Sarcina multiplă este un fenomen în care o femeie poartă în uter doi sau mai mulți feți. Ea apare atunci când mai multe ovule sunt fertilizate de spermatozoizi diferiți (gemeni dizigoți sau fraterni) sau când un ovul fertilizat se divide genetic în două sau mai multe cazi, generând gemeni monocigoți (identici). În practică, cele mai frecvente forme sunt gemenii dizigoți și gemenii monocigoți, iar în tratamentele de fertilitate, în special fertilizarea in vitro (FIV), probabilitatea unei sarcini multiple este semnificativ crescută față de sarcinile spontane.
Mecanismele biologice ale producerii sarcinilor multiple
- Ovulație multiplă: anumite condiții, precum stimularea ovariană indusă de medicamente sau modificările hormonale naturale legate de vârstă, pot determina eliberarea a mai multor ovule într-un singur ciclu. Dacă fiecare ovul este fecundat de un spermatozoid diferit, rezultă gemeni dizigoți.
- Divizarea embrionului: un ovul fertilizat poate să se împartă în două sau mai multe părți în primele zile de dezvoltare, iar fiecare parte se dezvoltă într-un embrion separat. Acest proces dă naștere gemenilor monocigoți, care pot împărți placenta (monochorial) și uneori saco amniotic comun sau separat (biamniotici sau monocoriali).
- Combinații pentru tripleți sau cvadrupleți: pot apărea fie diviziuni ulterioare ale mai multor ovule fertilizate, fie diviziuni ample ale unui singur ovul, rezultând combinații de gemeni monocigoți și dizigoți, cu diferite configurații ale placentei și amnios.
Tipuri de sarcini multiple
- Monozigoți (gemeni identici): provin dintr-un singur ovul fertilizat care s-a divizat în timpul primelor etape ale dezvoltării. Aceștia au același material genetic, de același sex și, în funcție de momentul divizării, pot avea o placenta comună sau separată, părți amniotice comune sau separate.
- Dizigoți (gemeni fraterni): rezultă din fecundarea a două ovule distincte de către doi spermatozoizi diferiți. Au de obicei placente și saci amniotici diferiți, pot fi de sexe diferite și pot avea grupele de sânge diferite.
Rolul FIV în sarcinile multiples
În tratamentul FIV, numărul de embrioni fertilizați transferați în uter influențează direct probabilitatea unei sarcini multiple. În mod natural, această probabilitate este de aproximativ 1%, în timp ce, la FIV, poate ajunge între 30% și 40% în funcție de numărul embrionilor transferați. Factorii sunt indicați ca fiind creșterea șanselor mamei de a rămâne însărcinată, dar cresc și riscurile materne și fetale asociate cu multiples.
Detectarea și monitorizarea sarcinilor multiple
Detecția precoce se bazează pe ecografie în primul trimestru, în timp ce testele de sânge (hCG) pot sugera un grad mai mare de sarcină, dar nu confirmă definitiv un multiplu. Ecografia este standardul de aur pentru determinarea numărului de feți, a corionicității (numărul placentelor) și a amnionicității (numărul sacilor amniotici). Primele ecografii pot arăta prezența a doi embrioni încă din săptămânile 5-6.
Simptomele în sarcinile multiple pot fi similare cu cele ale sarcinii unice, dar adesea sunt mai intense și pot apărea mai devreme. Greața, vărsăturile, oboseala și creșterea în greutate sunt frecvente, iar detectarea se poate face în mod clar prin sunete cardiace multiple la dispozitivele Doppler și prin imagistica ecografică.
Riscuri și complicații ale sarcinii multiple
Riscurile afectează atât mama, cât și fetușii și cresc cu numărul de feți:
- Naștere prematură și cezariană accelerată din cauza distresului uterin sau a prezentării fetale complexe.
- Preeclampsie și diabet gestational; anemie; reducerea creșterii intrauterine (IUGR).
- Sindromul transfuzor-transfuzat în sarcinile monocorionice cu împărțire a placentei, ceea ce poate genera disfuncții fetale grave.
- Risc crescut de malformații congenitale și de complicații respiratorii sau neurologice în cazul prematurității.
- Risc de avort spontan, în special în primul trimestru, și riscuri legate de nașterea prematură în cazul gemenilor sau tripleților.
