Perioada care survine imediat nașterii este o perioadă plină de provocări pe multiple planuri pentru mamă și familie și cu cât sunt mai pregătiți pentru ceea ce urmează, cu atât crește posibilitatea de a face această tranziție mai ușoară.
Depresia postpartum (DPP) este o realitate și o afecțiune frecvent întâlnită în clinică. Aproximativ una din opt femei dezvoltă depresie post-partum de lungă durată în săptămânile și lunile de după naștere. Depresia postpartum este o combinație complexă de modificări fizice, emoționale și comportamentale care au loc la unele femei după naștere. Depresia postnatală sau depresia post-partum este o tulburare emoțională care poate afecta femeile după naștere. Aceasta se manifestă prin sentimente intense de tristețe, anxietate și epuizare, care pot îngreuna capacitatea unei mame de a avea grijă de ea însăși și de nou-născut.
Depresia postpartum este o afecțiune gravă de sănătate mintală care afectează anumite zone ale creierului, influențează comportamentul, sănătatea fizică și funcționalitatea. Afectează relația mamei cu copilul deoarece aceasta poate să nu se simtă conectată cu copilul său, ca și cum nu ar fi mama copilului, poate să nu aibă grijă de copil sau să simtă ca nu îl iubește. Netratată, depresia postpartum poate dura luni, chiar și ani.
Modificările chimice implică o scădere rapidă a hormonilor. Legătura reală dintre această scădere și depresie nu este foarte clară, însă este dovedit că nivelurile de estrogen și progesteron, hormonii reproductivi feminini, cresc de zece ori în timpul sarcinii. Apoi, aceste valori scad brusc imediat după naștere pentru ca, după alte trei zile, să ajungă înapoi la valorile avute atunci când femeia nu era însărcinată. Modificările hormonale specifice acestei perioade pot determina depresie mai ales când se asociază cu alți factori de risc: existența unor episoade depresive anterioare, antecedente de depresie în familie, mame care NU alăptează, fumătoare, statut socio-economic precar, sarcină nedorită/neplanificată, absența sprijinului partenerului, al prietenilor și al familiei sau un stres excesiv resimțit după naștere. Patogenia postpartum (PPD) este în prezent necunoscută, fiind incriminați factorii de stres genetici, hormonali, psihologici și sociali. Există date ample care susțin că modificările hormonilor reproductivi stimulează dereglarea sistemelor biologice, endocrine și imunologice la femeile sensibile. Schimbările rapide ale hormonilor reproductivi, cum ar fi estradiolul și progesteronul, după naștere, pot fi un potențial factor de stres la femeile susceptibile, iar aceste modificări pot duce la apariția simptomelor depresive. Oxitocina și prolactina reglează reflexul de scurgere a laptelui și sinteza laptelui matern, iar nivelurile scăzute de oxitocină sunt observate în special în PPD și înțărcarea timpurie nedorită.
Depresia postpartum poate fi experimentată și de tați. Aproximativ 8% dintre bărbați suferă de depresie paternă, stare provocată de schimbările care apar odată cu venirea pe lume a copilului. Studiile arată că proaspeții tătici pot experimenta și ei depresia postpartum. Ei se pot simți triști, obosiți, copleșiți, anxioși sau pot avea tulburări de alimentație și somn. Tații care sunt tineri, au antecedente de depresie, au probleme în relație sau au probleme financiare sunt mai predispuși la depresie postpartum.
Ce este „Baby Blues” și cum diferă de Depresia Postpartum?
Una dintre aceste provocări o constituie simptomele care se pot instala cu o amplitudine variabilă (insomnie, iritabilitate, crize de plâns, sentimente de copleșire, labilitate afectivă) - cunoscute și sub denumirea de ”baby blues”. Acestea sunt frecvent întâlnite în primele zile după naștere (la mai mult de jumătate dintre femei), atingând un maxim în ziua a patra și se remit treptat în următoarele două săptămâni după naștere, când modificările hormonale încep să se stabilizeze. Simptomatologia depresivă rămâne ulterior de cele mai multe ori redusă, nesemnificativă, dar este necesar să fie monitorizată pentru a se observa și interveni prompt în cazul în care revine la un nivel alarmant.
Simptomele menționate anterior apar într-o formă ușoară la 70-80% dintre femei după nașterea copilului și dispar fără tratament în câteva zile sau primele două săptămâni. Stările și emoțiile de „baby blues” sunt reacții firești ale organismului ca urmare a schimbărilor emoționale și fiziologice după naștere. În majoritatea cazurilor, acestea dispar după câteva săptămâni, timp în care tânăra mamă se adaptează noului ritm de viață.
