-si crea un ideal personal. In cazul acesta structura personalitatii copilului va ramane deficitara iar in lipsa tatalui isi va crea unul imaginar, caruia va cauta sa-i semene. Copilul poate fi afectat si in mod indirect de absenta tatalui din familie. Este vorba aici de reactia mamei care tinde sa se ``agate`` de copil, sa-l rasfete, sa-l supravalorizeze sau, dimpotriva, sa-l faca sa-si asume responsabilitati care tin de rolul patern, aceasta intamplandu-se in cazul in care mama nu se crede indreptatita sa-si asume ea si rolul patern, adoptand atitudini prea severe si prea ferme. Aceasta alterare a atitudinilor materne este daunatoare copilului; el depinde acum in mod fundamental de mama, astfel incat, severitatea excesiva a acesteia, va genera tulburari profunde in personalitatea copilului. Specialistii spun ca relatia tata - copil poate fi una solida inca de la inceput daca tatal participa la nastere, isi imbratiseaza copilul in primele momente si ii sopteste cuvinte, cel mic obisnuindu-se imediat si cu vocea tatalui. In perioada in care bebelusul este sugar, rolul tatalui in relatia cu cel mic este minim, totusi prezent, deoarece prin atingeri si glas micutul ajunge sa se obisnuiasca cu el. Majoritatea tatilor spun ca au ramas muti la momentele magice ale nasterii, iar timpul petrecut cu copiii lor este de neinlocuit. Inca de la nastere trebuie incurajata stabilirea unei legaturi puternice intre tata si copilul sau. Iata cateva moduri simple in care tatal isi poate petrece timpul cu bebelusul sau. Daca copilul nu mai manca la san, acum este momentul ideal sa-i fie prezentat tatal in calitate de persoana care-i ofera hrana. Fie ca este vorba de lapte praf sau formule din lapte, tatal isi poate hrani copilul cu biberonul, simuland pozitia de la alaptare. Baita si masajul bebelusului care urmeaza dupa aceasta reprezinta momente unice ce pot ajuta la cunoasterea reciproca dintre tata si copilul sau. Schimbatul scutecului face parte de asemenea din rutina zilnica a bebelusului. Cu ocazia fiecarui scutec schimbat tatal mai castiga putin din afectivitatea micutului sau, fie ca ii canta, rade sau doar ii vorbeste celui mic in timp ce ii schimba scutecul. Bebelusul se va bucura astfel de atentia tatalui sau, iar mamica se va bucura de cateva minute de relaxare dupa o zi obositoare. Primele eforturi de comunicare inseamna mult in ochisorii micutului. De fiecare data cand tatal este cu copilul, el trebuie sa-i vorbeasca, sa-i cante, sa-i citeasca povesti si sa-i spuna poezii, orice pentru a-l determina pe micut sa se obisnuiasca cu vocea sa si sa o poata recunoaste. Daca bebelusul tau este indeajuns de mare ca sa poata sta in picioare, poate ca i-ar placea sa fie aruncat in aer, sau sa il porti cu tine sub brat, lucruri pe care mama nu le face, dar care il vor incanta pe cel mic. Daca tatal are treaba, atunci el isi poate purta copilul oriunde merge intr-un marsupiu special pentru copii. Astfel cei doi petrec timp impreuna, tatal se bucura de activitatile sale in timp ce are contact cu micutul si il supravegheaza. Pentru ca tatal sa-si construiasca o relatie solida cu micutul sau, trebuie ca mama sa se retraga si sa le dea voie celor doi sa petreaca timp in intimitate. Cu cat parintele petrece mai mult timp cu copilul sau si cei doi fac mai multe lucruri impreuna, relatia se va dezvolta mai repede si va fi mai solida. Studiile de specialitate in domeniul psihologiei copilului au evidentiat cateva tipologii de tata. Tatal-mama. El suplineste, uneori, lipsa de afectivitate a unei mame foarte active, precum si absenta unor bunici. Avem in acest caz o persoana care sta mult in preajma copiilor, care este priceputa in organizarea vietii micutilor, de la schimbat scutece la organizarea de jocuri educative si adecvate varstei. Foarte probabil, tatal-mama mai arunca cate o ocheada la telenovele si mai rasfoieste, cand cei mici dorm, cate o revista (nu neaparat pentru barbati ) .
