Suzeta este deseori folosită de părinți pentru a ajuta bebelușii să adoarmă sau să se liniștească atunci când plâng. Există bebeluși care nu folosesc deloc suzeta, însă există și bebeluși care o folosesc frecvent și ajung să aibă nevoie de ea chiar și peste doi ani. De multe ori, părinții copiilor care folosesc suzeta simt o presiune mare de a scăpa de aceasta și nu știu cum să o facă eficient sau corect. Drept urmare, iată câteva idei utile.
De ce folosesc bebelușii suzeta?
Academia Americană de Pediatrie recomandă utilizarea suzetei pentru a ajuta bebelușul mai mare de o lună să adoarmă, ceea ce poate preveni sindromul morții subite a sugarului. Dincolo de asta, mai multe studii indică faptul că utilizarea suzetei în cazul sugarilor mai mici de 6 luni îi ajută să facă față durerii din timpul procedurilor medicale minore. Bebelușilor le place să utilizeze suzeta pentru că îi ajută să se calmeze. Suptul este un comportament specific mamiferelor și este relaționat cu alăptarea. Dincolo de rolul său în hrănirea bebelușului, suptul îl ajută pe acesta să dezvolte o relație de atașament cu mama sa. Studiile arată că atunci când bebelușul interacționează cu mama sa, nivelul de oxitocină din creierul acestuia crește, oxitocina fiind un hormon important în formarea atașamentului și a relațiilor sociale în general. Astfel, este destul de ușor să se creeze o legătură între supt și liniștire.
Efectele negative ale utilizării suzetei
Utilizarea suzetei poate avea un efect negativ asupra alăptării dacă bebelușului i se oferă suzeta înainte ca el să se fi obișnuit cu alăptarea la sân. Acest lucru poate fi prevenit, de regulă, dacă nu-i oferim bebelușului suzeta înainte de a împlini vârsta de o lună. Utilizarea suzetei poate afecta dantura, favorizând malocluzia, în special dacă copilul folosește suzeta sau își suge frecvent degetul după vârsta de doi-trei ani. La sugarii mai mari de 6 luni apare otita medie, iar aceasta este asociată cu utilizarea freventă a suzetei; prevenirea este posibilă dacă bebelușul reușește să renunțe imediat după împlinirea vârstei de 6 luni.
Cum să ajutăm bebelușii să renunțe la suzetă
Din punct de vedere psihologic, este indicat să se renunțe la suzetă în jurul vârstei de 6 luni, deoarece după această vârstă bebelușul poate deveni atașat de suzetă, ceea ce complică tranzitia. Renunțarea nu este ușoară și poate genera anxietate atât la bebeluți, cât și la părinți. Cu cât suzeta este utilizată mai frecvent și se renunță mai târziu, cu atât procesul va fi mai dificil. Este greu pentru părinți să vadă copilul plângând când nu primește suzeta, iar consecvența este esențială. Pentru părinți este important să știe de ce își doresc ca cel mic să renunțe, să cunoască efectele negative asupra fizicului și psihicului, și să pregătească copiii cu alternative de gestionare a emoțiilor, cum ar fi legănatul, muzica, masajul.
Există mai multe metode pentru a ajuta la renunțarea suzetei, adaptate vârstei copilului, frecvenței de utilizare și atașamentului față de obiect. Dacă suzeta este utilizată frecvent, este recomandat să o folosim doar în anumite contexte - de exemplu, doar pentru a adormi, timp de câteva zile (mai puțin de o săptămână) - apoi să renunțăm total și să introducem un ritual alternativ de liniștire (ex. masaj). Pentru copiii între doi și patru ani, se poate discuta deschis despre renunțare, explicând că este din ce în ce mai mare și că zâna Suzi va aduna suzetele pentru bebelușii mici, în schimbul unei jucării pentru „copii mari”. Dacă este posibil, se poate recompensa treptat cu o jucărie pe care copilul o dorește, odată ce trece o zi fără suzetă.
Se pot utiliza tehnici de respirație pentru a se liniști în situații anxiogene, iar părinții trebuie să modeleze aceste strategii pentru copii. Poate fi creat un cântecel sau poveste pentru a facilita tranziția. Exemplele menționate includ cântecelul Bye Bye Binky Song și referințe la emisiuni precum Supernanny (The Binky Fairy Comes Home And Kids Don’t Want to Give Pacifier Away) sau metoda borcanului.
