Comenius este considerat a fi autorul uneia dintre primele cărți ilustrate pentru copii „Orbis Pictus” („Lumea în imagini”), apărută în 1658, o lucrare amplă cu 150 de capitole, ce combină textul cu imagini potrivite - gravuri în cupru - pentru a facilita procesul de învățare și pentru a-l face mai plăcut. Concepută pentru copii sub șase ani care încep să învețe să citească, cartea conține o serie de imagini și descrieri simple ale unor activități din viața cotidiană, botanică, zoologie, religie, istorie etc, scrise atât în latină, cât și în limba vernaculară. Publicată întâi în latină și germană, în anul 1658, la Nürnberg, cartea s-a răspândit curând în școlile din Germania și din alte țări europene. Prima ediție în limba engleză de Charles Hoole a fost publicată în 1659, iar prima ediție cvadrilingvă (în latină, germană, italiană și franceză) a fost publicată în 1666.
Interesul lui Comenius pentru studiu a apărut încă din primii ani educaționali, când, orfan de ambii părinți, a fost trimis de mătușa sa la o școală secundară din Přerov. Acolo, metodele de predare erau slabe, însă directorul instituției a intuit sclipirile inteligenței lui, pregătindu-l și încurajându-l pe Comenius în special pentru pentru „slujire”.
Mișcările politice și religioase cauzate de izbucnirea Războiului de Treizeci de Ani în 1618 și hotărârea împăratului Ferdinand al II-lea de a recatoliciza Boemia, scrie britannica.com, l-au împins pe Comenius să se ascundă împreună cu alți lideri protestanți, în 1628 stabilitud-se în Leszno, Polonia. Înstrăinat de locurile natale, dar optimist în ceea ce privește soarta protestanților, Comesius a început să se pregătească pentru ziua în care va fi posibil să reconstruiască societatea din Boemia, gândind un sistem educațional reformat. „Odată cu eliberarea Boemiei mai puțin sigură decât înainte, Comenius s-a îndreptat către un proiect și mai ambițios - reforma societății umane prin educație. Încurajat de alți intelectuali europeni, printre care un negustor german stabilit la Londra, Samuel Hartlib, Comenius a fost invitat în Anglia pentru a înființa un colegiu de învățare pansofică”. S-a întâmplat în anul 1641.
La Londra, Comenius a făcut o impresie extraordinar de bună, a cunoscut oameni influenți și a fost apreciat în scrierile sale ulterioare, cu toate acestea, lucrurile nu au mers mai departe din cauza izbucnirii Războiului Civil Englez, Comenius părăsind Anglia în 1642. „Pacea de la Westfalia (1648), care a pus capăt Războiului de Treizeci de Ani, a fost o lovitură pentru Comenius și alți exilați cehi, care au pierdut astfel ultima lor speranță de restaurare a libertății etnice și religioase în țara lor natală. Puțini dintre ei s-au întors, deoarece li s-ar fi cerut să își retracteze credințele. Comenius a părăsit Elbing și s-a întors în Polonia, unde frații de la Leszno fuseseră aruncați în disperare. Însă prestigiul lui Comensius era în creștere.
A urmat, în 1650, plecarea în Ungaria, la invitația prințului Zsigmond Rákóczi, care dorea să înființeze o școală pansofică model la Sárospatak. În 1657, Comensius a reunit majoritatea scrierilor sale despre educație și le-a publicat într-o colecție, Didactica Opera Omnia, ultimii ani din viață dedicându-i lucrului la marea sa operă, Consultarea.
George Méliès, părintele efectelor speciale. Edgard Varèse, părintele muzicii electronice. „Toată lumea se naște cu sclipiri de geniu, dar majoritatea oamenilor le păstrează doar câteva minute” • Şcoala Gimnazială Nr. 2, Piatra Neamț (Neamţ) • România
Comenius este considerat un mare umanist și pedagog. El consideră anumite învățături folositoare și altele nefolositoare. Pentru a discerne binele de rău, urâtul de frumos, minciuna de adevăr, renumitul pedagog face câteva recomandări. Comenius împarte cunoștințele mai întâi în folositoare și păgubitoare, adică bune sau rele și ne atrage serios atenția ca de la început să se învețe cu toată prudența cele bune, fiindcă este mai ușor să te înveți, decât să te dezveți”.
Învățătura are un puternic rol formativ. Se urmărește înălțarea omului pe o treaptă superioară, de relaționare cu divinul. Comenius dă de înțeles că disciplina ar avea un rol aparte, și anume că prin disciplină are loc o formare morală a învățăcelului. „Didactica magna” spune: Cu un cuvânt, disciplina să tindă într-acolo, încât să trezească în toți, pe toate căile, dragostea de Dumnezeu, atitudinea îndatoritoare față de oameni, sârguința la învătură, promptitudinea în fața necesităților vieții, și pe aceste calități să le întărească neîntrerupt prin practică și exercițiu” .
