Creșterea copiilor în înălțime și greutate este un subiect important și fiecare părinte se gândește dacă al său copil se dezvoltă în limite normale. Uneori, anumite schimbări te pot îngrijora, așa că e bine să afli dacă este vorba despre o tulburare de creștere sau despre o etapă fiziologică. Citeste în continuare și vei afla cele mai importante informații despre creșterea în înălțime și greutate, despre tulburările de creștere, pubertatea precoce, rolul vitaminei D și al unei alimentații echilibrate în dezvoltarea copilului.
Cresterea copiilor in inaltime si greutate: care sunt etapele de crestere?
Creșterea copiilor în înălțime și greutate se realizează pe etape, în funcție de vârstă. Astfel, creșterea începe din viața intrauterină și continuă în felul următor:
- până la 1 an, copilul trece prin cea mai accelerată fază de creștere;
- a doua fază de creștere se desfășoară între 1 și 3 ani;
- între 3 și 5 ani și între 5 și 7 ani, copilul este considerat preșcolar (mic, mijlociu, mare);
- foarte importantă este etapa între 7 și 9 ani, considerată debutul pubertății, când creșterea se accelerează (creșterea include atât organele, dar și sistemul osteo-muscular, respectiv creșterea în înălțime);
- perioada de adolescență.
Cresterea in greutate la bebelusi si prematuri
Ca părinte, îți dorești să știi cum ar trebui să crească bebelușul în greutate. Dacă vorbim despre prematuri, probabil emoțiile sunt și mai mari. În general, bebelușii își dublează greutatea de la naștere, în momentul în care împlinesc patru luni, și o triplează, când împlinesc 1 an. Este bine să știi că această creștere în greutate nu este liniară, ci prezintă anumite variații.
Pentru bebelușii născuți prematur, creșterea în greutate se raportează puțin diferit, în funcție de gradul prematurității. Spre exemplu, dacă este un prematur de gradul întâi (care s-a născut cu o greutate între 2000 și 2500 grame), nu va avea probleme de creștere în greutate și va recupera foarte bine. În schimb, un prematur de gradul patru (născut cu o greutate sub 1000 de grame) va avea o creștere în greutate mai anevoioasă.
Ce tulburari de crestere pot aparea?
Este bine să urmărești felul în care se dezvoltă copilul și să îi adresezi pediatrului orice nelămurire sau îngrijorare ai avea. În orice perioadă a copilăriei pot apărea anumite tulburări de creștere. Acestea pot fi ponderale, întâlnite încă din primele săptămâni de viață. Cel mai adesea, este întâlnit deficitul de creștere, însă sunt numeroși copii care se confruntă cu exces ponderal. De aceea, este bine să observi îndeaproape schimbările, pentru ca o eventuală tulburare să nu evolueze și să poată fi corectată la timp.
La fiecare vizită, medicul va consulta copilul astfel:
- cântărire;
- măsurarea perimetrului cranian;
- măsurarea perimetrului abdominal;
- măsurarea perimetrului toracic;
- măsurarea în înălțime;
- examen clinic general, pentru observarea dezvoltării posturii, musculaturii, sistemului osos.
Astfel, medicul va observa dacă există motive pentru a suspecta o eventuală tulburare de creștere.
Importanta somnului pentru o dezvoltare armonioasa
Copiii au nevoie, încă din primele săptămâni de viață, de un program, pentru a nu mânca și dormi haotic. În primele luni de viață, nu este vorba despre un program rigid, deoarece nu corespunde cu alăptarea la cerere, însă este bine să fie obișnuit cu o oarecare rutină, pentru a se dezvolta armonios.
Este important să observi cum doarme copilul în primii ani de viață. Unii copii pot dormi fragmentat și se pot dezvolta bine, însă, în anumite cazuri, poate fi vorba despre o tulburare de somn care împiedică secreția corectă a hormonului de creștere și refacerea celulelor nervoase. În cazuri rare, o tulburare de somn poate sta la baza creșterii ponderale, însă este bine de investigat dacă există suspiciuni.
Despre pubertatea precoce
Unul dintre subiectele care îngrijorează părinții este pubertatea precoce. Această tulburare de creștere poate apărea atât la băieți, cât și la fete. Este bine de știut că, în ultimii zece ani, s-a decalat vârsta de debut a pubertății, ceea ce înseamnă că poate începe mai devreme decât la generațiile anterioare și decât s-ar aștepta părinții. Acest lucru nu înseamnă neapărat pubertate precoce. În cazul unui astfel de diagnostic sunt semne clare, iar acesta trebuie pus de un medic endocrinolog, pe baza consultației și a unor analize endocrinologie pentru copii (profil hormonal).
