Uneori să fii părinte este foarte dificil, tocmai pentru că încerci să fii perfect pentru copilul tău și se poate întâmpla să dai greș în anumite situații. Spre exemplu atunci când se lovește, cade sau plânge, te simți vinovat pentru ceea ce bebelușul simte. Una dintre cele mai problematice chestiuni legate de creșterea bebelușului este tarc-ul în care se dezvoltă. Vine acel moment când cel mic simte nevoia să se ridice, să plece din locul în care l-ai lăsat, și pentru a evita o greșeală de care sigur te-ai simți responsabil, părinte fiind, cel mai bine este să știi când copilul începe să sară din tarc/pat.
Mulți părinți optează pentru coșuleț în primele luni ale bebelușului. Este într-adevăr un loc bun pentru somnul celui mic, însă, află că bebelușii cresc foarte repede, iar după doar câteva luni, acest coșuleț nu va mai fi indicat. De ce? În somn este produsă o substanță ce ajută la dezvoltarea fizică și psihică a piticului, astfel, pentru că în primele săptămâni doarme destul de mult, și creșterea în înălțime și greutate sunt mai rapide.
Tarcul este primul pătuț real pentru copil, lucru de care se va atașa enorm. Chiar dacă spunem că sunt foarte mici și modul lor de percepție încă nu este dezvoltat, află că se formează o legătură puternică între copil și pătuțul cu gratii. Începutul este unul extrem de benefic, pentru că piticul încă nu poate să se ridice. Jucăriile, plusurile și păturica lui pufoasă sunt suficiente pentru a îl menține liniștit.
Însă, ce se întâmplă când învață să facă primii pași sau când deja poate să stea în șezut? Ei bine, odată cu această perioadă, ar trebui să fii mult mai atent, pentru că ușor-ușor va învăța să se ridice și să se cațere. La 2-3 ani piticul ar trebui să meargă bine, să se ridice singur și să asimileze anumite lucruri din jurul său. Este momentul când tarcul nu mai este suficient de bun. De ce? Pentru simplul fapt că prichindelul va ști cum să ,,evadeze”. Și ce se întâmplă dacă reușește? Și astfel, timpul ca cel mic să se despartă de tarc a sosit.
Cum se manifestă atașamentul de tarc? Somnul îi va fi agitat, nu va sta cuminte în pat, va plânge des, nu va adormi ușor...pe scurt, se va crea un haos în interiorul lui. Ce poți face pentru a evita o asemenea situație? Vorbește cu el și explică-i ce urmează să se întâmple. Da, știm că cel mic nu înțelege 100% ce i se spune, dar din nou, puterea lor de a percepe anumite lucruri este destul de avansată.
Sigur în tarc avea jucării și păturica lui preferată. Pune-le în pat de data aceasta, învelește-l cu păturica sa și nu uita de jucăria pe care o iubește. Păstrează aceeași rutină de seară, nu schimba și acest proces din viața lui. În plus, nu îl forța la mai multe schimbări simultan.
Dacă te gândești la un pătuț cu mai multe nivele de înălțime, să știi că aceasta este o idee excepțională. Astfel, poți lăsa pătuțul mai jos pe măsură ce bebe crește, pentru o siguranță sporită.
Dacă copilul vostru trece printr-o perioadă în care încearcă să escaladeze pătuțul, acest articol este pentru voi. Această etapă este des întâlnită în cazul multor copii și de obicei are loc în jurul vârstei de 2 ani, atunci când devin suficient de înalți încât să poată da piciorul peste marginea patului, dar desigur că variază de la copil la copil. La această vârstă, copiii sunt, în mod natural, curioși și aventuroși, așa că, chiar dacă de multe ori poate părea înspăimântător, este important să înțelegem de ce încearcă să escaladeze și ce putem face ca să îi menținem în siguranță.
Posibile cauze pentru escaladarea pătuțului:
- În primul rând, copiii la vârsta aceasta încearcă să iasă din pat pentru că sunt tot mai curioși cu privirea la lumea din jurul lor. Vor să exploreze, să învețe lucruri noi și escaladarea pătuțului le dă o senzație de independență și de libertate, pentru că de multe ori pătuțul rămâne ultimul spațiu pe care aceștia nu îl accesează liber.
