Pierderea unei sarcini reprezintă întreruperea spontană a unei sarcini, de obicei înainte de 20-24 de săptămâni. În termeni medicali, este denumită avort spontan. Deși este o experiență frecventă - afectând aproximativ 10-20% dintre sarcinile confirmate - impactul său emoțional rămâne adesea profund și subestimat.
Mulți specialiști folosesc expresia „doliu invizibil” pentru a descrie pierderea unei sarcini. Acest tip de doliu este adesea „invizibil” pentru cei din jur, pentru că nu există ritualuri sociale clare (precum înmormântarea) care să valideze suferința, iar societatea are dificultăți în a recunoaște legitimitatea acestei dureri. Pentru părinți, însă, atașamentul emoțional față de făt începe adesea imediat după confirmarea sarcinii, uneori chiar din momentul în care testul de sarcină iese pozitiv.
Pare a fi o situație extrem de întâlnită (1 din 4 sarcini se încheie în avort spontan); unele dintre noi sunt mai puternice să treacă peste un avort spontan, iar altele nu. Am încercat să avem un copil de câțiva ani și am avut trei avorturi spontane de-a lungul drumului… În lumea deschisă și conectată de astăzi, discutând despre aceste probleme, nu ne îndepărtăm unii de alții; aceste subiecte ne aduc împreună. Ele creează înțelegere, toleranță, și ne oferă speranță. Sperăm că împărtășirea experienței noastre va oferi mai multor persoane speranța pe care am simțit-o și noi și îi va ajuta să se simtă confortabil, împărtășindu-și poveștile lor.
Informații generale despre pierderea unei sarcini
Avorturile spontane precoce sunt foarte frecvente și una din 5 femei suferă un avort spontan fără niciun motiv evident. Sângerarea și/sau durerea la începutul sarcinii pot fi un simptom al avortului spontan și trebuie să solicitați sfatul medicului dacă vă aflați în această situație. Vi se pot oferi teste, inclusiv o ecografie, pentru a verifica sarcina. Odată stabilit diagnosticul de avort spontan, medicul dumneavoastră vă va explica care sunt opțiunile dumneavoastră, care includ gestionarea prin așteptare, tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. Cele mai multe avorturi spontane sunt un eveniment unic și există o șansă mare de a avea o sarcină de succes în viitor.
Ce este un avort spontan timpuriu?
Dacă pierdeti sarcina în primele 3 luni, acest eveniment se numește avort spontan precoce. Cele mai multe femei au sângerări vaginale, dar ocazional simptomele pot fi complet absente. În acest caz, avortul spontan poate fi diagnosticat cu ajutorul unei ecografii.
De ce apar avorturile spontane?
În cele mai multe cazuri, identificarea cauzei avortului spontan timpuriu este imposibilă. Se consideră că cea mai frecventă cauză este o problemă cu cromozomii copilului (structurile genetice din celulele corpului, pe care le moștenim de la părinții noștri). Dacă un copil nu are numărul corect de cromozomi, acesta nu se va dezvolta în mod corespunzător și sarcina se poate termina printr-un avort spontan.
Care sunt șansele ca eu să am un avort spontan?
Din păcate, avorturile spontane timpurii sunt foarte frecvente. Multe avorturi spontane timpurii apar înainte ca menstruația să fie întârziată sau înainte ca sarcina să fie confirmată. În primele 3 luni de sarcină, una din cinci femei are un avort spontan, fără un motiv evident, în urma unui test de sarcină pozitiv. Riscul de avort spontan este crescut de: vârstă - la vârsta de 30 de ani, riscul de avort spontan este de unu la cinci (20%); peste vârsta de 40 de ani, riscul de avort spontan este de unu la doi (50%) probleme medicale, cum ar fi diabetul gestionat în mod necorespunzător factori ce țin de stilul de viață, cum ar fi fumatul, excesul de greutate sau consumul de alcool. Nu există dovezi că stresul poate provoca un avort spontan. Sexul în timpul sarcinii nu este asociat cu avortul spontan timpuriu.
Ce trebuie să fac dacă am sângerări și/sau dureri în primele 3 luni de sarcină?
Sângerarea vaginală și/sau crampele în stadiile incipiente ale sarcinii sunt frecvente și nu înseamnă întotdeauna că există o problemă. Cu toate acestea, sângerările și/sau durerile persistente pot semnala un avort spontan.
Cum este diagnosticat un avort spontan precoce?
Un avort spontan precoce este de obicei diagnosticat printr-o ecografie. Este posibil să vi se recomande fie o ecografie transvaginală (în cadrul căreia o sondă este introdusă în vagin), fie o ecografie transabdominală (în cadrul căreia sonda este amplasată pe abdomen) sau, ocazional, ambele. Ecografia transvaginală poate fi recomandată deoarece oferă o imagine mai clară. Niciunul dintre aceste tipuri de ecografii nu crește riscul de a avea un avort spontan. Este posibil să vi se ofere opțiunea de a efectua teste de sânge care ar putea include verificarea nivelului hormonului sarcinii (βhCG). Dacă sângerați sau aveți dureri, poate fi efectuată o examinare vaginală. În cazul unor femei, avortul spontan are loc relativ repede, dar în cazul altora procedura de diagnosticare și gestionare poate dura câteva săptămâni.
Care sunt opțiunile mele dacă se confirmă avortul spontan?
Dacă ecografia arată că ați suferit un avort spontan și nu a mai rămas nimic în uter, este posibil să nu mai aveți nevoie de niciun tratament suplimentar. Dacă avortul spontan este confirmat, dar o parte din sarcină sau toată sarcina este încă în interiorul uterului (sarcina oprită din evoluție), medicul dumneavoastră vă va vorbi despre opțiunile pe care le aveți la dispoziție. Puteți alege să așteptați și să lăsați natura să își urmeze cursul, să utilizați medicamente sau să urmați o intervenție chirurgicală (evacuarea cavității uterine cu ajutorul unui aspirator chirurgical).
1. Opțiunea de a lăsa natura să își urmeze cursul (gestionarea avortului spontan prin așteptare)
Această cale are succes la aproximativ 50 din 100 femei care aleg această opțiune. Poate dura o perioadă până la începerea sângerării, iar sângerarea poate continua până la 3 săptămâni. Poate fi o perioadă dificilă și este posibil să aveți dureri abdominale. Dacă aveți dureri severe sau sângerări foarte abundente, este posibil să fie necesar să fiți internată în spital. În mod normal se recomandă o verificare după aproximativ 2 săptămâni: Dacă sângerarea și durerea s-au stabilizat până la acel moment, este foarte probabil ca toată sarcina să se fi eliminat. Vi se va recomanda să efectuați un test de sarcină din urină la 1 săptămână după acest moment. Dacă testul este în continuare pozitiv, va trebui să contactați medicul. Dacă sângerarea nu începe în decurs de 7 - 14 zile, persistă sau devine mai abundentă, vi se va recomanda o ecografie suplimentară. Mai apoi, se vor discuta opțiunile de continuare a gestionării prin așteptare, de tratament medical sau de intervenție chirurgicală.
2. Administrarea de medicamente (gestionarea avortului spontan prin tratament medicamentos)
Această cale are succes la 85 din 100 femei și astfel se evită administrarea anesteziei. Vi se vor administra medicamente numite mifepristonă și misoprostol, de obicei sub formă de comprimate vaginale, deși există și opțiunea tabletelor de înghițit, dacă preferați. Acest tratament medical are rolul de a ajuta colul uterin să se deschidă, permițând sarcinii rămase să se elimine. Procesul va dura câteva ore și este asociat cu durere, cu sângerare cu sânge roșu sau eliminare de sânge coagulat (similar unei menstruații abundente). Vi se va oferi tratament pentru ameliorarea durerii și eventual antivomitiv. Unele femei pot prezenta diaree și vărsături. Dacă sângerarea nu a început la 24 de ore după tratament, trebuie să contactați medicul sau spitalul. După tratament, sângerarea poate continua până la 3 săptămâni. Dacă sângerarea este abundentă, trebuie să vă prezentați la spital. Veți fi sfătuită să efectuați un test de sarcină 3 săptămâni mai târziu. Dacă testul este pozitiv, trebuie să contactați medicul sau clinica medicală, pentru a programa o examinare. Dacă tratamentul nu a funcționat, vi se va oferi opțiunea de intervenție chirurgicală.
3. Intervenția chirurgicală (gestionarea chirurgicală a unui avort spontan)
Intervenția chirurgicală poate fi efectuată sub anestezie generală sau locală. Această cale are succes la 95 din 100 femei. Sarcina este aspirată prin colul uterin. Este posibil să vi se dea comprimate de înghițit sau tablete vaginale înainte de operație, pentru a vă înmuia colul uterin. Intervenția chirurgicală are loc, în general, la un anumit interval după oprirea sarcinii în evoluție, dar este posibil să vi se recomande o intervenție chirurgicală imediată în cazul în care: sângerați puternic și continuu există semne de infecție tratamentul medical pentru eliminarea sarcinii nu a avut succes. Intervenția chirurgicală este în general sigură, dar există un mic risc de complicații, inclusiv sângerări abundente, infecții sau leziuni ale uterului. Uneori, când nu se poate elimina complet sarcina, este necesară repetarea intervenției chirurgicale.
Ce se întâmplă cu fragmentele eliminate din sarcină?
Unele țesuturi îndepărtate în momentul intervenției chirurgicale pot fi trimise pentru testare în laborator. Rezultatele pot confirma că sarcina a fost intrauterină și nu o sarcină ectopică (sarcină extrauterină). De asemenea, se vor testa orice modificări anormale ale placentei (sarcină molară). Unele femei care suferă un avort spontan la domiciliu aleg să aducă fragmentele la spital pentru a putea fi confirmate.
Ce se întâmplă în continuare?
Sângerare vaginală - Vă puteți aștepta la o sângerare vaginală timp de 1 până la 2 săptămâni după pierderea sarcinii. Sângerarea va semăna cu o menstruație abundentă pentru aproximativ o zi, după care fluxul ar trebui să se diminueze și poate căpăta o culoare maro. Este recomandabil să utilizați absorbante în detrimentul tampoanelor, deoarece utilizarea tampoanelor poate crește riscul de infecție. Dacă aveți în mod normal menstruații regulate, următoarea menstruație va interveni, în mod normal, în 4 până la 6 săptămâni. Aceasta va fi precedată de ovulație, așadar este posibil să fiți fertilă în prima lună după un avort spontan. Prin urmare, dacă nu doriți să rămâneți gravidă, va trebui să utilizați o metodă de contracepție.
Disconfortul - Vă puteți aștepta la crampe (similare cu durerile puternice din timpul menstruației) în abdomenul inferior în ziua avortului spontan. Este posibil să resimțiți crampe mai ușoare sau dureri pentru încă aproximativ o zi după aceea. În cazul în care disconfortul nu este ameliorat de analgezicele simple de la farmacie și aveți simptomele de mai jos, trebuie să solicitați sfatul medicului sau clinicii/spitalului: Sângerări vaginale abundente sau prelungite, secreții vaginale urât mirositoare și dureri abdominale. Dacă aveți și temperatură ridicată (febră) și simptome asemănătoare gripei - dureri musculare, este posibil să aveți o infecție a mucoasei uterine. Acest lucru se întâmplă în cazul a două până la trei din 100 femei. O astfel de infecție poate fi tratată cu antibiotice. Aceste simptome pot indica, de asemenea, că există resturi de țesut din sarcină neeliminate. Dureri abdominale tot mai intense și stare de rău. Dacă aveți și temperatură ridicată (febră), v-ați pierdut apetitul și vărsați, acest lucru se poate datora unor leziuni ale uterului. Este posibil să fie necesară internarea în spital.
Vindecarea emoțională
Un avort spontan afectează fiecare femeie în mod diferit și poate fi o experiență devastatoare și pentru partenerul acesteia. Unele femei își revin din punct de vedere emoțional în câteva săptămâni, însă pentru alte femei, procesul durează mai mult. Multe femei plâng și se simt afectate emoțional pentru o perioadă scurtă de timp după eveniment. Unele femei se confruntă cu sentimente de îndurerare și vinovăție pe o perioadă mai lungă de timp. Familia și prietenii au capacitatea de a vă ajuta. Discutați cu medicul dumneavoastră de familie care vă poate îndruma către un psiholog, dacă simțiți că nu puteți face față.
Întrebări frecvente despre Pierderea unei Sarcini
Cât timp este normal să dureze doliul după pierderea unei sarcini?
Nu există o durată „normală”. Pentru unii părinți, durerea acută durează câteva luni; pentru alții, persistă mai mult. În general, intensitatea scade treptat, dar amintirea nu dispare complet. Aniversările, datele estimative ale nașterii sau sarcinile altora pot reactiva emoțiile, ceea ce este perfect firesc.