Primele semne ale pubertății sunt:
- apariția părului pe corp;
- mărirea sânilor la fete;
- modificarea vocii la băieți;
- dezvoltarea organelor genitale la băieți;
- transpirația începe să aibă miros.
Semnele unei pubertăți precoce. Atenție! Nu confundați pilozitatea excesivă cu pubertatea
Despre durerile de crestere la copii
Este bine de menționat faptul că durerile de creștere nu reprezintă o tulburare de creștere, însă mulți părinți se îngrijorează din cauza lor. Contrar așteptărilor, nu sunt prezente în perioadele de creștere accelerată, ci le preced. Specialiștii spun că aceste dureri apar intermitent, în a doua parte a zilei, și sunt localizate în special la nivelul gleznelor și gambelor. În cazul în care durerile sunt intense și afectează activitatea copilului, programează o vizită la medicul pediatru. Acesta va evalua copilul și va decide dacă este cazul unor investigații amănunțite.
Rolul vitaminei D in cresterea copilului
Vitamina D joacă un rol important pe tot parcursul vieții și este vitală în perioadele de creștere osoasă, când necesarul crește. Specialiștii recomandă administrarea zilnică a vitaminei D, de la vârsta de două săptămâni și până la 2 ani, în funcție de necesitățile fiecărui copil. După vârsta de doi ani, vitamina D se administrează doar în sezonul rece, dacă anterior, copilul a fost expus la soare în sezonul cald. Vitamina D se asimilează din alimentație și se sintetizează în prezența razelor UV.
Crema cu factor de protecție nu va împiedica sintetizarea vitaminei D, întrucât nu este un ecran total: razele solare care trec de cremă sunt suficiente pentru a asigura un nivel optim de vitamina D.
Cum trebuie sa arate alimentatia copilului in crestere?
Un rol foarte important în creșterea copilului este ocupat și de alimentație. Pentru ca un copil să se dezvolte corect, are nevoie de o alimentație echilibrată și diversificată. Nici măcar copiilor cu exces de greutate nu li se vor interzice anum অর্থ anumite categorii alimentare, cum ar fi dulciurile, ci doar se vor limita cantitățile. Fiecare grupă alimentară are rolul ei. Spre exemplu, un copil de 12 kg ar trebui să aibă o dietă de 1200 kcal pe zi, împărțite în 3 mese principale și două gustări.
Alimentația vegană la copii este un alt subiect de interes pentru mulți părinți. Specialiștii nu o recomandă, deoarece poate duce la carențe majore și la dezvoltarea incorectă a copilului.
Așadar, creșterea copilului în înălțime și greutate trebuie monitorizată atât de părinte, cât și de către medicul pediatru. O alimentație echilibrată, somnul odihnitor și un nivel optim de vitamina D, alături de consultațiile periodice la medic, vor asigura dezvoltarea armonioasă a copilului.
Diferențe între băieți și fetițe în dezvoltare
Băieții și fetițele se comportă și au nevoi diferite. Când citim despre stereotipurile legate de gen la copii, de obicei aflăm că fetițelor le place să se joace cu păpușile, iar băieților cu mașinuțele. Dar despre celelalte diferențe?
Studii recente au așternut un strop de lumină asupra diferențelor dintre genuri, diferențe care apar la nivelul creierului și dezvoltării. În anul 2000, confirm Huffington Post, un studiu intitulat „Bărbatul fragil”, condus de cercetătorul Sebastian Kraemer, a scos la iveală că la nivel cerebral, băieții sunt mai fragili decât fetițele. Chiar și în uterul mamei, creierul fătului băiat reacționează mai tare la depresia și stresul mamei, iar la naștere, creierul băieților rămâne cu șase săptămâni în urmă față de cel al fetelor. Cercetările au mai arătat că băieții au un nivel mai mare de cortizon (hormonul stresului) după o naștere traumatizantă, la separarea de mamele lor sau atunci când cei dragi nu par să le răspundă.
Kraemer susține că fetele au un avantaj cerebral ce pare să le însoțească de-a lungul copilăriei, în timp ce băieții se luptă într-o mulțime de domenii. Pe măsură ce cresc, băieții continuă să se lupte, iar atunci când nu primesc sprijin emoțional, lupta devine și mai grea. De aceea se consideră că băieții sunt mult mai predispuși către dislexie, dificultate de a citi și verbaliza sau tulburări de comportament precum ADHD.
