Complicatiile sarcinii sunt afectiuni medicale ce pot sa apara pe parcursul sarcinii, care pot afecta atat sanatatea mamei, cat si pe cea a fatului. Complicatiile din timpul sarcinii pot sa apara din mai multe motive. Hipertensiunea arteriala apare atunci cand arterele care transporta sange de la inima catre organele corpului se ingusteaza din diverse motive (ateroscleroza). Acest lucru determina cresterea presiunii in artere. In timpul sarcinii, acest lucru poate ingreuna irigarea cu sange a placentei care furnizeaza nutrienti si oxigen fatului. Fluxul sanguin redus poate incetini cresterea fatului si poate expune mama la un risc mai mare de travaliu prematur si preeclampsie.
Femeile care au hipertensiune arteriala inainte de a ramane insarcinate vor trebui sa o monitorizeze si sa o controleze, cu medicamente daca este necesar, pe tot parcursul sarcinii. Hipertensiunea arteriala care se dezvolta in timpul sarcinii se numeste hipertensiune gestationala. Diabetul gestational apare in timpul sarcinii la femeile insarcinate care nu sufereau de diabet inainte de a ramane insarcinate. In diabetul gestational, modificarile hormonale specifice sarcinii fac ca organismul fie sa nu produca suficienta insulina, fie sa nu o foloseasca in mod corespunzator. In schimb, glucoza se acumuleaza in sange, provocand diabet. Gestionarea diabetului gestational, urmand un plan de tratament conturat de un medic, este cea mai buna modalitate de a reduce sau de a preveni problemele asociate cu glicemia crescuta in timpul sarcinii.
Multe infectii virale si bacteriene pot conduce la complicatii in sarcina. Acestea includ infectii ale tractului urinar (ITU), infectii fungice, infectie cu streptococ de grup B si vaginoza bacteriana. Infectiile cu transmitere sexuala (ITS) pot provoca, de asemenea, complicatii in timpul sarcinii. Unele infectii se pot transmite de la mama la copil in timpul nasterii naturale. Alte infectii pot fi transmise la fat, pe parcursul perioadei intrauterine. Multe dintre aceste infectii pot fi prevenite sau tratate. Unele infectii in timpul sarcinii pot cauza sau contribui la: pierderea sarcinii/avort spontan, sarcina extrauterina, travaliu prematur si nastere prematura, greutate mica la nastere, defecte congenitale, inclusiv orbire, surditate, deformari osoase si dizabilitati intelectuale, moartea nou-nascutului. Este important consultul medicului in legatura cu efectuarea vaccinurilor si a rapelurilor recomandate in timpul sarcinii pentru prevenirea anumitor infectii. Testele prenatale precoce pentru ITS si alte infectii pot determina daca infectia poate fi vindecata cu tratament medicamentos. Daca femeia insarcinata sufera de o ITS, trebuie sa comunice medicului cat mai devreme posibil acest lucru medicului care urmareste sarcina. Tratamentul precoce scade riscul de complicatii pentru fat si sugar.
Preeclampsia se caracterizeaza prin hipertensiune arteriala indusa de sarcina. Poate fi, de asemenea, insotita de o cantitate anormala de proteine in urina. Eclampsia, forma mai severa, se manifesta prin convulsii. Eclampsia poate duce la coma, dizabilitati permanente sau chiar moarte. Cauza preeclampsiei, care afecteaza aproximativ 3%-8% din toate femeile insarcinate, este necunoscuta, dar preeclampsia este mai frecventa in timpul primelor sarcini. Travaliul prematur este travaliul care incepe inainte de 37 de saptamani de sarcina. Avortul spontan este termenul folosit pentru a descrie o pierdere a sarcinii din cauze naturale inainte de 20 de saptamani. Semnele pot include sangerari, crampe sau scurgeri vaginale lichide. Cu toate acestea, nu orice sangerare vaginala inseamna ca va avea loc sau ca are loc un avort spontan. Femeile care se confrunta cu acest semn in orice moment al sarcinii, ar trebui sa contacteze medicul.
