Agenezia renală reprezintă o condiție congenitală severă în care un individ se naște cu un rinichi lipsă sau, în cazuri rare, fără niciun rinichi. Rinichii sunt organe indispensabile vieții și este nevoie de cel puțin un rinichi sănătos pentru supravietuire. Această anomalie apare atunci când rinichii nu se formează corect în timpul dezvoltării fetale. Agenezia renală poate fi clasificată în două categorii principale: unilaterală și bilaterală.

Aproximativ 1 din 2000 de nou-născuți se nasc cu agenezie renală unilaterală. Agenezia bilaterală este mai puțin frecventă, afectând 1 din 8500 de copii.

Diagrama corpului uman cu rinichii evidențiați

Tipuri de agenezie renală

Agenezia renală prezintă provocări diferite în funcție de forma sub care se manifestă, fie că vorbim despre agenezia bilaterală sau cea unilaterală.

Agenezia renală unilaterală

Agenezia renală unilaterală înseamnă că lipsește complet un rinichi. Dacă rinichiul rămas este bine dezvoltat și funcționează corespunzător, copilul poate duce o viață normală și sănătoasă. Rinichiul rămas crește deseori mai mult decât în mod normal, pentru a compensa lipsa celuilalt. Copiii cu agenezie renală unilaterală se confruntă cu alte provocări, inclusiv gestionarea hipertensiunii prin medicație. Poate să apară și refluxul vezicoureteral, o afecțiune în care urina se întoarce din vezică înapoi în uretere și rinichi, creând riscul infecțiilor urinare recurente și al altor complicații. Printre acestea se numără hipertensiunea arterială și proteinuria, adică prezența unei cantități crescute de proteine în urină, ceea ce poate semnala o filtrare deficitară a sângelui de către rinichiul rămas. Copiii cu agenezie renală unilaterală pot necesita tratament medicamentos antihipertensiv, pentru a ameliora hipertensiunea arterială. Acesta va fi evaluat și monitorizat de către medicul nefrolog pediatru anual, trecând prin analize de sânge, testare urinară și examen fizic. Atât în copilărie, cât și în timpul vieții de adult, pacientul își va monitoriza constant funcția renală și nivelul de proteinurie. Majoritatea pacienților cu un singur rinichi pot duce o viață plină, activă. Aceia care dezvoltă probleme pe rinichiul unic pot avea calitatea vieții scăzută, însă identificarea afecțiunilor și tratamentul lor precoce le poate menține prognosticul pentru mult timp.

Agenezia renală bilaterală

Agenezia renală bilaterală presupune absența ambilor rinichi și a ureterelor (tuburile care leagă rinichii de vezica urinară). Această formă de agenezie este, în general, fatală și este frecvent asociată cu hipoplazia pulmonară, o condiție în care plamânii nu se dezvoltă corespunzător. Agenezia renală bilaterală reprezintă o provocare majoră pentru supravietuire, iar diagnosticarea precoce și îngrijirea medicală adecvată sunt esențiale pentru a gestiona această afecțiune rară. Un copil cu rinichi nefuncționali, în cadrul ageneziei renale bilaterale, va avea complicații amenințătoare de viață imediat după naștere și nu va supraviețui. Aproximativ 4 din 10 nou-născuți cu agenezie renală bilaterală nu supraviețuiesc până în timpul vieții post-natale, sau au o naștere prematură. Decesul survine deseori din cauza insuficienței respiratorii asociate. Până recent, un copil născut fără rinichi și cu probleme respiratorii avea șanse foarte mici de supravietuire în afara uterului. Noile tratamente experimentale oferă însă speranță acestor pacienți. Acesta constau în injecții intrauterine, în timpul sarcinii, care restabilesc nivelul de lichid amniotic. Lichidul permite dezvoltarea pulmonară normală. După naștere, copiii beneficiază de dializă și transplant renal. Acest plan de tratament este încă studiat, însă oferă perspectivă de viitor și are un potențial mare pentru agenezia renală bilaterală.

Infografic comparativ: Agenezie renală unilaterală vs. bilaterală

Cauze și transmitere

Cauza ageneziei renale este genetică, ceea ce înseamnă că apar mutații la nivelul unor gene specifice. Pana in prezent, cercetatorii au identificat cel putin sapte tipuri diferite de gene mutante asociate cu aceasta patologie. Aceste mutatii interfereaza cu formarea rinichilor in timpul primului trimestru de sarcina. Desi cauzele genetice sunt predominante, agenezia renala poate avea si alte cauze non-genetice, desi acestea sunt mult mai rare. Printre acestea se numara diabetul gestational, sarcinile multiple (gemeni, tripleti sau mai multi) si utilizarea anumitor substante in timpul sarcinii.