La vârsta adultă, s-a demonstrat pe populația canadiană că bărbații prezintă o rată de suicid de trei ori mai mare decât femeile.
Cu toate acestea, chiar dacă este evident că există diferențe de gen la nivelul structurilor cerebrale, creierul este puternic format în urma experiențelor. Acest fenomen uimitor se numește neuroplasticitate.
Nu faceți economie de afecțiune cu băieții!
Cercetările lui Kraemer au demonstrat că părinții au tendința de fi mai puțin afectuoși cu băieții decât cu fetițele. De ce? Parțial, deoarece băieții sunt mult mai exigenți, ceea ce poate cauza o distanță între părinte și copil și de aici, unele probleme pentru cel mic în drumul său. „Băieții au tendința de a fi mult mai excitați de anumiți stimuli, iar mamele fac tot posibilul pentru a-i liniști, ceea ce atrage după sine un cost în dezvoltarea lor. A avea grijă de băieți este, în mod general, mai dificil și cu mai multe șanse de a greși, având în vedere și deficitul de la naștere. Din moment ce cea mai mare dezvoltare a creierului uman are loc după naștere, unii factori de stres ai mediului înconjurător ar putea duce la un dezavantaj pentru băieți. În orice caz, băieții sunt mult mai atașați de persoana care are grijă de ei, în timp ce fetițele nu sunt atât de sensibile la indisponibilitatea, insensibilitatea sau depresia părinților”, nota Kraemer.
Cu toate acestea, în stereotipul nostru cultural, băiatul reprezintă sexul tare, puternic și dur. Poate de aceea, părinții le oferă mai puțină afecțiune, deoarece presupun că nu au nevoie. Iar aceste stereotipuri toxice pot fi dăunătoare atât pentru băieți cât și după ce aceștia cresc și devin adulți.
Concluzia este că băieții noștri au parte de o daună dublă: se nasc cu un creier mai vulnerabil și primesc mai puțină susținere emoțională din partea părinților.
Noi studii despre băieți și fetițe
Dr. Allan Schore de la UCLA susține afirmațiile lui Kraemer și în 2017, într-un articol științific intitulat „Toți fiii noștri: neurobiologia dezvoltării și neuroendocrinologia băieților în situație de risc”, profesorul afirmă: „În lumina maturării mai lente a creierului sugarului băiat, funcția de reglare a atașamentului față de mamă este securizată ca regulator de sensibilitate, lucru esențial în primul an de viață pentru o dezvoltare socio-emoțională optimă a bărbatului”.
Conceptul pe care Schore încearcă să-l explice este acela că oamenii sunt formați cu ajutorul relațiilor pe care le au, iar părinții ajută la dezvoltarea capacităților emoționale ale copiilor lor prin intermediul relațiilor pe care le au cu ei.
A oferi copilului iubire, încredere și o relație apropiată, îl va ajuta să înțeleagă, să se exprime și să-și dezvălui experiențele emoționale. Acest lucru ajută la dezvoltarea abilităților sociale. Întâmplarea face ca băieții să aibă nevoie de mai mult ajutor în acest proces decât fetițele, mai ales în primii ani de viață.
Cu cine va semana copilul tau: par, trasaturi, inaltime, ochi, gropite in obraji - jocul genelor
Cu cine va semăna copilul tău mai târziu? Va avea ochii tăi albaștri sau pe cei ai bunicului? Va avea un păr bogat sau o chelie discretă? Va fi mai înalt decât tatăl său?
Cum credeam ca va fi bebelusul meu
Când am rămas însărcinată cu primul copil - credem că voi avea un copilaș blondut, cu părul creț. Asta pentru că eu sunt blondă dar soțul meu are părul creț roșcat. Așa că am rămas frapată cuvinte când mi-am ținut prima dată fetița în brațe - avea un păr des, negru. - povestește Ella, o mamica de pe forumul Desprecopii. Dacă ați fost și voi surprinși de cum arată copilul voastru la naștere - acest lucru se întâmplă foarte des. Foarte mulți proaspeți părinți au prea puține cunoștințe despre genetică și jocurile sale. Dar, e bine de știut că așa numitul model clasic al geneticii - în care se spune că părul creț este dominant asupra părului întins - nu are nici o justificare științifică.
