Situată pe Dealul Monumentului, în partea de nord-est a orașului Tulcea, cetatea a fost construită la sfârșitul sec. IV a.Chr. Numele său, de origine celtică, derivă de la un legendar întemeietor, Caspios Aegyssos. Relatând evenimentele petrecute în anul 12 p.Chr., când orașul a fost atacat de către geți, Ovidius îl considera uetus urbs. La începutul sec. II cetatea a fost inclusă în limes-ul dunărean, devenind apoi - din sec. III - important sediu militar și ulterior, reședință episcopală (sec. VI). Viața urbană ia sfârșit la Aegyssus în primul sfert al sec. VII. Zona este din nou locuită în sec. VIII-IX. În prezent, pe Dealul Monumentului pot fi vizitate câteva complexe arheologice de epocă romană târzie.
Cetatea Aegyssus, situată pe promontoriul „Colnicul Hora” din Tulcea, este unul dintre cele mai importante situri arheologice din Dobrogea, cu o istorie ce începe în secolele IV-III a.Chr. și continuă până în Evul Mediu. Integrată în limesul dunărean în epoca romană, cetatea a devenit un important centru militar și, ulterior, reședință episcopală. Cercetările arheologice, începute sistematic în anii ’70, au fost reluate în 2015 și continuă în prezent prin colaborarea dintre Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea și Institutul de Arheologie din Iași. Din 2017, investigațiile se desfășoară anual în mai multe sectoare ale sitului, beneficiind și de studii interdisciplinare.
În sectorul „Vest”, cercetările recente au evidențiat structuri de locuire din perioadele romană târzie și bizantină, inclusiv locuințe distruse prin incendiere, ziduri de piatră cu mai multe faze de construcție, precum și un bogat inventar arheologic: ceramică, monede romane și medievale și artefacte din sticlă. Orașul Tulcea este menționat pentru prima dată în documente de Diodor din Sicilia în secolul III i.Hr., sub numele de Aegyssus, Aegysso sau Aeciso, numit după întemeietorul său, getul Caspyus Aegyssos. Cucerirea cetății marchează procesul ireversibil al românizării populației geto-dace, când, ca și în Dacia, se produce o sinteză etnică al cărei rezultat este nașterea poporului român.
În perioada română, cetatea devine un centru înfloritor de producție și comerț. Cu toate acestea, ca urmare a retragerii româno-bizantine în secolul VII d.Hr., în secolele următoare populația acestor teritorii a suferit invazia popoarelor migratoare, care s-au stabilit aici după cum arată și descoperirile arheologice. În anul 971 teritoriul cetății a reintrat în componenta Imperiului Bizantin, cunoscând o perioadă de dezvoltare. Deși Aegyssos a fost înfrânt, numele cetății rămâne același până în secolul XIV, perioada în care cetatea a trecut printr-o serie de reconstrucții, în speranța de a proteja mai bine granița Imperiului Bizantin.
În documentele care datează din 1320 este menționat Balica, iar în 1346, fiii lui Balică, Dobrotici și Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Ana de Savoia. Din această cauza, în 1347, din ordinul împăratului Ioan V Paleologul, un vasal al Bizanțului conduce o expediție împotriva lui Balică, în timp ce corabiile bizantine atacă porturile de la Marea Neagră. Balică și Teodor mor în timpul confruntării, iar Dobrotici devine conducător, declarându-se despot în 1357, iar zonele cucerite primesc numele de Dobrogea, de la numele său. În 1386, Dobrotici moare și îi urmează la tron Ivanco sau Ioan, care acceptă pacea cu Murad I al Imperiului Otoman și semnează un tratat comercial cu Genova. Ivanco moare în 1388, iar în urma morții sale, peste jumătate din teritoriul Dobrogei cade sub dominația Imperiului Otoman, în timp ce Dobrogea de Nord intră în componența Țării Românești. În 1390, Mircea cel Bătrân alipește Dobrogea complet la Țara Românească. Acesta este înfrânt de turci în 1417, dar rămâne pe teritoriul Țării Românești plătind tribut. În iarna lui 1418 el moare, iar Otomanii profită de ocazie și asediază teritoriul Dobrogei, rămânând pe pământul românesc până în 1877.
