Caietul de sarcini conţine, în mod obligatoriu, specificaţii tehnice. Acestea definesc, după caz şi fără a se limita la cele ce urmează, caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic şi de performanţă, siguranţă în exploatare, dimensiuni, precum şi la sisteme de asigurare a calităţii, terminologie, simboluri, teste şi metode de testare, ambalare, etichetare, marcare, condiţiile pentru certificarea conformităţii cu standarde relevante sau altele asemenea; în cazul contractelor pentru lucrări, specificaţiile tehnice se pot referi, de asemenea, la reguli de proiectare şi de calcul, inclusiv al costurilor, la verificarea, inspecţia şi condiţiile de recepţie a lucrărilor, la tehnici, procedee şi metode de construcţie, precum şi la orice alte condiţii cu caracter tehnic pe care autoritatea contractantă este capabilă să le descrie, în funcţie de diverse acte normative şi reglementări, în legătură cu lucrarea finală şi cu materii prime sau materiale ori părţi de lucrare implicate.
Se interzice indicarea unei mărci de fabrică sau de comerţ, a unui brevet de invenţie, a unei licenţe de fabricaţie sau a unei anume origini ori producţii. Totuşi, se admite o astfel de indicaţie, dar numai însoţită de menţiunea "sau echivalent" şi numai în situaţia în care autoritatea contractantă nu are posibilitatea de a stabili în caietul de sarcini specificaţii tehnice suficient de precise şi inteligibile pentru toate părţile interesate. Caietul de sarcini reprezintă punctul de pornire al elaborării documentaţiei de atribuire a contractelor de achiziţie publică.
- El se întocmeşte de către autoritatea contractantă pentru licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, cerere de ofertă, prin compartimentul intern specializat sau prin specialişti (consultanţi) angrajaţi în acest scop.
- În procesul de elaborare a unui caiet de sarcini trebuie să se respecte prevederile legale referitoare la concurenţă şi conflictul de interese.
- Caietul de sarcini conţine, în mod obligatoriu, specificaţii tehnice, care sunt, în general, cerinţe, prescripţii, caracteristici tehnice cu ajutorul cărora sunt descrise produsele, serviciile sau lucrările. Specificaţiile tehnice definesc, după caz, caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic şi de performanţă; cerinţe privind impactul asupra mediului înconjurător; siguranţă în exploatare; dimensiuni, terminologie, simboluri, teste şi metode de testare, ambalare, etichetare, marcare şi instrucţiuni de utilizare a produsului, tehnologii şi metode de producţie; sisteme de asigurare a calităţii şi condiţii pentru certificarea conformităţii cu standarde relevante sau altele asemenea.
În cazul contractelor pentru lucrări, specificaţiile tehnice pot face referire şi la: prescripţii de proiectare şi de calcul al costurilor; verificarea, inspecţia şi condiţiile de recepţie a lucrărilor; verificarea, inspecţia şi condiţiile de recepţie a tehnicilor, procedeelor şi metodelor de execuţie; orice alte condiţii cu caracter tehnic pe care autoritatea contractantă este capabilă să le descrie, în funcţie şi de diverse acte normative şi reglementări generale sau specifice, în legătură cu lucrările finalizate şi cu materialele sau alte elemente componente ale acestor lucrări.
Specificaţiile tehnice se definesc, de regulă, în următoarea ordine: standarde naţionale care adoptă standarde europene; omologări tehnice europene; standarde internaţionale; alte referinţe de natură tehnică elaborate de organisme de standardizare europene; alte standarde, omologări sau reglementări tehnice naţionale privind utilizarea produselor sau proiectarea, calculul şi executia lucrărilor. Un mijloc adecvat de a dovedi conformitatea cu specificaţiile tehnice solicitate poate fi considerat dosarul tehnic al producătorului sau un raport de încercare/testare emis de un organism recunoscut, cum ar fi un laborator neutru de încercări şi calibrare sau un organism de certificare şi inspecţie.