Genele sunt mult mai complicate decât am putea noi să ne imaginăm - este de părere Vivian Weinblatt - fost președinte al Societății Naționale de Genetică din SUA. Cercetătorii știu acum că nu există o anume genă recesivă sau o anume genă dominantă pentru culoarea ochilor, a părului sau altor caracteristici fizice. Se întâmplă pur și simplu ca în bagajul genetic, anumite gene să fie mai numeroase pur și simplu.
Cu cine va semana copilul tau mai tarziu
Un copil poate avea trăsături fizice și personalitate care seamănă mai mult cu unul dintre părinți sau poate avea combinații ale caracteristicilor ambilor părinți. Adesea, copiii au trăsături fizice care seamănă mai mult cu unul dintre părinți, cum ar fi culoarea ochilor, nasul sau forma gurii. Totuși, acest lucru nu înseamnă că copilul va semăna cu unul dintre părinți pentru tot restul vieții, deoarece acestea pot schimba în timp.
Cât despre personalitate, copiii pot moșteni trăsături de personalitate de la ambii părinți, cum ar fi amabilitatea sau ambiția. Ei pot, de asemenea, să dezvolte trăsături de personalitate care sunt unice pentru ei înșiși. Este important să se țină cont că atât genetica cât și mediul au un rol important în dezvoltarea copilului și nu se poate spune cu certitudine că un copil se va asemăna cu unul dintre părinți sau că va moșteni o anumită personalitate de la unul dintre ei.
Genele care determina sexul copilului
Sexul copilului tău este stabilit încă de la concepție. Ovulul femeii poartă cromozomul de gen X iar sperma tatălui poartă un cromozom X sau Y.
Culoarea parului copilului
Doi părinți blonzi au șanse foarte mari să aibă un copil cu păr blond, în special dacă mai sunt alte rude cu păr blond în familie, spune Dr. Joann Boughman, PhD, vice președinte al Societății Americane de Genetică Umană din SUA. Acelasi lucru se aplică și la părinții cu părul negru. Dar dacă mama și tatăl vin din etnii diferite - de exemplu, rudele îndepărtate ale mamei vin din Suedia sau cele ale tatălui vin din Italia - e greu de făcut pariuri despre ce fel de păr va avea copilul mai târziu.
Cercetătorii credeau inițial că dacă un părinte are părul de culoare închisă și celălalt părul roșcat sau blond, bebelușul va avea păr închis la culoare - considerând părul închis la culoare o trăsătură dominantă. Acum însă se știe că acest lucru este determinat de cât de puternice sunt genele moștenite de mama sau de tată - adică de bagajul lor genetic. Cu cât mai mulți strămoși cu păr blond - determină o dominare a genelor cu păr blond asupra genelor de păr negru și bebelușul poate fi un blondut.
Ce culoare vor avea ochii bebelusului
Mulți nou-născuți, în special cele care nu sunt de origine asiatică sau africană se nasc cu ochi albaștri sau gri deschis. Asta nu înseamnă că vor păstra culoarea aceasta. De-a lungul primului an de viață, ca și celulele care conțin pigment concentrat și să se distribuie în iris, ochii bebelușului vor continua să se dezvolte. Culoarea finală a ochilor nu este finală până la aproximativ șase până la 10 luni. Doi părinți cu ochi căprui ar putea avea un copil cu ochi albaștri vii dar și vice-versa. Totul depinde de cocktailul de gene pentru culoarea ochilor pe care îl primește copilul tău de la mama sau de la tata. "Nu există nici un fel exact pentru a prezice exact modul în care amestecarea va avea loc", spune Weinblatt.
Și totuși, distractiv sau nu, La Desprecopii.com există și un Calculator al Culorii Ochilor Bebelusului - care vă poate oferi un răspuns aproape de adevăr. Sau nu :)
Cum se transmit acele gropite in obraji
Probabilitatea ca bebelușul tău va avea pistrui, gropițe în obraji, sau o bărbie despicată depinde de faptul dacă aceste trăsături sunt dominante în familia ta și de asemenea, depinde de sexul copilului tău. Bărbiile despicate sunt mai frecvente la băieți decât la fete. Iar unele trăsături, cum ar fi gropițele adorabile în obrajori ale bebelușului tău, pot deveni mai puțin pregnante cu vârsta sau pot dispărea complet.