Este vina mea că am pierdut sarcina?
Nu. În peste 80% dintre cazuri, pierderea sarcinii este cauzată de anomalii genetice ale embrionului, incompatibile cu viața. Nu este provocată de stres, exerciții fizice moderate sau de o greșeală personală. Auto-învinovățirea este o reacție emoțională normală, dar nu reflectă realitatea medicală.
De ce partenerul meu nu pare la fel de afectat ca mine?
Fiecare persoană are un mod diferit de a exprima durerea. Unii vorbesc și plâng, alții se retrag sau devin mai activi. Faptul că partenerul reacționează diferit nu înseamnă că suferă mai puțin. Este important să recunoașteți aceste diferențe și să le acceptați ca forme complementare de a face față (coping).
Când este sigur să încercăm din nou să avem un copil?
Din punct de vedere medical, se recomandă adesea trecerea a unu - trei cicluri menstruale pentru refacerea completă a organismului, dar momentul emoțional este la fel de important. Încercarea unei noi sarcini înainte ca durerea să fie procesată poate genera anxietate intensă. Discuția cu medicul ginecolog și cu un psiholog este esențială pentru a decide momentul potrivit.
Cum pot gestiona comentariile insensibile din partea familiei sau a prietenilor?
Este în regulă să puneți limite clare. Puteți spune: „Îți mulțumesc pentru intenție, dar nu vreau să discut despre asta acum.” Mulți oameni nu știu cum să reacționeze la o pierdere de sarcină și spun lucruri nepotrivite.
Valoarea eternă a vieții
Cel mai mare dar pe care îl primim de la Creatorul nostru este viața. Teologia ortodoxă susține unicitatea și integritatea vieții omului încă de la cel mai tainic început al acesteia. Sufletul și trupul omului încep să coexiste din clipa zămislirii sau conceperii. Dacă moartea nu determină altceva decât despărțirea sufletului de corp, contrariul morții, adică viața, nu se definește altfel, decât ca o unire a corpului şi a sufletului; dacă despărțirea în același timp a ambelor substanțe se petrece prin moarte, la fel din unirea acelorași substanțe rezultă viața. Omul este o ființă psiho-fizică, ce este creată de Dumnezeu după chipul Său, rezultând de aici că toate ființele omenești sunt în mod fundamental egale între ele în ceea ce privește natura și vocația lor. Omul se bucură de viață și de puterea vieții, are dreptul la viață, dar și responsabilitatea de a respecta viața. Iar atunci când un prunc este ucis prin avort, el este privat atât de viața pământească, dar și de viața cea veșnică.
Fărâma de viață din pântecele mamei
Odată ce a avut loc fecundația, o nouă viață este pe cale să se dezvolte. Noua persoană, într-o anumită măsură, controlează corpul mamei, pentru a echilibra sarcina. Tocmai dezvoltarea copilului face ca sânii mamei să crească, pregătind-o pentru alăptare, şi oasele bazinului să se dilate, pregătind-o pentru naştere. Copilul este cel care îşi „determină“ chiar ziua sa de naştere. Trei zile mai târziu, de la concepere, mica ființă umană - femeie sau bărbat - trimite în corpul mamei un mesaj chimico-hormonal, care opreşte ciclul ei menstrual. Inima acestei mici făpturi începe să bată la 18 zile, iar la 21 de zile aceasta deja pompează sânge, diferit de cel al mamei, printr-un sistem circulator închis. Ochii, urechile şi sistemul respirator, încep să se formeze la patru săptămâni de la fecundație. La 6 săptămâni e format scheletul și încep să funcționeze rinichii, stomacul, ficatul și sistemul nervos. La 3 luni sunt toate organele interne funcționale, sunt formate amprenele degetelor; copilul se mișcă, își întoarce capul, își schimbă expresia feței, își suge degetul.
De ce este avortul un păcat extrem de grav?
Avortul și toate practicile avortive sunt păcate grele pentru că prin ele se ucide o ființă umană, fiind afectate demnitatea și sănătatea femeii. Indiferent de modul în care este provocată, întreruperea de sarcină este o crimă cutremurătoare. Chiar dacă avortul se admite în unele țări, principiul medical al epocii noastre este înscris în Jurământul de la Geneva din 1948: „Voi avea respectul absolut al vieții umane, chiar din momentul conceperii“. În Jurământul lui Hipocrate, care este acceptat până astăzi drept jurământ medical, medicul ca slujitor al vieții se angajează în fața lui Dumnezeu și a oamenilor că „nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu avortiv“.