Dacă se solicită îndeplinirea anumitor caracteristici de mediu, atunci pot fi utilizate, integral sau parţial, specificaţii definite prin etichete ecologice europene sau multinaţionale, cu condiţia ca specificaţiile să fie adecvate pentru definirea caracteristicilor produselor sau serviciilor, cerinţele pentru eticheta ecologică să fie elaborate pe baze ştiinţifice, şi eticheta ecologică să fie adoptată printr-o procedură care a permis implicarea tuturor părţilor interesate. Este interzis să se definească în caietul de sarcini specificaţii tehnice care indică o anumită origine, sursă, producţie, un procedeu special sau o marcă care poate favoriza sau elimina operatori economici sau produse.
Documentația descriptivă și rolul ei în dialogul competitiv
Documentaţia descriptivă ţine loc de caiet de sarcini în cazul aplicării procedurilor de negociere şi dialog competitiv. Aceasta conţine:
- o descriere a necesităţilor, obiectivelor şi constrângerilor autorităţii contractante;
- orice alte informaţii pe baza cărora se va derula dialogul pentru identificarea soluţiilor viabile;
- în cazul dialogului competitiv, primele care vor fi acordate participanţilor la dialog;
- posibilitatea de a realiza dialogul sau negocierea în runde succesive, cu scopul de a reduce numărul de soluţii discutate sau propuneri de oferte.
Caietul de sarcini este esenţial într-o procedură de atribuire, dar trebuie întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Contestaţiile privind caietul de sarcini trebuie să fie făcute în termenele stabilite de reglementările aplicabile, iar CNSC poate solicita dosarul achiziţiei pentru a verifica respectarea reglementărilor legale în vigoare. Dacă o firmă nu îndeplinea condiţia impusă de autoritatea contractantă, contestaţia poate fi justificată. CNSC poate decide reevaluarea ofertelor sau anularea procedurii, în funcţie de datele reale ale situaţiei.
În cazul achiziţiei de lucrări, caietul de sarcini este parte integrantă din proiectul tehnic verificat, vizat şi aprobat potrivit prevederilor legale. Proiectul tehnic se verifică de către specialişti atestaţi de autoritatea competentă, iar caietul de sarcini şi planşele sunt complementare faţă de volumul de lucru executat. Planşele, breviarele de calcul şi caietele de sarcini sunt elaborate pentru fiecare lucrare în parte, cu organizarea lor în volumul corespunzător, pentru a facilita identificarea obiectelor subterane sau supraterane, arhitectura, cote, dimensiuni, toleranţe, etc.
Achiziții competitive: Cum se desfășoară un proces de licitație
Planşele principale includ arhitectura fiecărui obiect, inclusiv cote şi dimensiuni, cu evidenţierea toleranţelor, iar schemele tehnologice ale fluxului tehnologic şi listele cu dotări completează această documentaţie. Este recomandat ca fiecare obiect să aibă un număr sau cod unic, iar caietele să aibă un volum independent pentru fiecare obiect, asigurând claritatea şi trasabilitatea fişelor de date (fisa de date) şi a clauzelor din caietul de sarcini.
În plus, caietul de sarcini poate reglementa planuri pentru demontare şi reintegrare în mediu a deşeurilor după expirarea perioadei de viaţă a lucrării, proprietăţi fizice, chimice, aspect, calitate, toleranţe, probe, teste etc., precum şi costurile estimate, finanţarea din surse proprii sau credite, şi condiţiile de realizare a acestor cheltuieli, conform legilor în vigoare.
Examinarea specificaţiilor tehnice în contextul avizierului
Afişarea avizierului este parte a fluxului de comunicare în cadrul procedurilor de achiziţie publică. Specifc identitatea instituţiilor competente pentru informaţii privind reglementările obligatorii în domeniul protecţiei muncii, al prevenirii şi stingerea incendiilor şi al protecţiei mediului, precum şi reglementările în vigoare la nivel naţional sau local, trebuie să fie clar precizate în caietul de sarcini. Aceste prevederi contribuie la asigurarea respectării cerinţelor legale pe parcursul îndeplinirii contractului.
tags: #caietul #de #sarcini #se #poate #afisa