- Înainte de vârsta de 2 ani sunt multe salturi mentale care aduc cu ele importante achiziții și multă independență, așa că este foarte posibil să apară, printre altele, o rezistență la somn, o nevoie mai mare de conexiune cu părinții și o înclinație firească spre testarea limitelor. Pot încerca prin escaladare să atragă atenția părinților și să îi aducă în cameră sau pot deja fizic să încerce să iasă dintr-o situație pe care ei o consideră neplăcută, ca statul în pătuț dacă nu le este somn sau dacă, din contră, sunt prea obosiți.
- Schimbările la programul de somn pot genera de asemenea încercări de escaladare. Deja majoritatea copiilor vor fi renunțat recent la al doilea somn și pot fi încă în tranziție, unii copii mai mari pot arăta deja rezistență la somnul de prânz și pot avea zile în care nu mai dorm peste zi, iar în funcție de programul de la creșă sau grădiniță, și somnul poate fi afectat. Toți acești factori pot crește probabilitatea ca ei să încerce să iasă din pătuț ori la adormire, ori chiar peste noapte.
- Au nevoi fiziologice de care sunt mai conștienți acum și, în funcție de răspunsul părintelui, pot încerca să și le rezolve singuri, fie că li se face sete sau au nevoie la oliță (pentru copiii mai mari).
- Au avut o activitate stimulantă înainte de somn care îi împiedică să aibă un somn odihnitor, cum ar fi consumul de zahăr, de cofeină sau au avut acces la ecrane cu mai puțin de 2 ore înainte de somn.
- Pot trece prin diverse schimbări în viața lor, cum ar fi întoarcerea părintelui la serviciu, începerea grădiniței, nașterea unui nou copil în familie, introducerea unei bone în rutina lor. E o vârstă complexă plină de provocări și orice modificare poate afecta somnul.
- Nu au abilitatea să se liniștească singuri și încă pot avea diverse asocieri de somn, fie ca acestea sunt formate din hrăniri, prezența părinților, mișcări ritmice etc.
Deci, ce putem face ca să-i ținem în siguranță și să încercăm să depășim această etapă cât mai ușor și repede? De cele mai multe ori, această etapă poate dura o săptămână - două, prin urmare cel mai ușor este să încercați să îi împiedicați fizic să iasă din pătuț sau să îi descurajați cu consecvență.
Încercați să îl descurajați cât mai simplu, folosind cuvinte scurte, repetitive, fără reacții puternice. Nu ar ajuta să încercați să îi speriați sau să le explicați cum se pot lovi. “Nu poți să ieși” sau “nu te las” este suficient pentru a transmite mesajul și pentru a nu îi încuraja în joacă. De asemenea, cel mai bine ar fi să îi opriți doar fizic din a ieși din pat (de exemplu, punându-le piciorul înapoi în pat), însă nu intrați într-un joc de putere în care să încercați să îi întindeți și în pat. Această acțiune este în responsabilitatea lor și altfel riscați să le faceți distractive încercările.
Nu este o idee bună să îl descurajați folosind baby monitorul deoarece sunetul iese distorsionat și se poate speria mai tare.
Dacă copilul vostru are peste 3 ani și ieșirile din pătuț nu se opresc, poate fi timpul să faceți tranziția la un pat de toddler. Acesta ar putea să îi ofere libertatea să intre și să iasă din pat independent și ar putea fi un semn că este pregătit pentru schimbare. Aveți în vedere însă că o tranziție la un pat mai mare făcută la o vârstă la care copilul nu este pregătit, poate doar adânci problemele de somn și poate crea noi comportamente greu de gestionat.
În concluzie, copiii pot încerca să iasă din pătuțurile lor pentru o multitudine de motive, dar este important să înțelegem că acest comportament este un aspect normal al dezvoltării lor. De cele mai multe ori însă, aceasta este doar o etapă și noi putem să îi ajutăm să o depășească prin a-i menține în siguranță și a le păstra un mediu de somn sigur și potrivit vârstei.
Și, dacă nu s-ar fi întâmplat nu v-aș fi povestit. Acum vreun an am făcut o poză amuzantă în miez de noapte când am flancat pătuțul celei mari cu o masă de călcat și cu o comodă, a fost singura idee care ne-a venit pe moment ca să îi descurajăm încercările de escaladare. Au urmat câteva zile în care răbdarea, empatia și consecvența au fost armele noastre, dar am biruit 😄 Voi cum ați abordat situațiile acestea?
O vacanță în familie reprezintă un moment excelent de a scăpa de toate activitățile cotidiene și de a te bucura de un timp de calitate alături de cel mic într-un cadru nou. Însă, bebelușii au nevoie de foarte multe lucruri și poate fi copleșitor să aduni tot ceea ce este necesar pentru a le asigura confortul în vacanță, dar nu este imposibil!
