Epiziotomia reprezintă o intervenție chirurgicală aparent minoră pentru specialiști, dar care constituie o traumă fizică și psihică pe termen scurt, mediu și lung pentru femeie, încă din perioada sarcinii, în timpul nașterii și uneori, multă vreme după naștere. Va întrebați, și pe bună dreptate, ce este, de ce se practică, când este justificată și când este un abuz, care sunt avantajele și dezavantajele, cum o îngrijiți și este în regulă să aflați răspunsuri la aceste întrebări, astfel încât să vă dați sau nu acordul pentru această procedură chirurgicală în cunoștință de cauză.
Epiziotomia este o procedură chirurgicală efectuată în timpul nașterii naturale, prin care se face o mică incizie pe perineu, zona dintre deschiderea vaginală și anus. Intervenția are rolul de a lărgi orificiul vaginal, astfel încât bebelușul să treacă mai ușor în timpul expulziei, prevenind astfel ruptura de perineu, care se asociază cu o serie de complicații și cu o vindecare dificilă. Aceasta este folosită și în anumite urgențe obstetricale. Epiziotomia este o incizie perineală plan cu plan (sutura planului vaginal, muscular și cutanat).
Înainte de anii '90, epiziotomia era considerată o metodă profilactică standard, menită să prevină rupturile perineale necontrolate, în special cele ale sfincterului anal și ale rectului. Alte motive invocate erau scurtarea expulziei și reducerea traumelor neonatale. Totuși, studiile ulterioare au demonstrat că rupturile naturale sunt adesea mai puțin severe, se vindecă la fel de repede sau chiar mai repede și cu mai puține complicații comparativ cu plaga rezultată în urma epiziotomiei. Prin urmare, indicațiile pentru epiziotomie s-au restrâns progresiv, fiind înlocuite de diverse tehnici ce vizează profilaxia rupturilor perineale la naștere, precum exercițiile Kegel practicate în timpul sarcinii și masajul perineal.
Epiziotomia reprezintă incizia perineului - țesutul dintre deschiderea vaginului și anus - și a peretelui vaginal posterior, efectuată în faza a doua a nașterii de către medicul obstetrician cu scopul de a mări deschiderea vaginului, facilitând astfel degajarea fătului. Având o lungime de câțiva centimetri, poate fi efectuată pe linia mediană (spre anus) sau medio-lateral (cel mai frecvent).
La SANADOR, pacientele beneficiază de o naștere în siguranță și în cele mai bune condiții de confort, cu o monitorizare completă a sarcinii și a nașterii. În cazul unei nașteri mai dificile, medicul va realiza în siguranță epiziotomia.
Epiziotomia este o procedură chirurgicală care constă în efectuarea unei tăieturi controlate în perineu (zona dintre vagin și anus), în timpul travaliului și nașterii. Este important să menționăm că epiziotomia nu este întotdeauna necesară și că medicii încearcă să evite această intervenție ori de câte ori este posibil, preferând să lase natura să-și urmeze cursul. Efectuată în timpul nașterii, o epiziotomie presupune tăierea câtorva centimetri din mușchii superficiali ai perineului, la nivel vaginal. Epiziotomia poate fi făcută spre anus sau ușor lateral (epiziotomie medio-laterala). O epiziotomie lărgește intrarea în vagin, când aceasta este prea îngustă, facilitând astfel trecerea bebelușului. Această procedură chirurgicală poate accelera expulzarea, în special dacă bebelușul are dureri și trebuie să iasă rapid.
Indicații pentru Epiziotomie
Indicațiile cele mai frecvente ale unei epiziotomii sunt nașterea unui copil mare, prezentarea fătului cu șezutul sau extracția cu forcepsul. Această intervenție permite prevenirea rupturilor de perineu și evitarea survenirii unor tulburări urinare, cum ar fi incontinența. Există și situații când epiziotomia este indicată:
- Dimensiuni crescute ale copilului (macrosomie fetală).
- Prezentarea anormală a fătului, când medicul are nevoie de mai mult loc pentru a manipula fătul.
- Folosirea procedurilor de naștere asistată, când medicul are nevoie de mai mult loc pentru a introduce forcepsul sau vacuumul.
- Suferința fetală care impune urgentarea nașterii.
- A doua etapă prelungită a travaliului.
- Distocie de umăr (când umărul bebelușului se blochează).
- Anticiparea unei rupturi severe de perineu (gradul 3 sau 4).