Din punct de vedere al modului de transmitere a bolii, agenezia renală unilaterală este o boală cu transmitere ereditară autozomal dominantă. Acest lucru înseamnă că un copil va dezvolta boala dacă moștenește o copie de genă mutantă de la unul dintre părinți. Deseori unul din părinți are și el boala. Părintele cu gena mutantă, chiar dacă nu are boala manifestă, are șanse de 50% să transmită gena către copil. Pe de altă parte, agenezia renală bilaterală se transmite autozomal recesiv, ceea ce necesită ca un copil să moștenească o copie de genă mutată de la fiecare părinte pentru a dezvolta boala.

Pentru familiile cu istoric de agenezie renală legată de mutații genetice, consilierea genetică este disponibilă. Consilierii genetici pot evalua riscul de transmitere a acestor mutații descendenților și pot discuta opțiuni reproductive, cum ar fi fertilizarea in vitro cu screeningul embrionilor pentru a selecta embrionii fără mutație, ajutând părinții să ia decizii informate privind planificarea familială.

Diagnostic

Agenezia renală poate fi identificată încă din timpul sarcinii prin intermediul ecografiilor fetale. Un semn distinctiv al acestei afecțiuni este nivelul scăzut de lichid amniotic, determinat de fluxul urinar redus al fătului. Cantitatea insuficientă de lichid amniotic poate duce la subdezvoltarea plămânilor fătului, cunoscută sub numele de hipoplazie pulmonară. Dacă agenezia renală nu este descoperită înainte de naștere, diagnosticul postnatal se bazează pe examinări imagistice efectuate imediat după naștere. În unele situații, afectiunea poate rămâne nedetectată până la câțiva ani după naștere. Metodele imagistice utilizate pentru confirmarea diagnosticului includ ecografia abdominală sau renală, tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică nucleară (RMN), fiecare având avantaje și tehnici specifice pentru a oferi o imagine clară a structurii și funcției rinichilor.

Ecografie fetală arătând rinichii unui fetus

Management și tratament

Managementul continuu al pacienților cu agenezie renală unilaterală implică monitorizaj regulat, inclusiv teste de sânge, teste urinare și examinări fizice pentru a evalua funcția renală și pentru a detecta nivelurile de proteinurie. Acest monitorizaj vigilent continuă de la copilărie până la maturitate. Pentru a proteja cât mai mult timp unicul rinichi funcțional, pacienților li se recomandă o dietă specială, redusă în sare și zahar și bogată în potasiu și fibre alimentare.

În cazurile în care anomaliile congenitale ale rinichilor nu sunt detectate înainte de naștere, semnele și simptomele pot apărea în copilărie. Aceste semne pot include infecții urinare, care pot fi însoțite de febră inexplicabilă. Semnele care indică prezența unei malformații renale semnificative din punct de vedere clinic pot include hidronefroza detectată la ecografia prenatală, infecțiile tractului urinar la copiii cu vârsta sub 24 de luni sau infecțiile recurente ale tractului urinar la copiii de orice vârstă.

Cum să-ți menții rinichii sănătoși | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Andreea Costea

Tratamentul pentru malformațiile renale variază în funcție de anomalia specifică. În unele cazuri, în special atunci când sunt prezente probleme minore, poate să nu fie necesară o intervenție medicală. Pentru afecțiuni precum refluxul vezico-ureteral, pot fi luate în considerare antibioticele, pentru a preveni infecțiile tractului urinar. Tratamentul chirurgical pentru malformațiile renale, atunci când este necesar, se poate realiza în blocuri operatorii moderne, echipat cu aparatură de ultimă generație. Procedurile de chirurgie robotică pot fi realizate cu roboți chirurgicali avansați, care permit incizii precise și sigure, cu protejarea țesuturilor sănătoase învecinate.

Agenezia renală este o afecțiune congenitală în care unul sau ambii rinichi lipsesc. Cauza este genetică și astfel patologia nu poate fi prevenită.

tags: #sarcina #cu #un #singur #rinichi

Postări populare: