Termenul de iepure desemnează o serie de specii de mamifere cu urechi lungi din familia Leporidae, ordinul Lagomorpha. Termenul de iepure desemnează mamiferele cu urechi lungi din familia Leporidae, ordinul Lagomorpha. Acestea se clasifică în 2 categorii: cei care nasc pui acoperiți cu blană și cu ochii deschiși (reprezentant tipic este iepurele de câmp (Lepus europaeus)) și cei puii cărora se nasc golași și orbi (reprezentant tipic este iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus)). Acestea se clasifică în 2 categorii: iepure de câmp și iepure de casă. În întreaga lume se cunosc circa 45 de specii larg răspândite. Denumirea științifică este Lepus Oryctolagus cuniculus europaeus. Iepurele de vizuină sau iepurele european, denumit popular și lapin, este originar din sud vestul Europei. Iepurele de vizuină, denumit popular și lapin, este originar din sud-vestul Europei. Este singura specie de iepure domesticită, strămoșul a peste 100 de rase de iepuri de casă, crescuți în prezent în lumea întreagă. Este singura specie de iepure domesticită, strămoșul a peste 100 de rase de iepuri de casă, crescuți în prezent în lumea întreagă. În stare sălbatică, el poate fi întâlnit mai des în sud-vestul Ucrainei, unde formează numeroase colonii. Lungimea corpului este de 48-52 cm, la care se adaugă coada de 8-9 cm. Greutatea este de 4 kg, iar în unele cazuri poate ajunge și până la 6 kg. Culoarea blănii variază în funcție de loc și anotimp, nuanța generală fiind cenușie-roșcată. Năpârlirea are loc primăvara. Este răspândit din deltă până la munte. Se hrănește cu iarbă, morcovi, cereale, iar iarna, cu scoarța copacilor. Femela naște pui vii pe care îi hrănește cu lapte.
Iepurele de casă a păstrat multe dintre particularitățile biologice ale rudei sale sălbatice. Asemenea acestuia, are o activitate mai intensă odată cu venirea nopții. Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter sezonier în privința înmulțirii, însă în lunile de toamnă, în condițiile scăderii duratei zilei, se manifestă o reducere ușoară a activității sexuale. Acest fapt dă posibilitatea ca, anual, de la o singură femelă (iepuroaică) să se obțină un număr de 5-6 nașteri, însumând în medie un număr de 34-40 de pui. Femelele de iepure pot fi fecundate imediat după naștere, deoarece această specie combină în mod fericit sarcina și lactația. Această particularitate este exploatată pe scară largă în practică. Dezvoltarea embrionară a fătului decurge de asemenea foarte repede. Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopții sau în primele ore ale dimineții. Durata nașterii este de 15-20 de minute.
Înmulțirea și Depistarea Sarcinii
Înmulțirea (reproducerea) iepurilor are loc atunci când sunt bine dezvoltate organele genitale și iepurele atinge maturitatea sexuală. Apariția maturității sexuale este relativ apropiată la masculi și femele și este influențată de hrană, condițiile create, precocitatea rasei, etc. În general se poate afirma că maturitatea sexuală la iepuri se instalează la vârsta de 4-5 luni (în dependență de rasă). Dacă permitem tineretului cunicul să se reproducă înainte de vârsta și dezvoltarea corporală optimă, apar mai multe probleme, cum ar fi: femele cu distocii, rămân în creștere, producție mică de lapte, iar masculii au sperma necorespunzătoare și se epuizează sexual rapid. Momentul optim de reproducere variază în funcție de rasă și de condițiile de întreținere (alimentație). Per general, se pune accent ca iepurii să fie folosiți la reproducere abia atunci când ating 70 - 75% din masa corporală a individului adult din rasa respectivă și vârsta de 6 - 8 luni. Vârsta optima pentru prima împerechere este de 5 - 6 luni pentru rasele mijlocii, 8 - 9 luni pentru rasele uriașe și 4 - 5 luni pentru rasele mici.
Momentul efectuării montei la iepuri este dependent de cel al depistării femelelor în călduri. Cele mai intense călduri la iepuroaică se manifestă după fătare la 1-3 zile, la 9-12 zile și la 28-30 de zile. Semnele căldurilor includ: femelele sunt neliniștite, se agită in cușcă, răscolesc așternutul; își smulg părul de pe abdomen, fac cuib; organele genitale externe sunt de culoare roșie-aprins; iepuroaica fiind inclusă în cușcă la mascul accepta monta cu ușurință.
