Termenul „născut din nou” se referă la un nou început în ce privește relația dintre Dumnezeu și persoana care este născută din nou (Ioan 3:3, 7). Dumnezeu îi adoptă pe cei născuți din nou, iar ei devin copiii săi (Romani 8:15, 16; Galateni 4:5; 1 Ioan 3:1). Isus a spus: „Dacă cineva nu se naște din nou, nu poate vedea regatul lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Așadar, nașterea din nou îi oferă unei persoane posibilitatea de a domni alături de Cristos în Regatul lui Dumnezeu. Acest Regat guvernează din cer și, ca urmare, Biblia arată că nașterea din nou oferă o moștenire „rezervată în ceruri” (1 Petru 1:3, 4).
Când a discutat despre acest subiect, Isus a spus că cei născuți din nou se vor „naște din apă și din spirit” (Ioan 3:5). Isus a fost prima persoană care s-a născut din nou. El a fost botezat în râul Iordan, iar apoi Dumnezeu l-a uns, sau l-a botezat, cu spirit sfânt. Astfel, Isus s-a născut din nou prin spiritul sfânt ca fiu al lui Dumnezeu, având speranța de a se întoarce în cer (Marcu 1:9-11).
Adevăr: Posibilitatea de a avea o relație cu Dumnezeu și de a fi salvat îi este oferită oricui (1 Timotei 2:3, 4; Iacov 4:8). Cu toate acestea, Dumnezeu îi alege pe cei care vor fi născuți din nou, sau unși cu spirit sfânt. Potrivit Bibliei, a fi născut din nou „nu depinde de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu” (Romani 9:16).
În timp ce Biblia nu dezbate în mod specific subiectul clonării, în Scriptură există principii care aduc lumină asupra subiectului. Clonarea necesită atât ADN, cât și celule embrionare. În primul rând, ADN-ul este scos din nucleul celulei unei creaturi. Acest material, care poartă informația genetică codată, este mai apoi plasat în nucleul unei celule embrionare. Celula care primește noua informație genetică va avea propriul ADN înlăturat, pentru a putea accepta noul ADN. Dacă celula acceptă noul ADN, se formează un embrion-copie. Totuși, celula embrionară poate respinge noul ADN și să moară. De asemenea, este foarte posibil ca embrionul să nu supraviețuiască înlăturării materialului genetic original din propriul nucleu.
În multe cazuri, când se încearcă clonarea, se folosesc mai mulți embrioni pentru a crește șansele unei implantări reușite a noului materialului genetic. În timp ce este posibilă crearea unei creaturi-copie în acest fel (de exemplu, oaia Dolly), șansele creării unei ființe-duplicat fără variații și fără complicații sunt extrem de mici. Perspectiva creștină asupra procesului clonării umane poate fi formulată în lumina câtorva principii scripturale. În primul rând, ființele omenești sunt create după Chipul lui Dumnezeu și, astfel, sunt unice. Geneza 1:26-27 afirmă că omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și este unic în toată creația. Evident, viața omului trebuie tratată cu valoare, nu ca ceva ce poate fi cumpărat sau vândut.
Unii oameni au promovat ideea de clonare umană cu scopul creării unor organe pentru cei care au nevoie de transplanturi, însă raționamentul acesta poate reduce valoare vieții umane. Procesul clonării necesită folosirea embrionilor umani. În timp ce se pot genera noi celule pentru a face organe noi, este necesară omorârea câtorva embrioni pentru a obține ADN-ul necesar. În esență, procesul clonării ar „arunca” mulți embrioni umani ca pe niște „deșeuri”, eliminând șansele ca acești embrioni să crească și să se dezvolte până la maturitate.