În cazul în care bebelușul prezintă semne de suferință, cum ar fi o frecvență cardiacă anormală, și trebuie să fie adus pe lume rapid, o epiziotomie poate accelera procesul de naștere prin mărirea deschiderii vaginale. De asemenea, în cazul în care este necesar un forceps sau un extractor cu vid pentru a ajuta la naștere, se poate efectua o epiziotomie cu scopul de a crea mai mult spațiu pentru utilizarea în siguranță a acestor instrumente. Epiziotomia este o intervenție medicală de profilaxie împotriva rupturilor sau fisurilor de perineu.
Tipuri de Epiziotomie
Există două tipuri principale de epiziotomie, în funcție de direcția inciziei:
- Epiziotomie mediană: Incizia se face vertical de la deschiderea vaginală spre anus. Aceasta este adesea preferată, deoarece este mai ușor de reparat și, de obicei, duce la mai puțină durere în timpul recuperării. Cu toate acestea, prezintă un risc crescut de extindere a leziunii la sfincterele anale.
- Epiziotomie mediolaterală: Incizia se face la un unghi, extinzându-se lateral față de deschiderea vaginală. Acest tip este adesea utilizat când există un risc mai mare de ruptură a sfincterului anal sau când poziția fătului face ca o incizie pe linia mediană să fie mai puțin favorabilă.
Există și o formă în litera J, unde incizia începe în zona de legătură dintre cele două labii minore și se extinde spre anus, urmând apoi o direcție laterală.
Desfășurarea și Supravegherea Procedurii
O epiziotomie este efectuată și apoi cusută sub anestezie locală, sau sub anestezie peridurală atunci când aceasta a fost instaurată pentru o naștere. Incizia este laterală sau mediană (spre anus). După naștere și expulzia placentei, medicul obstetrician administrează lauzei un anestezic local ușor în cazul în care aceasta nu a optat pentru anestezie epidurală și suturează (închide țesuturile secționate prin coasere cu ață chirurgicală) incizia perineală plan cu plan (sutura planului vaginal, muscular și cutanat). Datorită anesteziei, pacienta nu simte durere în timpul procedurii.
Îngrijiri Postoperatorii și Recuperare
Ingrijirile postoperatorii au loc de mai multe ori pe zi și sunt repetate după fiecare scaun și după fiecare mictiune: toaletă și uscare cu aer cald până când sunt scoase firele de sutură, în general în a cincea zi. Ingrijirile după epiziotomie se aplică după fiecare scaun și după fiecare mictiune: toaletă a vulvei cu apă caldă și săpun sau amestec de infuzii de plante medicinale (pelin, mușețel, gălbenele etc.), în general până în ziua a 4-a, când se vor suprima firele de sutură de la piele, toaletă ce se va efectua doar la exterior, nu intravaginal și dinspre vulvă spre anus. Tamponul igienic se schimbă la 2-3 ore (acceptate fiind cele cu suprafață de bumbac, vată acoperită cu tifon/compresă, puțin iritante și care pot permite aprecierea cantității și calității lohiilor, absorbantele neoferind aceste avantaje).
Pentru a ajuta vindecarea:
- Aplicați comprese reci pe zona afectată.
- Când urinați, picurați apă călduță la nivelul vulvei și clătiți-vă la final cu un jet de apă.
- În timpul scaunului, puteți preveni durerea și forțarea dacă apăsați ferm deasupra cicatricei cu ajutorul unui tampon curat.
- Așezați-vă cu atenție, încordând mușchii fesieri pe măsură ce vă lăsați în jos când vă așezați.
- Stați pe o pernă sau un colac, mai degrabă decât pe un scaun tare.
- Folosiți medicația recomandată de medicul obstetrician. Cremele sau unguentele analgezice nu s-au dovedit utile.
- Luați în calcul și tratamentele alternative, cum ar fi lavanda. Dacă medicul își dă acordul, puteți folosi câteva picături de ulei esențial de lavandă în apa din cadă sau le puteți aplica direct pe cicatrice.
Recuperarea după o epiziotomie durează de obicei 4-6 săptămâni, dar timpii de vindecare individuali pot varia. Primele zile sunt caracterizate de durere și disconfort. Săptămânile 1-2 permit reluarea activităților ușoare, dar evitarea ridicării de obiecte grele și a exercițiilor fizice intense. Săptămânile 3-6 aduc o reducere semnificativă a durerii. Recuperarea completă poate dura mai mult, mai ales dacă apar complicații.