Tatal traditional. Familia traditională ii atribuie tatalui mai degraba un rol discret in educatia copiilor. El este cel care trebuie "menajat", care trebuie sa-si citeasca nestingherit ziarul sau sa-si vada in liniste meciul de fotbal, mama fiind un mediator atent, astfel incat copiii sa nu "deranjeze". Tatal este consultat numai atunci cand s-au incalcat principii, cand se pune problema pedepsirii sau indreptarii unei fapte. Exista insa si mutatii - de multe ori, imblanziti de viata, ei devin bunici excelenti, calzi si permisivi pentru nepotei. Tatal de duminica. Daca nu ar exista sfarsitul de saptamana, sarbătorile si concediile, probabil ca acesti tati ar fi de nerecunoscut in ochii copiilor lor. Ei isi propun sa suplineasca absentele prin mici cadouri de duminica. Sunt cei care, cuprinsi de remuscari, iau initiative spontane de a lua toata familia doua zile la munte sau la mare. De cele mai multe ori, rolul acestor tati in educatia copiilor este unul meteoric. Interferenta lor cu persoane care se ocupa constant de educatia copiilor (sub atenta coordonare a mamei, de obicei ), da peste cap unele achizitii sau duce la relativizarea unor reguli si comportamente pe care copilul le-a deprins deja. Tatal carismatic. Chiar daca nu au timp intotdeauna sa se dedice cresterii copiilor, exista unii tati care depun eforturi pentru a-si seduce proprii copii - uneori in cadrul unei competitii surde cu mama, de tipul "cine da mai multe dovezi de iubire". Acestia sunt tatii-model, apartinand clasei mijlocii, pe care ii vedem in filmele americane, care le spun povesti copiilor la culcare. Tatal carismatic poate sa fie un bun model de succes pentru copil, cu conditia ca tonusul lui pozitiv si sfaturile impartite cu atata generozitate catre propriile sale progenituri sa fie autentice si nu importate pe nedigerate din cine stie ce discutii cu prietenii. In continuare vom vedea cum influenteaza educatia primita de la tata dezvoltarea personalitatii copilului.
Tatal dominator - autoritatea lui este expresia personalitatii puternice, exigente, care stie sa se afirme, sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu mare. Acest tip de tata nu accepta sa fie contrazis. El vrea sa fie ascultat, respectat, venerat. Sotia si copiii apar in ochii lui ca fiinte slabe care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal dominator genereaza doua tipuri de copii: copilul timid si supus sau copilul rebel si autoritar. Copilul timid nu intreprinde nimic pe cont propriu, asteptand intotdeauna directive din partea tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte greu. Copiii acestui tata intampina dificultati in confruntările cu viata reala, având deseori esecuri in viata scolara, sociala sau profesionala. Exista si situatii in care copilul nu accepta autoritatea paterna si se revolta impotriva unui astfel de tata. De aceea au loc ciocniri violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu.
Tatal tiran - tot un tata autoritar, dar evolutia sa este sinusoidala si deseori apare ca fiind de fapt timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de tata sunt, de fapt, reactii in fata propriei slabiciuni. Tatal autoritar da nastere nervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si necontrolate. Relatia tata - copil sufera si in acest caz o ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar imaginea lui in ochii copilului este una deteriorata care cu greu poate fi refacuta. Tatal prieten - cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu pe autoritate. Acest tip de tata are o mare slabiciune: el nu se comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca prieten, ceea ce il aduce intr-o postura de nesinceritate. Tatal prieten este acuzat de copil ori de spionaj, ori de faptul ca vrea sa-si retraiasca tineretea prin intermediul sau, ceea ce duce de asemenea la relatie precara. Tatal prieten are insa si o serie de avantaje; copilul, desi il critica, are si sentimente de tandrete si recunostinta fata de el. El poate sa discute liber cu copilul sau dar nu trebuie sa devina complicele lui in incalcarea regurilor de comportament.
Daca tatal prieten intelege ca a fi aproape de copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are sanse reale de reusita. Tatal bomboana - are raporturi afective armonioase si satisfasatoare pentru moment atat pentru copil, cat si pentru parinte. Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfaca oricand cea mai mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeauna nesatisfacuti. Copii vor fi capriciosi, fara vointa si foarte greu de multumit de catre oricine. Tatal demisionar - se lasa pagubas, este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control asupra copiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor astfel de parinti tind sa nu accepte regulile si cerintele sociale, nu se supun nici unui control - de aceea le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar decat un tata absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei. Tatal este si ramane un personaj cu atat mai admirat, cu cat inspira o incredere de care ar trebui sa se arate demn si sa profite, datorita unor imprejurari impuse de viata cotidiana, mai putin apropiat de copil decat de mama.
Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci cand este in preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea exterioara. El este cel care inspira copilului dorinta arzatoare de a deveni ca el. Oricarui copil ii lipseste tatal daca nu-l poate admira pe al sau. Absenta tatalui genereaza disconfort, insa ar trebui sa devenim mai constienti si de prezenta nefavorabila a tatalui care poate genera chiar trauma. In realizarea unui proces educativ eficient si pentru dezvoltarea armonioasa a copilului este nevoie de coordonarea celor doua roluri ale parintilor, de indeplinirea de catre fiecare dintre ei a rolului sau educativ, de respectarea reciproca dintre soti a rolului educativ al celuilalt. Conflictele dintre ei, chiar mascate sau inconstiente, provoaca copilului sentimentul ca este neglijat sau respins. Toate campurile sunt obligatorii.