O altă abordare este progresivă: limitarea suzetei doar la momentele de somn, apoi eliminarea acesteia în timpul zilei, reducerea treptată a utilizării pe timpul nopții, iar în cazuri dificile, așteptarea unor perioade de schimbări majore (mutări, început de grădiniță) înainte de a încerca din nou. În încercările de renunțare, este util să oferiți copilului o jucărie, o paturică sau un obiect de confort înlocuitor, să folosiți povești atractive pentru a distra atenția și să negociați recompensa pentru renunțare.
Planuri concrete de renunțare
- Progresează treptat: supraveghează utilizarea suzetei și limitează-o la somn, apoi retrage treptat în timpul nopții.
- Înlocuiește suzeta cu alt obiect de confort: jucărie de plus, păturică, o mângâiere, cântece de leagăn.
- Stabilește un program de culcare structurat: baie caldă, povești de seară, lumină difuză pentru relaxare.
- În perioadele de schimbări majore (mutare, grădiniță), amână procesul de renunțare.
- Folosește narațiuni sau personaje magice pentru a explica renunțarea (de exemplu Zâna Suzetelor).
Există opinii despre momentul potrivit pentru înțărcarea de suzetă. Unii recomandă 6-12 luni, alții 2 ani sau chiar mai târziu. De regulă, cu cât renunțarea este mai devreme, cu atât tranziția este mai ușoară. Pentru copiii peste 2 ani, atașamentul poate fi mai puternic, ceea ce complică renunțarea. Planul „3 zile” descris de Mark L. Brenner poate fi un cadru util: ziua 1 - discută scurt despre ideea renunțării, ziua 2 - repetă comunicarea cu accent pe „mâine”, ziua 3 - adună suzetelor într-o identitate a „reciclării” cu explicații despre scopul pozitiv al acțiunii.
La final, cheia este perseverența, calmul, liniștea și în special consecvența din partea părinților și a celorlalte persoane din jur. Uneori, suzeta poate părea un aliat de încredere în primele luni, dar cu timpul poate deveni un obstacol în dezvoltare dacă este folosită prea mult. Renunțarea poate necesita câteva zile sau săptămâni, în funcție de vârstă și nivelul de atașament, dar cu răbdare și sprijin poate deveni o realitate pozitivă pentru copilul dumneavoastră.
Farmacistii Catena recomandă Adora Suzeta silicon, design cu orificii mari pentru respirația pielii sensibile a bebelușului. Dacă doriți soluții rapide, puteți urma pașii enumerați în lista de mai jos:
- În loc să eliminati brusc suzeta, optați pentru o abordare progresivă: limitați utilizarea la somn și eliminați-o din timpul zilei, apoi reduceți durata utilizării pe timpul nopții.
- Înlocuiți suzeta cu o jucărie de plus sau o paturică reconfortantă; încercați și tehnici de relaxare, cum ar fi mangaierile usoare sau cântecele de leagăn.
- Un program de culcare bine structurat poate ajuta copilul să adoarmă mai ușor fără suzeta: baia caldă, poveștile de seară și o iluminare potrivită contribuie la o atmosferă relaxantă.
- În perioade de schimbări majore, amânați procesul de renunțare pentru a reduce stresul; adaptați strategia la nevoile copilului.
- Folosiți povestiri și personaje pentru a facilita înțelegerea procesului de renunțare; recunoașteți că primelor nopți fără suzetă pot fi dificile, dar cu sprijin și consecvență, copilul va reuși.
Întrebări frecvente și finaluri utile
Există opinii diverse despre momentul potrivit pentru renunțare: unii sugerează 3-12 luni, alții cred că 2-3 ani pot fi mai potriviți. Important este să adaptați planul în funcție de nevoile copilului, să fiți consecvenți și să oferiți sprijin emoțional în fiecare etapă. Când copilul aruncă singur suzeta, este semnificativ să recunoașteți acest moment cu calm și susținere. În cele din urmă, scopul este ca micuțul să-și dezvolte o autonomie de somn și un stil de viață sănătos, în care suzeta să nu mai joace un rol central.
tags: #conni #renunta #la #suzeta
Postări populare:
- Pupatul bebelușului pe față: motive pentru care nu este recomandat în primele luni
- Endometrul: dimensiuni, semnificații în fertilizarea asistată
- Sarcina fantomă: provocări emoționale și legale în relațiile cu bărbați căsătoriți
- Ghid OMS: introducerea alimentelor solide
- Ce spun experții despre tratamentele de uzură pentru problemele ginecologice la bărbați