Marele pedagog Comenius considera că fiecare învățătură trebuie să aibă folos. Ne uimește orientarea spre practică a lui Comenius când spune, de exemplu: „Arta fără folosință este sterilă”, „Nu trebuie să existe indulgență pentru speculațiuni goale, pretutindeni să se vadă clar folosul”, „Fiindcă nimic nu trebuie învățat decât pentru folosință… chiar o limbă, nu pentru curiozitate, ci pentru folosință trebuie învățată” .
În relațiile cu semenii, pentru a accede pe o treaptă superioară, nu neapărat din punct de vedere material, ci doar moral, Comenius explică că învățătura are un rol primordial. „Chiar multe din exemplele și comparațiile ilustrative reluate din Didactica magna sunt date în altă ordine de idei și cu un scop diferit. De pildă, cazul acelui copil din Hassia răpit de mic de lupi și care atunci când a fost prins de oameni nu știa decât să urle, să umble în patru labe etc., în Didactica magna servește pentru a arăta că fără educație oamenii devin animale sălbatice”.
„Fără exemple, fără precepte, exercițiu, sau nu se predă și nu se însușește nimic, sau aproape nimic nu se însușește corect” .
Alte principii expuse de Comenius în cartea sa „Arta didactică” au ca obiect măiestria de a preda sau învăța pe altul deoarece timpul are o măsură pentru toate și este regretabil faptul să înveți și să nu ai timpul necesar pentru a te folosi de roadele învățăturii.„A învăța cu artă pe altul înseamnă a cunoaște căile sigure de a învăța bine și, urmându-le, a conduce repede, plăcut și temeinic la știința lucrurilor. Și în predare și în însușire este nevoie de iuțeală, fiindcă arta e lungă, viața e scurtă etc. Este necesară plăcerea, pentru ca să nu-și facă loc plictiseala și dezgustul, dușmani de moarte ai învăturii, ci dimpotrivă, sufletul însuși să fie stimulat prin desfătare și stimulat la lucru. Este necesară temeinicia, pentru ca știința noastră să fie știință, iar nu o umbră a științei; realitate, iar nu aparență; să nu ne înșelăm pe noi înșine sau pe alții. Dar pentru toate acestea este nevoie de artă; fiindcă arta este rațiunea sigură de a face ceva și sigur. Este o treabă fără rost a preda, sau a-ți însuși, sau a face ceva nesigur.”
„Cel ce face pentru prima dată un drum are nevoie de prudență, pentru ca să nu rătăcească, la fel ca și cel ce încearcă pentru prima dată să urce o scară, pentru ca să nu-l înșele treptele. Dar poate să fie cineva atât de circumspect încât să nu i se întâmple să greșească și de aceea este util și chiar necesar ca cel ce nu cunoaște un drum să aibă un conducător care să nu-l lase să rătăcească, iar când se rătăcește să-l cheme înapoi și când cade să-l ridice și să-l ajute să țină drumul. La fel stau lucrurile și în procesul învățării.”
Metode folosite în procesul de predare - învățare - evaluare. Comenius distinge pentru prima dată în procesul de instruire trei etape: predarea, învățarea și evaluarea. „Trei sunt componentele învățării: ceea ce se învață, cum se învață, adică metoda și mijlocul de grăbire a învăturii, adică disciplina.” Lucrurile de predat sunt, spune Comenius, toate cele ce pot să desăvârșească natura umană, iar metoda cere ca întotdeauna profesorul să știe să pregătească în primul rând sufletele elevilor pentru învățare, iar apoi să transmită însăși învățătura și în sfârșit să întărească ceea ce s-a transmis și perceput.
Câteva elemente necesare procesului complex de predare - învățare - evaluare sunt prezentate plastic de Comenius și anume „și în predare își dau concursul trei elemente: lucrul care este predat, modul în care este predat și un mijloc necesar de a face ca învățătura să fie însușită repede.”
La 28 martie 1592 s-a născut Comenius (Jan Amos Komensky), umanist şi pedagog ceh; fondatorul pedagogiei moderne şi al didacticii ca disciplină de sine stătătoare (m. 1670). A realizat o delimitare a pedagogiei ca un sistem de sine stătător care studiază educația. A abordat toate problemele importante ale pedagogiei legate de metodă, conținuturi, de ideal, inclusiv a ajuns la concluzia că pedagogia elaborează niște norme care se exprimă prin principii didactice. A elaborat 27 de principii didactice, dintre care cel mai important este „principiul instituției”.