Bagajul de călătorie al familiei atunci când apare un nou membru pregătit pentru vacanță, suferă multe modificări și implică multă atenție și timp de pregătire. Pentru a nu-ți scăpa nimic din vedere, ți-am pregătit o listă de verificare a articolelor necesare la plecarea familiei în vacanță alături de bebe. Nu-ți mai rămâne decât să bifezi pe listă articolele, pe măsură ce le adaugi la bagajul de vacanță! Spor la treabă!
Un scaun auto rear-facing sau o scoică auto sunt esențiale pentru călătoria în siguranță cu mașina, avionul, trenul sau autocarul. Un cărucior pentru orice tip de teren este ideal pentru plimbările off-road și accidentate (cum sunt cele de munte), în timp ce un cărucior ușor, ultracompact este mai potrivit pentru vacanțele în oraș sau la mare. Un sling sau un marsupiu bun, poate fi un lucru de neprețuit atunci când te vei deplasa cu copilul în siguranță și lejeritate.
Pentru alăptare, adaugă în bagaj și un șal sau o mușelină dacă dorești puțină intimitate pentru tine și copilul tău, atunci când sunt mulți oameni în apropiere, cum ar fi într-un zbor cu avionul. Dacă vrei să iei în vacanță lapte formulă, ia în calcul rezerve suficiente pentru întreaga călătorie. În acest caz, te sfătuim să-l porționezi de acasă, pentru a avea suficient lapte praf raportat la numărul de zile de vacanță.
Împachetează câteva borcane sau caserole cu alimentele preferate de cel mic, fie gătite acasă, fie gata preparate și ambalate. Ia mai multe decât crezi că vei avea nevoie pentru întreaga călătorie, pentru orice eventualitate.
Alege hăinuțe răcoroase și lejere specifice sezonului cald dar ia în calcul și câteva perechi de pantaloni și bluze cu mâneci lungi sau rochițe, pentru a-ți feri copilul de soare. Pune în bagaj și câteva hăinuțe mai groase pentru plimbările de seară, care de regulă sunt mai răcoroase. I-a în calcul și un costum de baie pentru cel mic.
Sunt articole de baie special create cu protecție U.V. Mai întâi informează-te dacă există facilități de spălătorie disponibile la locul de cazare. Împachetează cât mai multe scutece la pregătirea pentru călătorie. Calculează un număr de scutece pe zi necesare și raportează-l la numărul de zile de vacanță, la care îți recomandăm să mai adaugi și o rezervă. Nu uita nici de crema pentru iritația de scutec, punguțe igienice parfumate și șervețele umede.
Dacă cel mic este obișnuit cu suzeta, atunci aceasta nu trebuie să lipsească din bagajul de călătorie. Este important ca în momentele lui de neliniște să aibă un prieten alături, jucăria preferată.
Află dacă hotelul unde te vei caza îți va oferi un pătuț pentru cel mic. Dacă nu, poate fi necesar să vă aduceți propriul pătuț de călătorie.
Toți cei care călătoresc în afara țării au nevoie de un pașaport valabil, inclusiv copilul tău. Așadar, asigură-te că toate pașapoartele sunt valabile timp de șase luni de la data întoarcerii. De asemenea, ar trebui să verifici dacă aveți nevoie de viză pentru a intra în țara pe care o veți vizita.
Asigură-te că iei toate medicamentele importante de prim-ajutor pentru voi și copil. Adaugă în bagaj și un produs cu protecție solară cu un minim SPF de 30 și asigură-te că este eficient împotriva UVA și UVB. Folosește o cantitate generoasă pentru copilul tău. Dacă te îndrepți către un loc cu plaja sau piscină, ia în calcul o rezervă importantă de scutece de înot, deoarece pot fi greu de găsit în străinătate și câteva jucării de plajă care să-l distreze pe cel mic.
Și nu în cele din urmă, nu uita că trebuie să surprinzi cele mai frumoase amintiri din vacanța în familie! Nu uita să iei încărcătorul sau câteva baterii și un card de memorie suplimentar.
Pregătiți de vacanță? Uite, mai jos am pregătit o serie de produse pe care le poți lua în vacanță cu bebe, astfel încât pe listă să nu rămână nimic nebifat iar vacanța să fie așa cum o visezi!
