Avortul spontan nu este frecvent la câinii de companie, însă atunci când apare are efecte devastatoare atât pentru stăpân, cât și pentru catea. Avortul este definit ca o întrerupere a gestatiei la orice moment pe durata ei. Durata normală a gestatiei la caine este de 63 de zile, +/- 5 zile. De regulă gestatia este confirmată începând cu ziua a 25-a, uneori chiar mai devreme începând cu ziua 16, prin palpare de către un medic veterinar foarte experimentat, dar mai ales prin sonografie sau radiografie. Intreruperea gestatiei produsă înainte de confirmare poate trece neobservată de către stăpân.
De obicei, catelele îndepărtează orice semn vizibil al avortului, consumând eventualele resturi placentare sau fetale, lingând scurgerile sau sângerările. În stadiile precoce ale gestatiei se poate produce o așa-numită absorbtie a sarcinii, când organismul femelei resoarbe orice urmă de țesut embrionar, de parcă nici nu ar fi existat, fără ca acesta să fie eliminat în exterior.
Cauzele avortului spontan la catele sunt multiple și de etiologie diferită. După cum spuneam anterior, multe avorturi pot trece neobservate de către stăpân. În plină suferință, catea va ascunde orice semn al gestatiei esuate. În momentul în care stăpânul bănuiește un avort trebuie să se prezinte degrabă la medicul veterinar pentru a verifica starea de sănătate a catelei și pentru a descoperi cauza. Orice rest fetusal sau placentar va fi dat medicului pentru a fi supus analizelor. Sonografii, radiografii, analize ale sângelui vor fi efectuate pentru a confirma avortul și cauzele lui. Din nefericire, avortul este ireversibil și nu poate fi tratat. Cel mult putem îndepărta cauza pentru ca gestatiile viitoare să fie viabile.
Etiologia avortului spontan la câini: factori multipli și caracteristici clinice
Înainte de a îmbrăca ideile în detaliu, este important de menționat că:
- Avortul spontan poate avea multiple cauze, de la factori genetici, infecțioși, endocrini, până la factori de mediu și de reproducere.
- Majoritatea avorturilor spontane pot trece neobservate dacă nu există semne vizibile la nivelul abdomenului sau al aparatelui reproducător.
- Câtelele diagnosticate pozitiv cu Brucella canis vor fi sterilizate și scoase din programele de reproducere.
Diagnosticul și gestionarea avortului la câine necesită investigații complexe: ecografii, radiografii, analize sangvine, iar după eliminarea resturilor, examinările se focalizează asupra cauzei. În cazul Brucella canis, boala poate afecta atât sistemul reproducător, cât și alte organe, iar transmiterea la om este posibilă, necesitând măsuri stricte de igienă și control.
Cauze majore identificate în studiile clinice
1) Anomalii cromozomiale embrionare: în aproximativ 50-60% din avorturile spontane în primul trimestru, embrionul poartă anomalii cromozomiale, aparținând unei linii spontane, rareori recurente. Translocațiile balansate și robertsoniene pot afecta 2-5% din cupluri și necesită cariotip pentru ambii parteneri.
2) Infecții și afecțiuni materne: toxoplasmoza, listerioza, bruceloza, diabetul zaharat, disfuncții tiroidiene, hiperprolactinemie și sindrom antifosfolipidic pot diminua viabilitatea sarcinii. Unele infecții pot fi transmise de la mamă la făt sau pot afecta evoluția placentei.
3) Malformații uterine: uter septat, unicorn, bicorn sau didelf pot favoriza pierderea sarcinii, în timp ce aderențele intrauterine și fibroamele pot compromite implantarea și evoluția gestatiei.
4) Factori de mediu și stil de viață: fumatul, dieta săracă, expunerea la toxine și stresul pot influența semnificativ evoluția sarcinii, afectând atât calitatea ovocitelor, cât și mediul uterin.
5) Factori imunologici: mecanismele imune ale mamei pot respinge embrionul dacă nu există un echilibru între sistemul imunitar matern și antigenul fetal, ceea ce poate conduce la avort spontan sau avort recurent.
Gestionarea în caz de avort spontan: pași practici și recomandări
Diagnosticul exact implică:
- Confirmarea prezenței gestației și viabilitatea produselor prin ecografie și eventual fetometrie;
- Analize de sânge pentru a evalua starea hormonală și indicatorii infecțioși;
- Extragerea și analizarea resturilor fetale sau placentare pentru etiologie.
Stadiile principale de gestatie și intervențiile asociate:
- Stadiul II (nidația) - inducerea avortului cu produse omologate, cum ar fi aglepriston (Alizin) în doze recomandate, urmat de ecografie de control.