Momentul încheierii actului este pus în evidență de faptul că masculul scoate un sunet specific și cade lateral. După realizarea montei, iepuroaica se readuce în cușca din care a fost luată, notând pe fișa ei individuală data montei, masculul care a efectuat-o și data probabila a fătării. Programarea la montă a femelelor trebuie să se aibă în vedere numărul de pui fătați.
La iepuroaică, spre deosebire de alte specii de animale, ovulația nu se realizează în mod spontan, ci numai datorită excitatiilor sexuale din timpul montei. Datorita acestui fapt la 6 - 7 zile de la data cand a avut loc monta se poate efectua controlul gestației, prin aducerea femelei în cușca masculului. Este o mare prostie să introducem masculul în cușca femelei.
Inducerea ovulației la iepuroaică, este necesar a fi realizată hormonal (cu extracte purificate), deoarece în mod natural la iepuroaică survine doar în urma actului (montei propriu-zise). Recoltarea spermei, se face cel mai frecvent cu vagina artificială. Prin camuflarea vaginei artificiale se pot folosi un manechin împăiat sau un fel de mănușă din piele de iepure. Imediat după recoltare, materialul seminal este supus controlului calitativ și cantitativ, iar apoi diluat și conservat. Inocularea spermei (însămânțarea artificială propriu-zisă), constă în depunerea spermei in căile genitale a femelei cu ajutorul unei pipete gradate de 1ml.
Gestația și Îngrijirea Femelei Gestante
Gestația (sarcina) durează 26-40 de zile, cu o medie de 31 zile. Gestația este de 42-43 de zile. În acest timp, se vor evita mişcările bruşte, gălăgia şi accesul în crescătorie al persoanelor străine, cu care animalele nu sunt obişnuite. În perioada de gestație iepuroaica este foarte sensibilă la zgomote. Pentru acest motiv trebuie să îi asigurăm un climat calm şi liniştit care să îi creeze senzaţia de izolare şi siguranţă, în caz contrat se poate ajunge la avorturi. Acesta este motivul pentru care în timpul cât femelele sunt gestante se vor interzice vizitele celor străini în crescătorie, se vor îndepărta câinii, iar îngrijitorii îşi vor desfăşura activitatea în cea mai perfectă linişte.
În scopul asigurării unei dezvoltări normale a fetusilor şi pentru a menţine iepuroaica într-o stare bună de întreţinere va trebui să ţinem cont de următoarele: - femelelor gestante să li se administreze raţii nutritive cât mai complete, alcătuite din nutreţuri proaspete şi de cea mai bună calitate. (graul este foarte bună la iepuroaice după ce fata, creşte cantitatea laptelui).
Pregătirea pentru Fătare și Naștere
Cu 8 zile înainte de fătare, cuşca se va curăţa radical, se va pune un aşternut gros de paie tăiate scurt, vată de bumbac sau lână. Dacă cuşca are grătar în jurul cuibului se va acoperi cu o rogojină. Cu 2 zile înainte de fătare şi până după fătare, trebuie să fim foarte atenţi ca femela să aibă în permanenţă la dispoziţie apă sau lapte. La fătările de iarnă, cuşca se va proteja de frig.
La curăţarea cuştii sau la mutare, femela nu se prinde niciodată de urechi, căci se zbate, ci de pielea spinării, sprijinindu-se în acelaşi timp cu cealaltă mână corpul animalului din partea opusă.
Parturiția la iepuroaica are loc de obicei noaptea sau spre dimineață, dar se desfășoară și pe parcursul zilei. În mod obișnuit ea este ușoară și durează 10-25 de minute. Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopții sau în primele ore ale dimineții. Durata nașterii este de 15-20 de minute. În momentul declanșării fătării, iepuroaica ia o poziție ghemuită, care-i permite să ajute cu dinții la extragerea puilor. După finisarea acestui proces, iepuroaica eliberează fiecare pui tăind cu dinții învelitorile fetale și apoi cordonul ombilical, mănâncă placenta , linge puiul și îl orientează cu botul înspre sfârcuri pentru sunt. Pentru a-i proteja termic femela îi acoperă cu părul smuls de pe corp.