Sarea la bebeluși poate fi adăugată alimentelor, dar maximum 1 gram pe zi. Nu este nevoie să calculați exact, ci să aveți în vedere cel mult două mese pe zi gătite cu puțină sare. În cazul în care preparați masa pentru toată familia, adăugați doar puțină sare la preparare și adulții își vor pune sare suplimentar, dacă doresc. Este nevoie de atenție sporită la preparatele cumpărate! Eu recomand sarea iodată deoarece deficitul de iod poate genera tulburări de metabolism.
Zahărul este cel mai puțin recomandat aliment, în special pentru consum zilnic. După vârsta de 1 an, se pot consuma cantități mici de îndulcitori naturali: miere, zahăr brun, sirop de arțar, sirop de agave, dar în cantitate limitată la o linguriță/ocazie, iar ocaziile să nu devină un obicei. Recomandabil ar fi ca un copil să primească dulcele de maxim 3 ori pe săptămână. Uneori, putem risca să avem exces de zahăr în alimentația copiilor mici prin consum crescut de fructe dulci, sucuri de fructe sau fructe uscate. Suntem în siguranță dacă menținem o singură porție de fructe pe zi și maxim 100 ml.
Sarea sau clorura de sodiu este cea mai banală substanță din alimentația noastră, care pe de o parte este indispensabilă, iar pe de altă parte, dacă o consumăm în cantitate prea mare, este dăunătoare. Sarea se prezintă sub granulație variată sau sub formă de rocă, și, așa cum îi spune numele definitoriu pentru gust, este sărată şi accentuează gusturile celorlalte ingrediente.
Bebelușii și copiii au nevoie de o cantitate foarte mică de sodiu. O cantitate de sare mai mare decât cea recomandată nu este deloc necesară, ba mai mult este chiar dăunătoare. De multe ori suntem tentați să adăugăm sare în mâncarea micuților pentru a da mai mult gust sau savoare mâncării cu scopul de a determina bebelușul să mănânce mai mult. Ar părea că un praf de sare în mâncărica bebelușului nu are cum să dăuneze. Adevărul este că sarea adăugată de adult în mâncarea bebelușului dăunează, și o să explicăm mai jos de ce. Și, mai mult decât atât, de ce să adăugăm regulat sare și să creăm un obicei/o dependență?
De ce este important să se evite cantitățile mari de sodiu atunci când vine vorba de alimentația copilașului? Sarea poate duce la apariția unor probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiune arterială sau probleme de rinichi. După ce organismul extrage din mâncare toate substanțele nutritive de care are nevoie, reziduurile sunt trimise în sânge. Dacă rinichii nu reușesc să îndepărteze aceste reziduuri, ele se acumulează în sânge și dăunează organismului. Rinichii separă substanțele chimice precum sodiul, fosforul și potasiul, apoi le retrimite în circuitul sanguin. Astfel, rinichii reglează nivelul acestor substanțe în sânge. Orice exces poate fi dăunător.
Sarea se va adăuga în cantități mici în alimentația copilului după vârsta de un an și jumătate, chiar doi (după ultimele recomandări ale Organizației Mondiale a Sănătății, OMS/WHO). De exemplu, unele rețete cer o anumită cantitate de sare: supele, tocanele, chiar și unele prăjituri. De obicei, în acestea se adaugă ½ linguriță de sare. În aceste cazuri, nu este vorba de o cantitate mare, care să dăuneze grav sănătății bebelușului. Cel mai important este să se evite asezonarea hranei cu sare. De exemplu, să nu se adauge acest ingredient în piure de morcovi, pentru a-i da un gust mai bun.
Bebelușii alăptați își iau cantitatea necesară de sodiu din laptele matern. Laptele formulă conține de asemenea cantitatea optimă de sodiu. Sarea se găsește și în fructe, legume, apă plată din comerț etc. Ca urmare NU este necesar să adăugăm sare în mâncărica bebelușilor mai mici de un an și jumătate-doi ani, ba mai mult, sarea adăugată în mod regulat dăunează.
Clorura de sodiu este folosită ca ingredient în hrana procesată, pentru a-i păstra prospețimea și pentru a-i îmbunătăți gustul. În plus, produsele din magazin conțin mult sodiu, sub formă de nitrați, benzoat sau monosodiu glutamat. Chiar și produsele care par sănătoase pot conține mult sodiu.
Strategii simple pentru a preveni cățăratul în pătuț | Sfaturi de siguranță pentru pătuțurile copiilor mici