In aproximativ jumatate din toate cazurile raportate, medicii nu pot identifica nici o cauza pentru pierderea sarcinii. Lichidul amniotic este lichidul din sacul amniotic, care inconjoara fatul si, o cantitate prea mare sau prea mica poate fi un semn al unei probleme legate de sarcina. O cantitate prea mare de lichid amniotic favorizeaza ruperea precoce a membranelor si/sau travaliul prematur, precum si probleme respiratorii la femeia insarcinata. Cauzele frecvente ale unei cantitati prea mari de lichid amniotic sunt diabetul, sarcina multipla, infectiile, incompatibilitati de grup sangvin si malformatiile congenitale. O sarcina ectopica se produce atunci cand un embrion s-a implantat in exteriorul uterului (cel mai frecvent intr-una dintre trompele uterine care conecteaza ovarele de uter). Sarcinile ectopice pot pune in pericol viata, nu pot evolua in siguranta si nu pot fi relocate in uter. Aproximativ 1% din toate sarcini sunt ectopice, iar aproximativ jumatate dintre sarcinile extrauterine apar fara factori de risc sau cauze cunoscute.
In circumstante normale, placenta se ataseaza de peretele uterin. Desprinderea placentei poate fi totala sau partiala si este mai frecventa la fumatori, la femeile cu hipertensiune arteriala sau sarcina multipla. Placenta previa inseamna ca placenta este atasata aproape de colul uterin sau acopera colul uterin; apare la aproximativ o din 200 de nasteri si este mai frecventa la cele cu cicatrici uterine. Alte complicatii includ greata si varsaturi severe (hyperemesis gravidarum), anemia prin deficit de fier si alte afectiuni asociate, precum diabet, hipertensiune arteriala sau ITS. Multe medicamente folosite pentru afectiuni cronice pot fi utilizate in siguranta in timpul sarcinii, dar necesita monitorizare si ajustari. Sarcina cu risc crescut necesita o monitorizare mai atenta si ingrijire speciala pe durata celor 9 luni atat din partea medicului, cat si din partea viitoarei mame. Pe langa monitorizarile de rutina, sunt recomandate teste si investigatii suplimentare.
Ce investigatii si teste sunt recomandate in cazul sarcinii cu risc crescut? In functie de particularitatile fiecărui caz, medicul poate recomanda ecografii specializate, amniocenteza, biopsia de vilozitati coriale, teste de laborator (fibronectina fetala), profil biofizic, masurarea lungimii colului uterin, cordocenteza si altele. Profilul biofizic combina monitorizarea batailor cordului fetal, respiratia, miscarile, tonusul muscular si cantitatea de lichid amniotic, rezultand un scor care poate indica necesitatea ingrijirii speciale sau nasterii anticipate. Ecografia detaliata ajuta la evaluarea posibilelor anomalii; amniocenteza si biopsia de vilozitati coriale sunt utilizate pentru detecția tulburărilor cromozomiale. Cordocenteza (PUBS) permite recoltarea de sange fetal pentru diagnosticul unor afectiuni. Masurarea lungimii colului uterin si fibronectina fetala pot estima riscul de nastere prematura. Profilul biofizic, efectuat de obicei dupa saptamana 32, compara semnele vitale ale fatului si poate ghida decizia de tratament. De asemenea, monitorizarea fluxului sanguin in cordonul ombilical prin ecografii Doppler este utilizata pentru a evalua starea fatului.