Principalul argument al susținătorilor legiferării avortului este că fiecare femeie să aibă dreptul să dispună ea însăși, de trupul ei. Însă fetusul este o ființă vie, care respiră lichidul amniotic, fiind o ființă omenească chiar din momentul conceperii sale. Prin urmare, în orice moment s-ar produce întreruperea sarcinii, se realizează întreruperea unei vieți. Avortul este păcat atât împotriva lui Dumnezeu ca Izvor al vieții, cât și împotriva societății, condamnată la moarte din lipsa nou născuților.
Uciderea pruncului neajutorat este o dovadă de lașitate
Una dintre cele mai mari probleme în cazul avortului este că pruncul ce urmează a fi ucis nu se poate apăra, ceea ce este o dovadă de lașitate din partea celor care doresc sau realizează avortul. De aceea, pentru a conștientiza gravitatea faptei avortului, medicii și preoții „recomandă“ adesea „uciderea copilului după ce s-a născut“, bineînțeles cu sensul puternic metaforic. Avortul nu rezolvă o problemă, ci doar complică viața tuturor celor implicați în ceea ce se poate numi crimă cu premeditare. Dovezile despre faptul că fătul simte durerea în timpul avortului sunt destul de clare și convingătoare. Alte materiale tulburătoare despre avort pot fi găsite în linkurile următoare: youtu.be/IELm83DrU1A (Un discurs al unei femei care trebuia să fie avortată), youtu.be/jgw4X7Dw_3k (Ce înseamnă de fapt un avort), youtu.be/ysl1tRnk-ig (Un interviu cu un medic care a făcut peste 1200 de avorturi).
Petru Bulica - Avortul are un impact emoțional puternic, nu doar fizic
Consecințele dramatice ale întreruperii de sarcină
Complicațiile imediate ale avortului pot include hemoragie uterină, perforație uterină, leziune cervicală, embolism și infecții, iar dintre problemele tardive ce pot apărea menționăm infertilitatea, anomaliile menstruale, avortul spontan, nașterile premature, imunizarea Rh, probleme psihice sau chiar mortalitate.
Avortul este, din mai multe puncte de vedere, cu adevărat o dramă pentru că implică moartea unei ființe, care este deja o persoană umană, și pentru că afectează întotdeauna în mod profund pe mamă şi produce un traumatism care răneşte sensibilitatea profundă, marcându-i adesea, pentru totdeauna, inconștientul. Știința vorbește despre sindromul post-avort (SPA) și îl definește ca fiind un complex de simptome psihice declanșate în urma avortului. Trauma psihică a avortului, a fost recunoscută pe plan mondial ca o tulburare emoțională post-traumatică și include simptome precum:
- Tulburări de somn - insomnii, coșmaruri, vise obsesive;
- Focalizarea atenției asupra femeilor gravide sau a copiilor mici, sau dimpotrivă, teamă şi chiar panică la vederea lor;
- Scăderea capacității de concentrare, hiperactivitate, plâns necontrolat;
- Agresivitate la adresa tatălui copilului, a celui care a efectuat întreruperea de sarcină, a tuturor bărbaților sau a propriului trup;
- Inhibarea vieții emoționale (comportament stereotip);
- Întreruperea comunicării în cuplu, distrugerea relației cu partenerul, incapacitatea de a avea relații stabile cu alte persoane;
- Diverse tulburări sexuale - frigiditate, promiscuitate;
- Sentimentul unei pierderi irecuperabile sau goliciune sufletească de lungă durată;
- Depresii, tristețe, durere interioară;
- Sentimentul de vinovăție, de a se simți murdară („Dumnezeu nu mă mai poate ierta” sau „Nu-mi voi ierta niciodată acest lucru”);
- Abuz de medicamente, alcool, droguri.
