Conceptul de sarcină administrativă și impactul asupra administrației publice

În ştiinţa administraţiei a fost subliniată existenţa a două mari categorii de decizii administrative: a) decizii care privesc administraţia internă şi care se referă la aspectele lăuntrice din administraţia publică; b) decizii care privesc administraţia externă şi prin care se realizează acţiunea administraţiei în raport cu alţii.

Orice autoritate publică, în funcţie de poziţia pe care o ocupă în sistemul organelor statului, urmăreşte, încadrul activităţii pe care o desfăşoară, atingerea unor obiective, adică realizarea anumitor sarcini. Sarcinile (misiunile) organelor administraţiei publice reprezintă obiectivele sau finalităţile activităţii organelor administraţiei publice: au în vedere, întotdeauna, satisfacerea interesului public; conţinutul lor concret este stabilit de puterea politică (cea care „dirijează” întreaga activitate a administraţiei publice - a se vedea art. 111 alin.

Controlul administrativ și tipurile sale

Controlul administrativ este o formă de control înfăptuită de însuşi autorităţile administraţiei publice în cadrul aceluiaşi sistem organizatoric și funcțional în limitele competenţei prevăzute de lege. Această formă de control este divizată în control intern și control extern. Controlul administrativ intern este realizat de funcţionarii din cadrul autorităţii publice şi poartă un caracter general sau specializat. Controlul general constituie rezultatul subordonării ierarhice. În cazul controlului specializat sunt numite persoane sau structuri care dispun de pregătire și calificare în domeniile supuse controlului. Controlul extern este efectuat de organele administraţiei publice ierarhic superioare şi de organele administraţiei publice de specialitate în cazul unui control care vine din exterior.

Controlul judiciar se realizează cu ocazia judecării Cauzelor concrete sau în cazuri speciale, determinate de legislaţie, cu ocazia controlului legalităţii actelor administrative. Refuzul de a primi sau a examina o cerere se consideră drept respingere a cererii. Potrivit art. 60 alin. Conform alin. (4) și (5) al aceluiași articol, din motive justificate legate de complexitatea obiectului procedurii administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Reieșind din dispozițiile art. 64 Cod administrativ al Republicii Moldova, autoritatea publică este obligată să soluționeze o cerere potrivit competențelor sale și în termenul stabilit de lege.

Atribuțiile și competența organelor administrației publice

3. vAtribuţiile şi competenţa organelor administraţiei publice 3.2. caracter legal = atribuţiile organelor administrative sunt stabilite de lege, în raport cu sarcinile ce le revin; normele de conferire a competenţei sunt, în principiu, de strictă interpretare. Caracterul obligatoriu: atribuţiile nu pot fi asimilate unor drepturi subiective sau unor obligaţii de tip civil; competenţa nu este facultativă, în sensul în care organele administraţiei publice au obligaţia de a o exercita, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Teoretic, această „autonomie” poate fi limitată în cadrul raporturilor de subordonare, prin două prerogative ce pot fi conferite organului „superior”: puterea de instrucţiune (acceptată de legiuitor, în general) - posibilitatea organului ierarhic superior de a da îndrumări obligatorii organului subordonat. Exemplu: art. v evocă ideea de activitate/materie = sfera și natura atribuțiilor organelor administrative. Poate fi generală sau specială; poate fi națională (centrală) sau locală; poate fi nedeterminată/nelimitată sau determinată/limitată.

În cazul raporturilor dintre administraţia centrală şi administraţia autonomă locală (problemă de decentralizare), Codul administrativ prevede tipuri de competenţă: în cazul organelor administraţiei publice, acestea au atât competenţă, cât şi capacitate; pe de altă parte, există structuri administrative care, deşi au o anumită competenţă (atribuţii), nu au şi capacitate juridică - este vorba despre structuri interne ale organelor administrative (departamente, compartimente, direcţii, servicii etc.). Aceste structuri pot exercita o serie de atribuţii în cadrul raporturilor interne de serviciu, deci au o anumită competenţă, dar această competenţă este improprie, întrucât atribuţiile nu sunt exercitate în nume propriu, ci în numele organului administrativ din care fac parte.

Concluzia: pot exista autorități/instituții publice (deci și „organe administrative”) care nu sunt înființate ca persoane juridice (de drept public). Ce le lipsește pentru a avea personalitate juridică? Patrimoniul este elementul lipsă. Totuși, organele administrative au întotdeauna capacitatea de a intra în raporturi de drept public/de putere publică necesare pentru exercitarea propriilor atribuții, pentru că aceste raporturi presupun emiterea unor acte de autoritate (acte administrative) și nu impun existența unui patrimoniu. Aceasta se reflectă în cadrul definițiilor din Codul civil referitoare la persoanele juridice, precum și în modul în care organelor administrative li se recunoaște capacitatea de a acționa în nume public.

Impactul asupra practicii administrative

Sarcinile organelor administraţiei publice, modelate de puterea politică, stabilesc direcțiile politicilor interne și externe, iar competența și autonomia lor asigură aplicarea eficace a acestor politici în diverse niveluri ale administrației. Din perspectiva centralizării/ decentralizării, claritatea în atribuții contribuie la transparență, la respectarea procedurilor legale și la realizarea interesului public într-un cadru previzibil și responsabil.

• Decizii care privesc administraţia internă: reguli, proceduri, gestionarea resurselor, organizare internă
• Decizii care privesc administraţia externă: relații cu cetățenii, agenți economici, alte state

tags: #conceptul #de #sarcina #administrativ #si #impactul

Postări populare:

• Semnele că un copil de 2 ani nu ia în greutate
• Soluții pentru bebelușii neliniștiți
• Dr. Gabriela Oproiu la MedConsult: consultații pediatrice de calitate și servicii extinse
• Departamentul de Ortopedie Pediatrică al Spitalului M. S. Curie
• Ce analize și controale sunt recomandate după naștere: ghid pentru recuperarea postnatală