Perinatologia este domeniul care se ocupa de monitorizarea gravidelor cu factori de risc, prin teste detaliate pentru evaluarea sanatatii mamei si fatului. Sarcina cu risc poate aparea din cauza afectiunilor materne preexistente (diabet, hipertensiune arteriala, boli tiroidiene, fibroame uterine, etc.), a unor afectiuni care apar in timpul sarcinii, sau a unor afectiuni fetale (anomalii cromozomiale, malformatii). O sarcina cu risc crescut necesita consulturi multidisciplinare si o frecventa crescuta a vizitelor si investigatiilor, individualizate in functie de starea pacientei. Înainte de concepție, este recomandata vizita preconceptionala pentru a corecta eventualele probleme de sanatate si pentru a reduce riscurile.
In cazul unei sarcini cu risc crescut, monitorizarea poate include ecografii speciale, teste genetice (biopsia de vilozitati coriale, amniocenteza), teste de sange si teste funcționale (profil biofizic, test non-stres, NST), precum si ecografii Doppler. Compartimentul de perinatologie asigura supraveghere de specialitate si planuri interdisciplinare pentru nastere sigura. Sarcina multipla poate crește riscul de nastere prematura, diabet gestational si hipertensiune indusa de sarcina, necesitand masuri preventive si tratamente specifice. O nastere prin cezariana poate fi recomandata daca travaliul natural implica riscuri crescute. Este foarte important ca femeile cu sarcini cu risc sa primeasca consiliere genetica si sa urmeze recomandarile medicale pentru a reduce riscurile pentru mama si copil.
Ce investigații și teste sunt recomandate în cazul sarcinii cu risc crescut?
- Ecografia țintită sau specializată pentru evaluarea dezvoltării fatului și a eventualelor defecte anatomice.
- Biopsia de vilozități coriale (TRIMESTRUL 1, 10-12 săptămâni) pentru detectarea altor anomalii cromozomiale.
- Amniocenteza (se efectuează în trimestrul 2) pentru identificarea anomaliilor cromozomiale și a defectelor de tub neural.
- Cordocenteza/PUBS (după 18 săptămâni) pentru diagnosticul unor afecțiuni cromozomiale sau infectii.
- Masurarea lungimii colului uterin pentru prevenirea riscului de naștere prematură.
- Fibronectina fetală în secreții cervico-vaginale ca test de screening pentru travaliu prematur.
- Profilul biofizic (ecografie + monitorizarea bătăilor fetale) pentru evaluarea stării fatului, în special după 32 de săptămâni.
- Testele de laborator și ecografiile Doppler pentru fluxul sangvin în cordonul ombilical.
Trebuie subliniat că toate investigațiile se realizează în funcție de particularitățile fiecărui caz și pot fi completate de alte teste recomandate de medicul ginecolog. Perinatalitatea, medicina materno-fetală, are rolul de a preveni, diagnostica și trata afecțiunile care pot apărea atât la mamă, cât și la făt în timpul sarcinii. Sarcina cu risc nu este o boală, ci un proces fiziologic normal, însă prezentarea condițiilor care pot afecta dezvoltarea fătului necesită o monitorizare atentă și intervenții adecvate.
Monitorizarea sarcinii cu risc ridicat
În sprijinul informațiilor, se poate menționa faptul că în multe cazuri diagnosticul poate fi confirmat sau infirmat prin teste invazive sau non-invazive, iar planul de tratament este ajustat în funcție de etiologia complicațiilor. Monitorizarea riguroasă și colaborarea dintre medicul obstetrician și echipa multidisciplinară cresc semnificativ șansele unei evoluții normale a sarcinii. O sarcină cu risc crescut necesită o atitudine proactivă din partea viitoarei mame, respectarea recomandărilor medicale și accesul la consultații specializate în perinatologie.
tags: #cauzele #unei #sarcini #rele
Postări populare:
- Explicație juridică a Acordului de vânzare și a grevei sarcinilor rang subsecvent
- Abordări moderne în nutriția pediatrică pentru copii în Iași
- Bepanthen pentru dermatita bebelușilor
- Caracterizarea unui Asistent Maternal Profesionist în cadrul Serviciului de Asistenţă Maternală - detalii
- Siguranța sexualității în perioada sarcinii