Baby blues după naștere afectează aproximativ 50-75% dintre femei. Simptomele includ plânsul inexplicabil, iritabilitatea, anxietatea și schimbările de dispoziție, simptome care apar de obicei în primele zile după naștere și dispar în câteva săptămâni fără tratament medical.
Cum să recunoașteți Depresia Postpartum?
Simptomele în cazurile de depresie post-partum cu intensitate mică sunt similare celor de ”baby blues”, dar sunt prezente mai mult timp (peste două săptămâni). Dacă simptomele „baby blues” nu dispar, se înrăutățesc sau durează mai mult de două săptămâni, trebuie suspectată apariția unei depresii post-partum.
În cazul unei DPP severe, simptomele pot surveni oricând în primul an de după naștere și sunt identice cu cele ale unei depresii severe: tristețe, pierderea interesului, dificultăți de concentrare, agitație sau lentoare psihomotorie, senzație de oboseală exagerată, tulburări ale apetitului, ale somnului, scăderea libidoului, gânduri de suicid, sentimente de culpabilitate legate de incapacitatea de a avea grijă de copil, anxietate excesivă în legătură cu starea lui de sănătate, sentimente ambivalente sau negative față de sugar. Unele femei cu depresie post-partum au temeri că își vor răni bebelușul. Acestea însă nu trebuie confundate cu dorința de a-i face rău copilului!
Depresia postnatală afectează aproximativ 10-15% dintre femei și este o complicație maternă posibilă după naștere. Simptomele pot apărea la câteva săptămâni sau luni după naștere, fiind mai severe și de lungă durată decât baby blues și includ sentimente de tristețe profundă, pierderea interesului pentru activități, tulburări de somn, sentimente de vinovăție și lipsa de valoare, precum și dificultăți de concentrare.
Psihoza post-partum este o formă rară, dar gravă, de tulburare mentală care afectează aproximativ 0,1-0,2% dintre femei după naștere. Simptomele includ halucinații, iluzii, confuzie severă, comportament agitat și idei de suicid sau de a face rău copilului.
Dacă te simți deprimată după nașterea copilului tău, s-ar putea să fii reticentă sau jenată să recunoști asta.
Cauzele Depresiei Postpartum
Deși de cele mai multe ori, simptomele cauzate de variațiile hormonale se remit după două săptămâni, depresia post-partum (DPP) este o afecțiune frecvent întâlnită. Depresia postnatală poate fi cauzată de o combinație de factori fiziologici, psihologici și de mediu. Este important de menționat că depresia postnatală nu este un semn de slăbiciune sau un defect de caracter.
Modificarea situației hormonale imediat după naștere sau avort, precum și durerea experimentată la avortul spontan sau indus sau la nașterea normală sau mai ales a unui făt mort pot declanșa, de asemenea, depresie post-partum. Deși este descrisă și la bărbați, această patologie are un impact mult mai important la femei.
Există numeroase studii de eficientă care arată că simptomele depresiei postnatale se îmbunătățesc după prima ședință și prezintă o ameliorare semnificativă după primele 6 ședințe. Unele studii ajung la concluzia că DPP nu este o tulburare psihică propriu-zisă, ci este o urmare a unor condiții de nesecurizare materială şi afectivă a mamei.
Standardele sociale privind îndeplinirea rolului de mamă (multe femei au așteptări nerealiste, idealizate, despre ceea ce vor simți față de copil, despre relația cu copilul și personalitatea sau chiar aspectul fizic al copilului, despre abilitățile personale de super-mamă și devin triste și frustrate la confruntarea cu realitatea).
Consecințele Depresiei Postpartum
DPP face dificilă ducerea la îndeplinire a îndatoririlor materne, afectând îngrijirea copilului, formarea atașamentului față de acesta și perturbând viața de cuplu. Bebelușii mamelor depresive tind să fie mai puțin atașați de mamele lor și să fie mai lenți în dezvoltarea limbajului, a comportamentelor specifice vârstei și în dezvoltarea cognitivă.
În lipsa tratamentului, depresia postnatală poate avea consecințe grave atât pentru mamă, cât și pentru copil. Copilul unei mame care suferă de depresie post-partum poate dezvolta probleme emoționale și comportamentale, dificultăți în formarea unei legături sănătoase cu mama și prezintă un risc crescut de a dezvolta tulburări emoționale în copilărie și adolescență.
Pentru celălalt părinte, depresia postpartum poate provoca tensiune emoțională, epuizare.