Primele referințe scrise despre Tulcea apar în registrele otomane din 1515-1517, iar într-un studiu privind toponomia din Dobrogea medievală se menționează că în registrele menționate, în anul 1543, privind obligațiile populației musulmane din Dobrogea către Poartă, localitatea Tulcea apare sub același nume. Deși majoritatea locuitorilor se ocupau cu agricultură, viticultura și creșterea animalelor, Tulcea medievală a constituit și un important centru de desfacere a produselor de import, în bazarele orașului fiind des întâlniți negustori străini. După marile distrugeri ale orașului-port de la 1700, în ciuda muniției preluate de la turci și spiritul de război, Tulcea a supraviețuit până la începutul războaielor Russo-Turce din 1828-1829, câștigate de ruși, care iau Delta Dunării în posesie sub condiții impuse de Marile Puteri. În timpul războaielor un mare număr de bulgari s-au retras spre Basarabia, apoi spre Țările Române, iar în Tulcea au populat Mahala bulgărească, construind și celebra Biserică Sf. Însă. În decembrie 1916, trupele Bulgare, Germane și Turcești ocupă orașul, dar se retrag doi ani mai târziu, lăsând un oraș complet distrus. Stricăciunile însă nu au fost cauzate de armamentul trupelor, ci de o politică de eliminare a elementului românesc în toată Dobrogea. Această operație extinsă începe cu bombardarea Monumentului Independenței și a statuii lui Mircea cel Bătrân, întregitorul Dobrogei, și continuă cu distrugerea a peste jumătate din siturile arheologice și clădirile reprezentative ale orașului.
În perioada Primului Război Mondial orașul se dezvoltă la un nivel impresionant, extinzând zona de locuire, construind edificii publice și particulare, punând bazele industriei și creșterii populației. Centrul istoric capătă un contur bine definit prin ridicarea de imobile impunătoare. Înființarea statului național unitar român în 1918 oferă un cadru adecvat pentru o dezvoltare accelerată a economiei, științei, culturii și a dinamicii vieții sociale, cu excepția scurtei perioade din timpul crizei din anii 1929-1933. Cetatea Aegyssus”
În continuare, mai multe secțiuni arheologice atestă bogăția sitului din epoca romană târzie și din perioada medievală, precum și rolul Aegyssus în comerțul de tranzit și în structurarea limesului dunărean. Aegyssus apare în scrierile lui Ovidiu ca fiind un punct strategic la poalele promontoriului Hora (astăzi Dealul Monumentului), reprezentând atât fortificație militară, cât și verigă de legătură între orașele dunărene și marea Neagră.
Sinteză cronologică a principalelor etape
- Sec. IV-III a.Chr. Construirea cetății la sfârșitul sec. IV a.Chr.; origine getică și denumire după Caspios Aegyssos; rol de comerț de tranzit.
- Sec. II-IV Integrarea în limes-ul dunărean; devenire centru militar robust; apoi reședință episcopală în sec. VI.
- Sec. VII-XIII Declinea vieții urbane; perioade de ocupații și refaceri în urma invaziilor migratoare.
- Sec. XIV-XV Reconstrucții Bizantine, urmate de dominația Otomană în mare parte a Dobrogei; menținerea numelui Aegyssos.
- Sec. XIX-XX Evul mediu târziu și perioade moderne, cu desarrollări urbane, războaie și reforme administrative; 1918 - unirea cu România; consolidarea identității regionale.
Secțiuni arheologice notabile din apropierea sitului
- Cetatea Arrubium - Măcin
- Cetatea Enisala
- Cetatea Halmyris
- Cetatea Noviodunum
- Tell-ul eneolitic Luncavița - Cetățuie
- Fortificația hallstattiană - Babadag
În prezent, pe Dealul Monumentului se pot observa ruine ale fostei Cetăți Aegyssus, dovezi în continuă cercetare despre rolul său în comerțul dunărean și în apărarea frontierei. Caspius Aegyssus este cel care ar fi întemeiat-o și ar fi numit-o după numele său pe vechea așezare dacică, după o tradiție menționată în scrieri ale lui Ovidiu. Obiectele ceramice de origine getică și grecească descoperite în sit confirmă originea sa timpurie, iar depozitele de amfore și monede demonstrează rolul său de centru de tranzit și comerț internațional.
LOST Egyptian City Discovered After 3,400 Years | Documentary
În documente și scrieri, Aegyssus apare ca locație strategică pentru fluxul navigabil spre și dinspre Marea Neagră, consolidând înțelegerea noastră despre importanța sa în rețea comercială a imperiilor antice și nou-istorice. Dincolo de complexitatea politică a regiunii, cetatea rămâne un reper esențial pentru istoria Dobrogei, a romanității și a formării identității românești în contextul extins al dunărean.
În zona de nord-est a orașului Tulcea, resturile și materialele arheologice din a doua jumătate a secolului XX și din anii 2015-prezent reflectă o continuă descoperire a straturilor de locuire, ale căror artefacte includ ceramică, monede, sticlă, și alte vestigii care completează imaginea vieții urbane romane târzii și a perioadei bizantine în această provincie.
tags: #cetatea #aegyssus #pe #timpul #sarcinii