Viața ne oferă adesea surprize, iar legea compensației acționează atât pe pământ, cât și dincolo. Există situații în care alegerea de a avea un singur copil, din motive de comoditate sau evitare a responsabilităților, poate duce la consecințe neașteptate și dificile în viață, atât pentru părinți, cât și pentru copilul unic.
Un caz relatat implică un cuplu care, deși a avut o poziție socială importantă, a ales să aibă un singur copil. Tinerețea lor a fost marcată de confort, dar odată cu înaintarea în vârstă, au început să apară probleme de sănătate grave și dificultăți pentru fiul lor, care, în ciuda studiilor superioare, nu reușea să se integreze social sau profesional. Părinții, epuizați și fără satisfacții, au ajuns să piardă credința, considerând că necazurile lor sunt nedrepte.
Analizând retrospectiv viața lor, s-a constatat că aceasta nu a fost în conformitate cu morala creștină. Păcatele acumulate din tinerețe s-au repercutat asupra lor și asupra unicului copil. Copiii avortați, cei zece care nu au apucat să vadă lumina zilei, "strigă răzbunare" înaintea lui Dumnezeu, deoarece au fost concepuți ca ființe umane, cu suflet din momentul concepției, dar li s-a refuzat dreptul de a exista. Această decizie, luată din comoditate, indiferență sau neconștientizare, a creat un dezechilibru cosmic.
Comoditatea și dorința de a minimiza suferința asociată cu nașterea și creșterea copiilor pot aduce o suferință mult mai amplificată la bătrânețe. Dacă fugim de suferință în tinerețe, ea ne va ajunge din urmă la bătrânețe, ca o formă de compensare.
Aceste greutăți i-au determinat pe cei doi să ajungă la mănăstire și să-și recunoască greșelile. Deși era târziu, era încă posibilă o reparație prin conștientizare.
Problema avortului este una dintre cele mai delicate. Sfinții Părinți recomandă canon, adică oprire de la împărtășanie pentru mai mulți ani, pentru diverse păcate. Însă, pentru avort, nu se specifică un număr anume de ani, deoarece este o crimă împotriva vieții, iar iertarea nu poate fi obținută prin simple cereri de scuze aici pe pământ, ci necesită o întâlnire cu persoana vătămată, ceeaed este imposibilă în cazul unui copil nenăscut.
Dacă cineva insistă pe lângă o femeie să nu facă avort și reușește să o convingă să nască, acel copil născut poate fi considerat ca o ștergere a unui păcat propriu.
Prin infidelitate și egoism, omul refuză să înmulțească neamul omenesc și să contribuie la formarea sfinților în ceruri, deoarece un copil avortat ar fi putut deveni sfânt dacă s-ar fi născut.
Atunci când necazurile vin peste noi, trebuie să le primim ca de la Dumnezeu, El fiind cel ce le îngăduie pentru ispășirea păcatelor. Nu trebuie să învinovățim pe nimeni, ci să ne considerăm pe noi înșine vinovați pentru ceea ce ni se întâmplă, căutând răspunsul în propria noastră ființă.
Familiile care au un singur copil, născut voit, iar pe ceilalți concepuți i-au avortat, se confruntă adesea cu nefericire, boli și certuri.
Copiii Avortați Au Suflet?
Toate păcatele sunt grele și considerate "lucruri ale întunericului", conform Marelui Apostol Pavel. Uciderea este un păcat împotriva Duhului Sfânt și strigător la cer, deoarece viața este cea mai scumpă ființă, chiar și pentru cele mai mici creaturi. Omul, fiind chipul și asemănarea lui Dumnezeu, are o viață de o valoare incomensurabilă.
Cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, ceea ce reprezintă un păcat extrem de grav.
Au Copiii Avortați Suflet?
Da, copiii avortați au suflet, începând din clipa zămislirii. Profetul Ieremia spune: "Doamne, Tu zidești duhul omului întru zămislire." Sămânța bărbatului și a femeii este vie, iar în clipa unirii se zidește atât sufletul, cât și trupul.
Întâi se zidește sufletul, apoi trupul ia forma după suflet.
Pentru un copil avortat, mama nu are voie să se împărtășească timp de 20 de ani. Copilul este viu din momentul zămislirii, chiar și când era cât o sămânță de cânepă. Intervențiile pentru pierderea sarcinii sau consumul de otrăvuri transformă femeia într-o ucigașă.
ALEȘI ✨ DACĂ IGNO RI ACEST SEMN, FIECARE RESPIRAȚIE SE POATE TRANSFORMA ÎN REGRET. NU PLECA ACUM ⏳
Există iertare pentru acest păcat prin spovedanie și prin îndeplinirea canonului rânduit de Dumnezeu. Nu există păcat de neiertat, cu excepția celui nepocăit și nemărturisit.
Unde Sunt Sufletele Copiilor Avortați?
Sufletele copiilor avortați se află într-un loc fără lumină și fără întuneric, unde nu se bucură, dar nici nu se chinuiesc. Ele strigă la Dumnezeu, întrebând de ce sunt lipsite de bucuria feței Sale, neavând ocazia să vadă lumina soarelui sau frumusețile lumii, și nici să fi comis vreun păcat.
Dumnezeu va cere socoteală mamelor ucigașe. Părinții care au omorât copiii în pântece, prin canon, îi pot elibera pe copiii lor din acea stare.
Cei care se feresc să nască copii sunt opriți de la Sfânta Împărtășanie timp de doi ani.
O femeie care a pierdut un copil fără voia ei trebuie să se spovedească și să facă canonul rânduit, altfel canonul o va ajunge dincolo.