Dileme morale cu privire la avort
În caz de sarcină ectopică, eclampsie sau cancer uterin, singura soluție este salvarea vieții mamei, deoarece în caz contrar, atât ea, cât şi copilul îşi pot pierde viața. Totuși trebuie menționat că această situație se întâlnește la mai puțin de 0,01% din totalul avorturilor care se fac în lume. În cazul în care viața copilului poate fi salvată dacă mama moare, se recomandă salvarea vieții mamei. Nu există alternativă între „salvarea mamei sau salvarea fătului”; de fapt, avem de-a face cu o unică alegere posibilă: salvarea mamei. Trebuie totuși să existe o recunoaștere a păcatului în asemenea cazuri dificile. Trebuie căutată o îndrumare teologică a unui părinte duhovnicesc și trebuie plâns păcatul de a ucide totuși un copil nenăscut. Există și posibilitatea în care mama își sacrifică viața pentru copil, moment în care putem vorbi de o formă de martiriu făcut din dragoste pentru celălalt. Însă acest sacrificiu trebuie să ia în seamă și nevoile celorlalți membri ai familiei. Totuși, nu trebuie să uităm că Dumnezeu poate face oricând o minune.
Cazul în care femeia a rămas însărcinată în urma unui viol sau incest, problema trebuie abordată cu multă compasiune. Ea a fost supusă unei traume îngrozitoare și are nevoie de dragoste, ajutor și susținere. Fiind victima unui atac violent, nu poate lua parte la un alt act violent, cum este avortul. De cele mai multe ori, victimele nu se plâng din cauza sarcinii, ci din cauza traumei violului, atitudinea celor din jur fiind extrem de importantă în luarea unei decizii. Însă avortul „rezolvă“ problema în mod egoist, prin crimă. Două greșeli nu fac un lucru corect, iar copilul nu ar trebui să fie pedepsit pentru faptele rele ale tatălui său. Copilul se poate naște, iar dacă se consideră că aceasta este cea mai bună soluție pentru el, poate fi încredințat spre adopție sau poate fi îndreptat către centre specializate. Astfel, există multe locuri unde atât mamele, cât și copiii pot găsi alinare și adăpost: părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului, părintele Vasile Antonie Tămaș din Vâlcele - Covasna sau se pot cere sprijin și informații de la Asociația ProVita pentru copiii născuți și nenăscuți.
La întrebarea „E un act de cruzime să permiți să se nască un copil cu handicap, care să ducă mai apoi o viață nenorocită?“, Dr. John Willke răspunde: „Ipoteza că oamenii cu handicap se bucură de viață mai puțin decât persoanele „normale“ s-a dovedit a fi falsă. O investigație bine documentată a arătat că nu este nici o diferență între persoanele cu handicap şi cele „normale“ în ceea ce priveşte modul de receptare a satisfacției vieții, modul de receptare a viitorului apropiat şi vulnerabilitatea la frustrare. Nu trebuie să uităm nici faptul că suferința în creştinism este mântuitoare. Poate prin acel copil ne vom mântui, „căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune” (II Cor. 12, 9). Oare dorim să trăim într-o lume lipsită de copii doar pentru faptul că există ecograf şi pentru că avortul este legalizat? Credem şi sperăm că nu, pentru că fiecare copil, fără excepție, are dreptul la viață și dragoste.
Deși prima întrebare este întotdeauna despre excepție și nu despre regulă, de cele mai multe ori cauzele unui avort sunt de natură socială, nu medicală, vizând situația financiară și statutul social sau profesional. Indiferent ce probleme s-ar identifica pentru copilul din pântece, acestea nu se rezolvă prin ucidere pentru că nu se poate îndrepta un rău săvârșind un alt rău.
În lume are loc un Război Mondial în fiecare an
Astăzi, este o contradicție faptul că acei oameni care luptă pentru drepturile omului, în același timp, uită să acorde cel mai elementar drept celei mai mici, nevinovate şi lipsite de apărare ființe omeneşti. Iată, în continuare, o întâmplare care reflectă foarte bine mentalitatea de astăzi. „Într-o clinică de ginecologie, se internează o femeie însărcinată. Ea va naște un copil prematur, de numai cinci luni. Această mamă dorește ca pruncul ei să trăiască. Întreaga echipă medicală face tot ce-i stă în putință, pentru a menține în viață copilul născut prematur. Medici renumiți muncesc fără încetare şi se alocă sume imense de bani. În aceeași zi, în aceeași clinică, o altă femeie face avort, pentru că nu mai dorește un alt copil. Acesta ar fi paradoxul zilelor noastre! Potrivit statisticilor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății, numărul anual al avorturilor este cuprins între 40 și 60 de milioane, acesta fiind și numărul oamenilor uciși în timpul celui de Al Doilea Război Mondial“. Așadar, se pare că avem câte un Război Mondial în fiecare an, fără ca oamenii să își facă foarte multe probleme.