Din punct de vedere al diagnosticului de sarcină multiplă, stabilirea corionicității și amnionicității în intervalul 10-14 săptămâni este esențială pentru prognosticul fătului supraviețuitor și pentru planul de monitorizare.
Factorii de risc principali pentru sarcina multiplă
- Factorii genetici: predispoziție familială pentru gemeni dizigoți, mai ales în cazul gemenilor dizigoți.
- Tratamentul de infertilitate: FIV, inseminarea intrauterină și medicamentele care stimulează ovulația cresc considerabil rata sarcinilor multiple.
- Vârsta mamei: vârsta peste 35-40 de ani crește probabilitatea de eliberare a mai multor ovule sau de diviziune embrionară.
- Înălțimea, greutatea și rasa pot influența, de asemenea, riscul.
Conduita și managementul sarcinilor multiple
- Monitorizare medicală frecventă: controale regulate, ecografii pentru fiecare făt, monitorizarea tensiunii arteriale, a glicemiei și a semnelor de travaliu prematur.
- Nutrienție și hidratare: necesar caloric crescut, cantitate adecvată de proteine, fier, calciu și acid folic; creșterea ponderală estimată între 17-25 kg în cazul femeilor normoponderale, iar pentru cele supraponderale, 11-15 kg.
- Odihnă, exerciții moderate și sprijin psihologic: menținerea unui echilibru fizic și mental, terapie sau grupuri de suport când este necesar.
- Planul de naștere: stabilit de medic în funcție de prezentarea fetilor, cu opțiuni de naștere vaginală sau cezariană, ținând cont de corionicitatea placentelor și de eventuale complicații.
- Nașterea și perioada postpartum: posibilă perioadă de spitalizare prelungită; provocări în alăptare, necesitatea sprijinului pentru gestionarea mai multor bebeluși.
Forma de reducere a numărului de feți în sarcinile multipli
În cazuri de sarcină multipla, în special în situații cu trei sau mai mulți feți, poate fi discutată reducerea numărului de feți din uter pentru a spori șansele de supraviețuire a celor rămași și a mamei. Această decizie este extrem de sensibilă și necesită consiliere psihologică, consumarea riscurilor și beneficiilor împreună cu echipa obstetricală, ținând cont de creșterea riscului de naștere prematură.
Tipuri de monitorizare și diagnostice relevante
Ecografia de înaltă rezoluție, determinarea numărului de saci gestaționali, a plăcililor corionice și a amniozii sunt esențiale. Testele fiziologice, analizele de sânge, monitorizarea tensiunii arteriale, a glicemiei și a histaminei provin de asemenea din baza medicală standard pentru sarcinile multiple. Sindromul dispariției embrio-fetale (SDEF) reprezintă un fenomen în care un dintre feți decedează în uter în gestațiile multiple; diagnosticul și prognosticul se bazează pe ultrasunete și pe evaluarea corionicității și amnionicității.
Cum funcționează fertilizarea in vitro (FIV) - Nassim Assefi și Brian A. Levine
Este important ca femeile cu sarcini multiple să urmeze un regim de viață sănătos, să evite factorii de risc și să primească consiliere medicală regulată pentru a reduce consecințele potențial grave atât pentru mamă, cât și pentru copii.
Monitorizarea zilnică și planul de îngrijire
Planul de îngrijire în sarcina multiplă include consultații ulterioare, evaluări ale creșterii fetale, monitorizarea lichidului amniotic și a pozițiilor fetale, precum și pregătirea pentru eventuale nașteri premature. Odihna, alimentația echilibrată, hidratarea, precipitațiile și evitarea stresului contribuie la reducerea riscurilor. În cazul unor complicații severe, se poate recomanda internarea și tratamentul cu corticoizi pentru accelerarea maturării pulmonare a fătului.
tags: #cauza #si #mecanismul #producerii #sarcinile #multiple
Postări populare:
- Simptome Alergie Penicilină
- Detalii despre concesiune prin licitație publică a terenurilor din extravilanul Sarmizegetusa (4 loturi)
- Controlul medical periodic în timpul sarcinii
- Ghid complet despre eritemul de scutec la bebeluși: cauze și prevenire
- Cum se folosește corect bebeluș sau bebele în limba română: ghid practic