Dacă părintele nu dă canon, acest lucru este greșit. Cei care au pierdut copii fără voia lor sunt opriți de la Sfintele Taine doar doi ani.
Este important să nu minimizăm gravitatea avortului, spunând că a fost făcut când copilul era mic (o lună sau trei săptămâni). Sfântul Anastasie Sinaitul afirmă că, la fel cum tunetul și fulgerul apar simultan, în momentul zămislirii se zidește și trupul, și sufletul copilului, chiar dacă acesta este abia o sămânță de cânepă sau mai mic.
Cei care au căzut în acest păcat trebuie să se silească să se mărturisească și să-și facă canonul în această lume, pentru a nu-l purta veșnic dincolo. Păcatul avortului este strigător la cer și aduce osândă vremelnică și veșnică.
Canonul pentru femeile care au făcut avorturi poate fi destul de aspru, oprind de la Sfânta Împărtășanie chiar până aproape de sfârșitul vieții. Totuși, importanța pocăinței sincere în fața duhovnicului este esențială. Unii duhovnici au considerat acest păcat atât de grav, încât au refuzat dezlegarea pe viață, dar acest lucru nu este în concordanță cu iubirea infinită a lui Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristos S-a jertfit pentru toate păcatele, iar pocăința sinceră deschide calea spre iertare. Oprirea de la Sfânta Împărtășanie nu ar trebui să depășească trei ani pentru cele care se căiesc din toată inima. Mai important decât canonul este ca femeia să conștientizeze gravitatea faptei sale și să aibă o pocăință permanentă.
Canonul nu trebuie să fie rece, ci să implice participarea activă a persoanei, prin fapte de milostenie sau prin botezarea unui copil.
Sfântul Vasile cel Mare, în Canonul 74, subliniază că cei care se mărturisesc cu sârguință și durere pot primi o micșorare a timpului epitimiilor, datorită iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Intensitatea pocăinței apropie omul de starea duhovnicească și de iertare.
Duhovnicii trebuie să țină cont de elasticitatea canoanelor, nu doar de litera lor, și să adapteze canonul la starea reală a sufletului omenesc din momentul istoric trăit. Un canon rece, fără trăire interioară, nu este suficient.
Mărturisirea în sine este un canon, deoarece implică dezgolirea păcatelor ascunse. Uneori, oamenii consideră avortul un lucru neînsemnat, din cauza normalizării sale sociale.
Este important ca femeia să fie asigurată că există iertare și să intre într-o stare de nădejde permanentă, cu o pocăință continuă. Nu trebuie să se mărturisească repetat același păcat, pentru a nu diminua puterea dezlegării primite.
În cazuri speciale, precum în Săptămâna Mare, când multe fete tinere vin la spovedanie, duhovnicii trebuie să discute cu ele despre gravitatea păcatului și să le invite să mai vină, mai ales când se simt rănite spiritual.
Avortul este o crimă, deoarece copilul nenăscut nu se poate apăra. Fătul simte pericolul și se rotește într-un strigăt mut, demonstrând că este o ființă vie.
Anticoncepționalele și mijloacele similare sunt considerate fraudă conjugală și atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu, deși sunt un păcat mai mic decât avortul. Totuși, niciun păcat nu este permis.
Femeile nu trebuie să facă avort sub nicio formă, indiferent de circumstanțe. Ele nu sunt jucăria nimănui și au libertatea de a alege conform voinței divine.
Preoții, în calitate de purtători ai locului lui Dumnezeu, trebuie să fie blânzi și îngăduitori, dar fermi pe poziția lui Hristos, care nu a acceptat niciun compromis cu păcatul. Iertarea este oferită celor ce se pocăiesc.
Dumnezeu a creat preoția prin care aduce pe Dumnezeu din cer, permițând nașterea Sa din nou pe Sfânta Masă. Preotul are puterea de a lega și dezlega, dar nu trebuie să anticipeze păcatul sau să facă compromisuri.
Duhovnicii nu trebuie să limiteze iertarea lui Dumnezeu prin canoane excesiv de lungi, ci să țină cont de intensitatea pocăinței și de milostivirea divină.
Cei care se apropie de Dumnezeu cu bunăvoință primesc răspuns. Rugăciunea și pacea interioară sunt esențiale.
Părintele Arsenie Boca a explicat că Dumnezeu îi pedepsește pe copii pentru păcatele părinților lor, bazându-se pe texte din Sfânta Scriptură.
Există marturii din mistica ortodoxă despre rugăciuni pentru copiii avortați și despre vedenii care ilustrează soarta acestor suflete. Unii părinți experimentați au oferit sfaturi despre cum să se roage pentru copiii avortați.
În final, referința supremă este Dumnezeu. Rugându-ne Lui, El ne poate arăta adevărul. Sfântul Paisie Aghioritul a avut astfel de vedenii.
O vedenie înfricoșătoare descrie un lan de grâu necopt, care reprezintă cimitirul sufletelor care vor învia, și un teren sterp, unde sufletele torturate strigă. De asemenea, o altă vedenie prezintă copiii nenascuți ca "jertfe ale avorturilor", murdari și înconjurați de femei, sugerând consecințele grave ale acestei fapte.
Este important să avem curaj și să nu ne temem să avem copii, chiar dacă acest lucru pare dificil. Copiii care vin pe lume, chiar și în circumstanțe neprevăzute, pot fi o binecuvântare și o sursă de bucurie.
Copiii sunt chipul lui Dumnezeu și merită să fie protejați și iubiți.