Copii care seamana intre ei
De ce unii copii tind să semene atât de mult cu frații și surorile lor? Aproximativ jumătate din genele unui copil sunt copii exacte ale genelor unui frate, explică Virginia Corson, consilier genetic certificat de la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, SUA. "Dar încă mai poți avea un copil care nu seamănă cu nimeni altcineva din familia ta", spune Dr. Bruce Lahn, profesor asistent de genetică la Universitatea din Chicago și Institutul Medical Howard Hughes din Chicago, SUA. În acest caz, copilul poate avea în comun mai puțin de 50 la sută din genele sale cu frații săi. Cum? În timpul concepției, gene pot evolua și se pot schimba ușor sau combina într-un mod nou, care afectează în mod dramatic aspectul copilului tău.
Cat de inalt va fi copilul?
Te întrebi dacă al tău copil va crește până la aceeași înălțime cu tatăl său sau dimpotrivă, va rămâne scund ca tine, sau ca mama ta sau bunica ta. Ei bine, în ultimul secol, tendința este ca părinții înalți să aibă copii mai înalți iar părinții scunzi să aibă copii mai mici de înălțime decât ei. Cu toate acestea, este perfect posibil ca doi părinți scunzi să aibă copii mai înalți și viceversa. Și un părinte înalt și scurt ar putea avea un copil mic de înălțime, înalt sau mediu de înălțime. Mediul înconjurător poate influența, de asemenea, înălțimea copilului. O alimentație săracă, de exemplu, poate împiedica genele de înălțime să se exprime pe deplin.
Oamenii sunt tot mai înalți. Dacă ești mai înaltă decât mama ta sau dacă ți se pare că soțul tău este mai înalt decât tatăl lui, ai dreptate. Într-adevăr, s-a constatat că, în secolul nostru, bărbații sunt mai înalți cu 11 cm, iar femeile cu 10 decât oamenii din secolul al XIX-lea. Azi, bărbații măsoară, în medie, 1,76 metri, iar femeile, 1,64 metri.
Înălțimea copilului este un factor genetic. Talia tatălui și a mamei, deci factorii genetici, joacă un rol egal în stabilirea înălțimii copilului. Părinții cu talie mică au, în general, copiii mici.
Va avea chelie sau par bogat?
Pentru a prezice dacă fiul tău va fi chel o zi, uită-te la tatăl mamei sale. Există o șansă mai mare de chelie în cazul în care bunicul matern al unui copil este chel. De ce? Chelirea este moștenită pe cromozomul X, care este trecut de la tați la fiicele fiilor, și de la mame la băieții lor. și așa mai departe. Cu alte cuvinte, dacă tatăl mamei este chel, el a trecut un cromozom X cu gena de chelie la ea. Ea trece apoi gena chelie fiilor ei, prin cromozomul X ea contribuie la concepție.
Inteligenta este ereditara: iata cum se transmite inteligenta copilului de la parinti
Inteligența este ereditară și e moștenită de la mamă. În plus, iată de ce părinții geniali au șanse mari să aibă copii geniali. Pe de altă parte, se știe că părinții inteligenți acordă o atenție mai mare educației copilului și e posibil să facă alegeri care îi pun în valoare inteligența, oferind copilului un mediu bogat în stimulări intelectuale.
Concluzie despre genetica la copii
În cele din urmă, singurul lucru pe care îl puteți paria atunci când vine vorba de gene este faptul că orice ar fi copilul va semăna cu tine sau soțul tău în numeroase moduri, dar va avea, de asemenea, un aspect care este doar al lui.
Personalitatea copilului: genetica versus educatia parintilor
Natura. Ereditatea. Genetica. Construcția biologică. Auim mult în aceste vremuri de importanța pe care o au aceste aspecte în formarea copilului. Pe vremuri, nu mult în urmă, educația era privită ca ceva suprem, și părinții erau considerați responsabili pentru tot - bine sau rău - ceea ce copilul lor făcea, sau era. Pot părinții ajuta totdeauna copilul într-un mod pozitiv? Trei cercetători diferiți, într-o carte numită "Nu în Genele Noastre", spun ei, "nu ne putem gândi la niciun comportament social uman, care să fie construit pe o structură genetică, într-un așa mod încât să nu fie posibilă modificarea lui, după condiționările sociale." Dacă copilul tău este un drăcușor, un țâfnos, sau un visător, un agitat, sunt studii care sugerează că copilul a fost născut așa. Dar totuși sunt anumite lucruri, anumite măsuri pe care părintele le poate lua în considerare.
Semnele unei pubertăți precoce. Atenție! Nu confundați pilozitatea excesivă cu pubertatea
tags: #bebelusul #mic #alte #fetite