Favoritismul celor mici pentru unul dintre părinți își are originea în copilăria mică (0-3 ani) și tot aceasta este perioada când atinge apogeul. Asta nu înseamnă că după ce împlinește 3 ani nu vor mai apărea astfel de situații. Nu e niciodată plăcut să fii respins de copilul tău, însă există modalități de a gestiona astfel de situații, indiferent de care parte a baricadei ești. Iată ce trebuie să faci și, mai ales, să nu faci, cu un copil care are astfel de preferințe. Nu te mai obosi să înțelegi de ce se întâmplă asta „Alegerea între două persoane îi face pe copii să se simtă puternici“, spune dr. Ellen Braaten, director executiv al Programului de Evaluare Emoțională și Învățare de la Spitalul General din Massachusetts. Însă ce îi face pe copii să aleagă, la un moment dat, unul dintre părinți ca favorit rămâne un mister.
Unii îi vor avea ca preferați pe părinții care petrec mai mult timp cu ei. E de înțeles - sunt/am în acel moment acolo. Se leagă o relație. Alții, dimpotrivă, îi vor prefera pe ceilalți. Vor să petreacă timp mai mult cu celălalt părinte de care le e dor. Preferințele copiilor se pot schimba și în funcție de starea lor emoțională. Când sunt bolnavi ori se lovesc, copiii pot alege să primească alinare de la mame. Mamele sunt, de regulă, ființe mai drăgăstos e. Pe de altă parte, când e de joacă, de făcut năzdrăvănii, mulți preferă să petreacă timp cu tații. Amândoi părinții sunt „specialiști“ în ceva ce-i place celui mic să primească.
The Importance of Fathers
Nu vorbi urât de părintele ignorat, nu vorbi rău despre părintele care nu este preferatul copilului. Vorbește frumos despre părintele care nu e preferatul copilului. Laudă-l, spune-i copilului despre el cuvinte frumoase, pune pe masă toate atuurile lui. Și, mai ales, fii sincer. „Copiii pot simți ironiile de la kilometri distanță“, spune Rebecca Schrag Hershberg, doctor în psihologie, autoarea cărții The Tantrum Survival Guide. CITEȘTE ȘI: Tantrumul, o inventie a parentingului modern? De ce nu existau copii cu crize de nervi ”pe vremea noastră”?
Când tatăl lipsește peste zi, amintește-i din când în când copilului că se întâmplă asta pentru că lucrează mult ca să poată fi acasă la ora de culcare. Și pregătește-l pe cel mic să aștepte povestea să-i fie citită de tati. Mai întâi cu ajutorul tău, apoi încet, încet, tati va putea prelua singur rolul de povestitor la culcare. Uneori, tații au nevoie de câteva încurajări din partea mamelor pentru a putea intra în minunatul rol de tătici. Părinții pot învăța să intre în grațiile copiilor dacă își doresc acest lucru.
În parc sau la casa lor, ideea este că părintele favorit al copilului ar trebui să-l ajute pe celălalt părinte să își facă loc în viața copilului. Nu te arăta supărat când nu ești preferatul copilului. Dacă stai bosumflat sau ești mereu iritat ori supărat pe copilul tău că nu te alege să faceți lucruri împreună nu vei face decât „să adâncești prăpastia”.
Este semnificativ că respingerea este un semn de atașament și că este normal ca preferințele să se schimbe în timp. Copiii pot prefera părintele pe care îl văd mai rar în cazul separării sau divorțului. Indiferent de modul de manifestare al copilului, nu uitați că aceștia se comportă uneori într-un anumit mod doar pentru a obține o reacție din partea adulților. Încă nu știm exact cum evoluează preferințele, dar înțelegerea și acceptarea pot facilita coeziunea familiei.
Toate acestea indică faptul că tații contează. Când sunt implicați, copiii prosperă. Studiile arată că implicarea timpurie a tatălui este bună atât pentru el, cât și pentru copil. Implicarea timpurie a unui tată este benefică pentru legătura și pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Când copiii se simt respinși sau neiubiți de mamă și tată, sunt mai predispuși să devină ostili, agresivi și instabili emoțional. Respingerea din partea părinților poate duce la scăderea stimei de sine, la sentimentul de inadecvare și la viziuni negative asupra lumii.
Concluzii despre rolul tatălui în dezvoltarea copilului
La sfârșit, importanța colaborării dintre mamă și tată în creșterea copilului este evidentă. Întreaga familie beneficiază atunci când există respect reciproc, comunicare deschisă și împărțire echilibrată a responsabilităților. Copiii se dezvoltă armonios atunci când ambii părinți contribuie la educație, siguranță și suport emoțional.
tags: #bebe #prefera #pe #tata #mai #mult
Postări populare:
- Ghid complet naștere SANADOR
- Ghid practic pentru prepararea laptelui Aptamil la sugari
- Diversificarea alimentației bebelușului: sfaturi de la Dr. Ana Culcer
- Calciu, magneziu, zinc și seleniu în sarcină: cum să le optimizezi dozele zilnice
- Divertimentul ideologic al lui Trump: cum evoluează atitudinea față de avort