- Stadiul III - dacă există fetus angajat în conductul genital, poate fi necesară extracția manuală sau cezariană/ovariohisterectomie în caz de urgență.
- Prostaglandinele - pot fi utilizate pentru inducerea avortului în anumite etape, cu efecte secundare precum diaree, hipersalivație, dispnee; necesită premedicare anticramp sau antiemetice.
- Terapia cu inhibitori de prolactină (bromocriptină, cabergolină) - poate reduce secreția progesteronului, în special în ultimele etape, pentru a facilita avortul.
- Terapia cu antagoniști ai progesteronului (aglepristona) - eficacitate în jur de 95% în inducerea avortului, utilizată cu precauție în încadrarea până la 45 zile de gestație.
Este crucial să se realizeze ecografia de control după administrarea oricărei terapii abortive pentru a verifica evacuarea completă a conținutului uterin și pentru a decide dacă este necesară continuarea tratamentului sau intervenția chirurgicală.
Condiții de siguranță și potențiale efecte adverse
Folosirea Alizinului (aglepriston) poate provoca efecte secundare precum secreții vaginale maronii după pragul 25-35 zile de gestație, anorexie sau excitare, iar uneori poate fi necesară repetarea tratamentului la 10 zile după inițiere. Prostaglandinele pot provoca hipersalivație, vărsături, diaree, disconfort. Prostaglandinele sinthetice pot necesita doze diferite și administrare la intervale de 48 ore, minim trei doze. Terapia cu estrogeni poate sta la baza efectelor adverse grave, inclusiv toxicitatea hematologică și risc de piometru, motiv pentru care administrarea exogenă necesită precauție și supraveghere strictă.
Este important ca proprietarii să fie informați despre posibilele reacții locale sau sistemice, precum durere în timpul injectării, edeme, inflamații locale ale locului de injectare, modificări hematologice sau biochimice tranzitorii. Orice utilizare de medicamente pentru avort la caitele gravidă trebuie discutată în detaliu cu medicul veterinar și să se respecte protocolul especific fiecărei situații.
Bruceloza canină: o boală cu implicații pentru reproducerea câinilor
Bruceloza canină (Brucella canis) este o boală infecțioasă care afectează în principal organele reproducătoare, provocând infertilitate, avorturi spontane și alte complicații în ambele sexe. Transmiterea dintre câini este rapidă în canise, adăposturi și medii cu mulți câini, iar boala este o zoonoză ce poate afecta și oamenii. Diagnosticarea se bazează pe teste serologice (RSAT, 2-ME RSAT, ELISA, IFI etc.), cultură bacteriană și, în unele cazuri, PCR. Tratamentul este dificil, iar în multe situații se recomandă sterilizarea câinilor infectați pentru a proteja animalele și oamenii. Prevenția se axează pe screening-ul înainte de montă, respectarea igienei stricte și evitarea contactului cu materiale reproductive contaminate.
Semnele clinice includ avorturi spontane la femele, pui morți la naștere și infertilitate la masculi, împreună cu simptome nespecifice precum letargie, limfadenopatie și afectarea ochilor. Important este să se asigure izolarea câinelui separat de alți câini și să se consulte un veterinar pentru teste și plan de tratament adecvat.
Sinteză practică pentru stăpânii de câini
- Dacă observi semne de avort sau de stare de sănătate a catelei îngrijorătoare, contactați rapid un medic veterinar. Nu amânați consultația, deoarece pot exista cauze tratabile sau prevenibile pentru evoluția gestației.
- În cazul Brucella canis sau a suspiciilor de infecție, evitați contactul direct cu secrețiile reproductive și câinile infectate, respectați recomandările veterinarilor pentru testare și eventuale măsuri de evitare a propagării bolii.
Consecințe emoționale și suport pentru cupluri
Pierderea unei sarcini poate genera o încărcătură emoțională semnificativă și poate afecta relațiile. Este important să se ofere sprijin emoțional și să se caute consiliere medicală specializată, în cazul avorturilor recurente, pentru a identifica cauzele și pentru a crește șansele unor sarcini viitoare sănătoase. Din perspectiva medicală veterinară, este esențial să se comunice deschis cu proprietarii despre riscuri, opțiuni și așteptări realiste.
tags: #ce #sanse #sunt #sa #avorteze #un
Postări populare:
- Diagnosticarea trombofiliei în sarcină
- Amenajare grajd maternitate vaci: principii de proiectare
- Caracteristici și etape ale dezvoltării psihomotorii la prematurul târziu
- Anticoncepționale și sarcină: ce spune știința
- Ginecologie la Spitalul Monza București: tratamente moderne pentru cancerul ovarian