Raporturile sexuale pot fi reluate după cicatrizarea completă, care are loc la aproximativ 3 săptămâni după naștere. În cazul epiziotomiei, funcția sexuală se recomandă să se reia după 8 săptămâni. Este importantă reeducarea perineului cu ajutorul unei moașe sau al unui fizioterapeut, care poate ajuta, prin masaj, la procesul de vindecare.
Avantaje și Riscuri
Avantaje:
- Scurtează timpul nașterii.
- Previne rupturile de perineu necontrolate și extinse.
- Protejează împotriva incontinenței urinare și anale (datorate traumei produse asupra structurilor musculare și ligamentare perineale în timpul expulziei).
- Previne relaxările de planșeu pelvin.
- Facilitează nașterea în situații de urgență sau când este necesară utilizarea instrumentelor obstetricale.
Dezavantaje și Riscuri:
- Disconfortul local ulterior.
- Posibilele complicații infecțioase ale plăgii de epiziotomie.
- Dureri în timpul actului sexual (dispareunie).
- Uneori vindecare greoaie și vicioasă.
- Risc de sângerare excesivă.
- Pot apărea complicații precum fistula vaginală.
- În cazul epiziotomiei mediane, există risc de extindere a leziunii la sfincterele anale.
Epiziotomia nu are, în general, nici o consecință. Totuși, pentru unele femei, epiziotomia provoacă dureri în timpul actului sexual, chiar și după ce au trecut luni de la intervenția chirurgicală. Durerea perineală însoțită de sindrom febril, frison, simptomatologie urinară și secreții urât mirositoare sau cu aspect modificat ale plăgii de perineotomie reprezintă principalele manifestări care intră în alcătuirea tabloului clinic al infecțiilor vulvo-vaginale perineale postpartum.
Dacă durerea se intensifică, apare febra sau cicatricea produce un lichid cu puroi, luați legătura imediat cu medicul obstetrician, deoarece acestea pot fi semne ale unei infecții.
Prevenirea și Alternativa la Epiziotomie
În prezent, este acceptată o incidență a epiziotomiei de maxim 30% din totalul nașterilor naturale, obiectivul fiind de a se scădea în timp acest procent. Abordarea tradițională vs. abordarea modernă: Practica epiziotomiei de rutină a devenit din ce în ce mai controversată în ultimii ani. Astfel, o serie de studii au demonstrat că rupturile naturale sunt mai puțin severe, se vindecă la fel de repede sau chiar mai repede și cu mai puține complicații comparativ cu plaga datorată epiziotomiei. Astfel, indicațiile s-au restrâns progresiv, fiind înlocuite de diverse tehnici ce vizează profilaxia rupturilor perineale la naștere: exercițiile Kegel practicate în timpul sarcinii, masajul perineal început cu cinci-șase săptămâni înainte de naștere, expulzia neforțată a copilului, etc.
Începerea masajului perineal (masajul musculaturii din zona uretrei, vaginului și anusului) cu câteva săptămâni înainte de naștere (după săptămâna 35 de sarcină) îmbunătățește elasticitatea țesuturilor și diminuează necesitatea efectuării unei eventuale epiziotomii/perineotomii în timpul nașterii. Alături de masajul perineal, exercițiile Kegel reprezintă o altă modalitate de a tonifia musculatura centurii pelvine, pregătind corpul pentru momentul nașterii.
În timpul celei de-a doua faze a travaliului - când împingi - medicul ar putea aplica comprese calde la nivelul pielii dintre orificiul vaginului și anus, care ar înmuia țesutul și ar preveni ruperea acestuia. Deși rolul benefic al acestei metode nu este bine dovedit, anumiți medici ar putea să-ți facă masaj perineal în această zonă în timpul travaliului sau chiar să-ți recomande practicarea lui acasă înainte de naștere - deși nu trebuie să-l faci neapărat dacă ți se pare inconfortabil.
Masaj perineal (pas cu pas) + Cel mai bun ulei pentru masaj perineal
Notă importantă: Ghidurile obstetricale actuale pun accentul pe o abordare restrictivă a epiziotomiei, favorizând ruperea spontană atunci când este posibil, deoarece cercetările sugerează că rupturile naturale se vindecă adesea mai bine decât inciziile chirurgicale de rutină. Epiziotomia este acum rezervată unor situații specifice, indicate medical.
tags: #clac #epiziotomie #cu #memorie