Îngrijirea Puilor și Întreținerea Femelei
Imediat după fătare şi apoi din 2 în 2 zile se va controla cuibul pentru îndepărtarea puilor morţi şi pentru a împiedica sufocarea puilor în părul din cuib. În timpul controlului, ori de câte ori vom cerceta un cuib trebuie să ne spălăm pe mâini, altfel mirosul străin adus în cuib face ca femela să-şi omoare puii. După încheierea fătării, se verifică cuibul, ocazie cu care se înregistrează numărul de pui fătați şi se îndepărtează puii morți. Controlul cuibului se efectuează în absența femelei, după ce în prealabil se spală pe mâini cu săpun fără miros.
Stările de canibalism pot sa apară şi la iepuri.
Întreținerea femelei după fătare este crucială. Grâul este foarte bun la iepuroaice după ce fată, crește cantitatea laptelui. Trebuie să fim foarte atenți ca femela să aibă în permanență la dispoziție apă sau lapte.
Metode de Reproducere și Durata de Utilizare
În mod normal se obţin 2-3 fătări pe an, cu un total de 15-20 de pui. Se poate folosi însă şi metoda fătărilor dese (6-9 fătări pe an) prin care se obţin de fiecare iepuroaică 30-40 de pui anual în felul următor: imediat după fătare, la 1-2 zile femela intră în călduri şi se împerechează. Cu 3-4 zile înainte de fătare, când puii au 28-29 zile, se înţărcă şi se hrănesc artificial, urmând la supt cea de a doua serie. Prin această metodă, şi iepuroaicele tinere, provenite din fătările timpurii, care se împerechează la vârsta de 4 luni, pot produce în cursul aceluiaşi an câte 3 serii de pui.
Extensiv, când după o perioadă de alăptare de 25-42 de zile, iepuroaicele sunt date la montă, realizând un interval între două fătări succesive de 75-92 de zile. Semi-intensiv, când se realizează un interval între două fătări succesive de 45-60 de zile. Prin realizarea primei monte după 15 zile de la fătare. Intensiv, când fătările se succed la un interval de 35-42 de zile. Pentru aceasta muntele trebuie să aibă loc la 1-3 zile sau 6-12 zile după fătare. Acest ritm de reproducere necesita o alimentație echilibrată, condiţii optime de microclimat, material biologic de înaltă valoare, personal de deservire calificat şi înlocuirea anuală a femelelor lucrătoare.
Durata e folosire a iepurilor poate fi de până la 3-4 ani pentru masculi şi 5-6 ani pentru femele, în funcție de ritmul reproducerii şi tehnologia utilizată. Tehnologia actuală în țară, prevede folosirea la reproducere timp de 3 ani.
AGRI SMART – Creșterea iepurilor după cele mai moderne tehnologii
Cecotrofia: Un Aspect Unic al Digestiei Iepurilor
Termenul cecotrofie înseamnă reingestia crotinelor. Dacă la animalele rumegătoare, precum vaca sau oaia, acțiunea microorganismelor asupra hranei ingerate se produce în prima parte a aparatului digestiv, adică în stomac şi în intestinul subţire, iar substanţele cu valoare nutritivă sunt absorbite de organism datorită suprafeţei mari de digestie, la iepure, care este un rozător, microorganismele care descompun hrana se găsesc abia în partea finală a aparatului digestiv, şi anume în cecum. Acest organ joacă un rol foarte important în hrănirea iepurelui, deoarece hrana staţionează în el circa 6 ore, timp în care microflora bacteriană o descompune în elemente nutritive foarte importante.
Există două tipuri de excremente la iepuri:
- Crote dure: Acestea sunt sferice, cu diametrul de circa 1 cm, cu un conținut mare de fibre.
- Crote moi: Acestea nu se regăsesc în cuști, deoarece iepurele le preia direct din anus. Crotele moi, denumite și cecotrofe, au forma de ciorchini cu boabe de 4 mm, legate cu un mucus. Culoarea suprafeței este verzuie. Iepurele le înghite fără să le mestece.
tags: #cat #tine #sarcina #unui #iepuri