Tratamentul Depresiei Postpartum
Tratamentul medical și de suport psihologic este important atât pentru mamă, cât și pentru copil. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă, scăzând șansele de repetare a depresiei și asigurând o dezvoltarea sănătoasă a copilului.
Instituirea promptă a tratamentului este importantă atât pentru mamă cât și pentru copil și familie. Intervenit cât mai devreme, recuperarea are șanse să se realizeze cât mai repede, dezvoltarea copilului fiind mai puțin afectată de afecțiunea mamei.
Medicația antidepresivă și terapia cognitiv - comportamentală s-au dovedit la fel de eficiente pentru multe femei. Consilierea și terapia suportivă sunt considerate tratament de primă linie pentru depresia postnatala de intensitate mică și moderată. Psihoterapia cognitiv-comportamentală este opțiunea de tratament de primă linie pentru femeile cu depresie peripartum ușoară până la moderată, mai ales dacă mamele ezită să înceapă un tratament medicamentos și urmează să alăpteze nou-născutul.
Un consilier de orientare cognitiv-comportamentală poate controla simptomele de anxietate, de neincredere, de vinovatie sau neputinta prin tehnici cognitive (ameliorarea gandurilor automate) si comportamentale (exercitii de relaxare, de respiratie).
Femeile cu depresie moderată sau severă, vor consulta obligatoriu și un psihiatru în vederea instituirii tratamentului farmacologic. Instituirea tratamentului farmacologic nu impune renuntarea la alaptarea la san care ofera atatea beneficii emotionale si fizice pentru mama si pentru copil. Este bine de stiut ca exista antidepresive care permit mamei sa alapteze in continuare copilul la san. În general, antidepresivele din clasa inhibitorilor de recaptare ai serotoninei (SSRI) sunt relativ sigure în depresia post-partum, chiar și la mamele care alăptează. Dacă gravida are risc crescut de depresie post-partum, antidepresivele (din clasa SSRI) pot fi continuate și în cursul sarcinii.
În cazul femeilor care alăptează recomandările ar trebui făcute după discutarea beneficiilor alăptării, riscurilor utilizării antidepresivelor în timpul alăptării și riscurilor unei afecțiuni netratate. Stimularea magnetică transcraniană repetitivă sau stimularea electrică transcraniană sunt tratamente care pot oferi o opțiune alternativă pentru femeile care alăptează și sunt îngrijorate de expunerea copilului la efectele medicamentelor.
Tratamentul este medicamentos, prescris de către medicul psihiatru în combinație cu tratamentul psihoterapeutic. De reținut că antidepresivele trec în laptele matern, așa că va trebui discutat cu medicul privitor la alăptare.
Depresia postpartum - Cum arată cu adevărat
Evoluție și Prognostic
Statisticile arată că în aproximativ 4 - 8 săptămâni se remite simptomatologia depresivă în urma consilierii și terapiei. Ajutând mai mult proaspăta mamă să treacă peste anxietățile inerente acestei perioade, printr-un puternic sprijin afectiv, moral şi chiar material al întregii familii, dar mai ales al partenerului de viață, simptomatologia depresiei post-partum se poate remite foarte rapid.
În această nouă etapă, suportul emoțional și sprijinul în realizarea responsabilităților casnice sunt esențiale din partea membrilor familiei. De asemenea, informarea corectă privind sarcinile noului rol de mamă, dar și a schimbărilor fizice și psihice normale ale acestei perioade, facilitează adaptarea mai rapidă a tinerei mame.
Prevenirea Depresiei Postpartum
Prevenirea depresiei postnatale implică adoptarea unor măsuri proactive înainte și după naștere. Prin adoptarea acestor măsuri, riscul de dezvoltare a depresiei postnatale poate fi redus semnificativ, contribuind la o experiență pozitivă și la o dezvoltare sănătoasă a copilului.
Cum ne putem proteja după naștere de apariția simptomelor depresive? Cum putem sprijini recuperarea din depresie (pe lângă tratament)? Iată câteva recomandări utile pe care să le aveți în vedere înainte și după apariția simptomelor depresive. Acestea vă vor ajuta să treceți mai ușor peste această perioadă plină de schimbări. Vorbiți cu alte mame, informați-vă pe internet despre experiențe similare (mai ales dacă suferiți de depresie), vă va ajuta să aflați cum au depășit alte persoane această situație.
În timpul sarcinii, medicul tău te poate monitoriza îndeaproape pentru simptomele depresiei. După naștere, medicul tău poate recomanda un control postpartum precoce pentru a detecta simptomele depresiei postpartum.
tags: #centrupentru #depresia #postpartum #romania