Jan Amos Comenius (Jan Ámos Komenský, în cehă, limba sa maternă) a venit pe lume la 28 martie 1592, în Moravia, o regiune care în prezent face parte din Republica Cehă. Era cel mai mic dintre cei cinci copii ai unei familii de ţărani foarte înstăriţi, el fiind unicul băiat. Părinții săi făceau parte din Comunitatea Fraților (cunoscută mai târziu drept „Frații boemi“, sau Biserica Moravă), o grupare religioasă care a apărut pe la mijlocul secolului al XV-lea, în urma influenței valdezilor și a altor reformatori, cum ar fi Peter Chelčický. După ce şi-a terminat studiile în Germania, Comenius s-a întors în ţara sa natală. Mai târziu, la 24 de ani, devine preot în cadrul Comunității Fraților. În 1618, Comenius i s-a încredințat o mică parohie la Fulnek, un oraş aflat la aproximativ 240 km est de Praga. Tensiunile dintre catolici şi protestanţi au continuat să crească până când, în cele din urmă, a izbucnit Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648). După un deceniu de lupte, religia romano-catolică a fost declarată singura religie recunoscută oficial în Moravia. Deoarece nu voia să își schimbe religia, Comenius a plecat din ţară împreună cu familia sa, stabilindu-se în orăşelul Leszno, un centru polonez important al activităţii Comunităţii Fraților. Acesta a fost începutul unui exil care a durat 42 de ani. Începe să predea latină la Gimnaziul din Leszno - o şcoală pregătitoare pentru colegiu.
Devine în curând, însă, nemulţumit de metodele incompetente de predare. Sistemul de învăţământ prevedea ca numai băieţii erau consideraţi demni de a primi o instrucție, însă cei născuți în familii sărace nu erau primiți la școală. Instruirea primită la ore consta învățarea mecanică de cuvinte şi propoziții latineşti şi cu noțiuni de sintaxă a limbii latine. De ce se învăța numai în latină? Deoarece majoritatea şcolilor medievale se aflau sub tutela Bisericii Catolice, care ținea liturghia în latină. Prin urmare, învățarea limbii latine era absolut necesară pentru a se asigura în permanență un anumit număr de noi preoți.
Comenius se gândește să propună un sistem prin care învățatul să nu mai fie ceva plictisitor și obositor. El și-a numit acest proiect educațional pampaedia, care înseamnă „educație universală“. Obiectivul era acela de a stabili un sistem progresiv de învățământ, de care să se poată bucura toți. El spunea că copiii trebuiau învățați pas cu pas, din ce în ce mai multe lucruri - pornind în mod firesc de la concepte elementare și trecând apoi la unele tot mai complexe. Însă educația nu era limitată la anii adolescenței, ci trebuia să cuprindă întreaga viață. Comenius a scris că studiul trebuie să fie „întru totul practic, întru totul plăcut și în așa fel, încât școala să devină cu adevărat o joacă, adică un preludiu plăcut pentru întreaga noastră viață“.
El mai credea că școala trebuie să se concentreze asupra instruirii nu doar a minții, ci a întregii persoane - adică trebuie să ofere și instruire morală și spirituală. În plus, nu se acorda atenție stabilirii anumitor obiective în ce privește învățarea, iar instruirea nu avea ca scop să-i îndrume pe elevi în mod treptat de la idei simple la idei complexe. Prima operă a lui Comenius din domeniul predării a fost Şcoala maternă, publicată în 1630. Aceasta era o carte menită să fie un ajutor pentru mamele şi bonele care îi instruiau pe copii acasă. Apoi, în 1631, el a scris Poarta de aur deschisă a limbilor, care a revoluționat predarea limbii latine. Textul era aranjat pe două coloane, una în cehă, iar cealaltă în latină. Ediția revizuită de el a acestui auxiliar de predare a fost primită foarte bine, fiind, în cele din urmă, tradusă în 16 limbi. Cea mai cunoscută şi, probabil, cea mai simplă operă a lui Comenius a fost Lumea vizibilă, un manual de citire ilustrat pentru copii. Şi acesta a fost o piatră de hotar în istoria educației. De fapt, multe dintre manualele ilustrate din prezent urmează încă modelul general al operei lui Comenius, folosind ilustrațiile ca auxiliare de predare.
Nu după mult timp, Comenius a fost considerat un geniu şi i s-au adus omagii. Potrivit cărții Magnalia Christi Americana, Comenius a ajuns atât de faimos, încât în 1654 a fost invitat să fie preşedintele Universităţii Harvard din Cambridge, Massachusetts. Însă Comenius a refuzat, întrucât nu căuta nici faimă, nici poziţii înalte. Comenius a asociat cunoaşterea cu religia. El credea că, prin asimilarea de cunoștință, omenirea este îndrumată în cele din urmă spre Dumnezeu. Observațiile lui Comenius în domeniul educației sunt valabile și azi. Prin urmare, când îi învățați pe copiii voștri ceva din Biblie sau orice altceva, încercați să adaptați lecțiile la situația lor. În loc să folosiți o metodă obișnuită cu întrebări și răspunsuri, de ce nu le spuneți povestiri despre personaje biblice?
El spunea că profesorii ar trebui să fie independenți, să fie un model elevilor lor și să nu piardă nicio ocazie de a învăța ceva util. Considera că cei mai bine pregătiți și bine instruiți profesori ar trebui să predea în clasele primare, deoarece acei ani reprezintă punctul de pornire a educației fiecărui copil. A scris și despre educația fizică, pe care o analizează din două perspective: dezvoltarea organismului și refacerea forței fizice. Într-un final, el s-a stabilit la Amsterdam, în Olanda, unde a rămas până la sfârșitul vieții, 15 noiembrie 1670.
tags: #comenius #inceputul #educatiei #in #viata #intrauterina