Psalmul 139:13-16 spune: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele... Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna dintre ele.” Autorul, David, declară că el a fost cunoscut în mod personal de către Dumnezeu înainte de a se fi născut, însemnând că încă de la concepție a fost o ființă omenească cu un viitor hotărât de Dumnezeu. Isaia 49:1-5 vorbește despre Dumnezeu, care l-a chemat în lucrarea Sa ca profet când încă era în pântecele mamei sale. Ioan Botezătorul a fost umplut de Duhul Sfânt când încă era în pântece (Luca 1:15). Toate aceste texte arată poziția Bibliei asupra vieții: începutul la concepție.
În lumina acestor lucruri, clonarea umană, prin distrugerea embrionilor umani, nu ar fi în acord cu perspectiva Bibliei asupra vieții omenești. În plus, dacă omenirea este creată, atunci trebuie să existe un Creator, iar omul este supus Lui și răspunde în fața acelui Creator. Biblia subliniază că Dumnezeu este Creatorul și că oamenii sunt chemați să trăiască în respect față de viața umană, nu să o trateze drept obiect de manipulare tehnologică.
Încercarea de a controla astfel de lucruri înseamnă încercarea de a ne plasa în poziția lui Dumnezeu. Omul nu este autoritatea finală asupra vieții sale. Nici știința nu are autoritatea de a decide în privința clonării, avortului sau eutanasierii. Conform Bibliei, Dumnezeu este singurul care are în mod justificat dreptul de a-Şi exercita controlul suveran asupra vieții umane. De aceea, susținerea vieții începe de la concepție și privește toate etapele dezvoltării.
Îmbunătățirea înțelegerii vine din revelația Imago Dei: omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Această idee are implicații etice profunde. Ceea ce înseamnă a fi după chipul lui Dumnezeu include demnitatea vieții, respectul față de cienții vulnerabili și responsabilitatea de a iubi aproapele, așa cum ne învață porunca a doua din Evanghelie. Îngrijirea maternității, respectul pentru viața embrionară, precum și protejarea copiilor și părinților întregesc învățătura biblică despre Imago Dei.
Într-o perspectivă practică, conceperea în laborator, a embrionilor prin fertilizare in vitro, ridică întrebări etice despre alianța dintre dragostea umană, responsabilitatea părinților și rolul tehnologiei. Un spațiu de reflecție este determinat de faptul că o parte semnificativă a procesului depinde de acțiunile altor persoane dincolo de părinți, iar conceptul de „originile copilului” devine difuz. În plus, Obstacolele etice includ recunoașterea faptului că în laborator embrionii sunt evaluați și clasificați, ceea ce implică o separare de procesul natural de concepție.
Sfânta adevărătoriilor creștine relevă că Hristos se naște din Fecioara Maria și că concepția sa este un eveniment unic în ordinea naturală, iar această naștere arată că viața umană are un fel de prezență divină, chiar dacă nu toate detaliile sunt accesibile omului. Învățătura despre Imago Dei contribuie la înțelegerea etică a tratamentului embrionilor și a vieții umane încă din concepție. În final, în lumina acestei doctrini, clonarea umană, avortul și alte intervenții ce pot afecta demnitatea vieții devin domenii în care Biblia cheamă la respect, protecție și reverență față de creația lui Dumnezeu.
Profeția biblică despre țintirea învierii vieții adaugă o dimensiune teologică asupra valorii vieții umane încă de la concepție. În această lumină, concepția și nașterea noastră nu sunt doar evenimente biologice, ci acțiuni divine ce arată planul lui Dumnezeu pentru fiecare viață. Primii oameni, iar apoi fiecare copil, poartă în ei semnul Creatorului, iar aceasta fundamentază respectul pentru viață în toate etapele ei.
tags: #citate #scriptura #despre #embrion
Postări populare:
- Un scurt ghid despre caietul de sarcini al podgoriilor din Crișana
- Ghid practic pentru caietul de sarcini al construirii unei case din lemn
- Contraceptia orală: cum funcționează și ce factori influențează eficiența
- Ghid complet pentru alegerea hainelor din lâna merino la copii
- ghid complet pentru alegerea alezelor de bebeluși