Milostenia și osteneala biruiesc judecata
Iată ce spunea părintele Arsenie Boca despre avort: „E ucidere la mijloc, nu e ceva mai ușor. E păcat strigător la cer. Ascultați toți cu luare aminte. Sângele lor strigă răzbunare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilalți, ci plâns și jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori că îți ia Dumnezeu și pe ceilalți, ori vor cere însăși capul mamei. Știți bine că aceasta se întâmplă la multe atunci pe loc. Iar aceasta așa se tocmește, că atâta supărare vei avea în casă încât îți pierzi cumpătul și uiți de marea milă a lui Dumnezeu ce o are cu toți păcătoșii. Mare ispitire pățesc mamele care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi tu și ceilalți copii pe care i-ai făcut trebuie să pui în loc tot atâția copii ai altor femei sărace și să-i botezi. Iar dacă nu, ia-i și botezați gata căci știe Dumnezeu cât te mai ține. Și să îngrijești de dânșii ca și de copiii tăi, cu îmbrăcăminte și încălțăminte frumoasă, bani de școală, până-s în stare să-și câștige singuri pâinea. Și ce scoți din copiii tăi aceea să iasă și din aceia. Iar toate necazurile ce le vei avea în vremea asta, fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi toate nădăjduind în mila lui Dumnezeu, că-ți va ierta păcatul. Căci prin răbdare ispășești păcatul. Iar milostenia cu osteneală biruie înaintea judecății“.
Părintele Cleopa ne explică de este atât de grav acest păcat al avortului. „Sufletele copiilor avortați stau într-un loc unde nu este nici lumină, nici întuneric și nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Acest păcat distruge lumea. Și nu numai că distruge natalitatea popoarelor, dar distruge sufletele și atrage urgia lui Dumnezeu pe pământ“.
Îndreptarea trebuie să înceapă acum!
Prin credința în Hristos şi pocăință autentică, toate păcatele pot fi iertate. O femeie care a avut un avort sau un bărbat care a încurajat un avort ori un doctor care a provocat unul - toți pot fi iertați prin credința în Iisus Hristos. Procesul îndreptării după păcatul avortului începe cu o Spovedanie sinceră către duhovnic, urmată de pocăință reală și hotărârea temeinică de a nu mai repeta păcatul. Împlinirea canonului recomandat de preotul duhovnic, milosteniile către copiii săraci, dar și botezarea copiilor săraci trebuie să arate credința lucrătoare prin iubire. Nu în ultimul rând, ar trebui să existe o luptă intensă împotriva avorturilor pentru convingerea oamenilor de a nu săvârși acest păcat al crimei. Da, copilul nedorit simte intuitiv, la nivel subconștient, o anumită nedreptate, un anumit rău din partea mamei sau tatălui. Din punct de vedere psihologic, avortul este înfricoșător nu numai când a fost săvârșit deja. Este periculoasă până și intenția de a face întrerupere de sarcină. Problema este că produsul de concepție e foarte strâns legat de mamă. Delimitându-l subiectiv, mama intră în relații absolut deosebite cu el şi îl uneşte cu lumea înconjurătoare. În luna a doua de viață intrauterină se formează sistemul nervos central. La o lună și jumătate, embrionul reacționează la durere şi se fereşte atunci când spre abdomenul mamei este îndreptat un fascicul luminos. La cinci luni, embrionul „aude” strigătele puternice, se „sperie”, se „supără”, „amenință” - percepe stările sufletești ale mamei din intonațiile cuvintelor ei. Cam de la șase luni începe viața intelectuală a copilului. Comportamentul lui se modifică ca răspuns la glasul părinților. El îşi „leagă” acțiunile de glasul cunoscut, uneori „presimte” care mișcări vor stârni satisfacția părinților şi care nu.
Potrivit arhimandritului Rafail (Karelin), când mama se gândește la avort, aceasta, cu îngăduința lui Dumnezeu, îl face pe făt să se cutremure şi îi formează așa-numitul „complex al ucigașului”. Femeia care vrea să avorteze transmite deja odraslei sale, sădește deja în sufletul lui aplecarea către omor. Poate că această înclinație nu va provoca în mod nemijlocit crime, însă ea se va manifesta la copil prin cruzime şi sadism faţă de oameni şi faţă de natura înconjurătoare. Când mama se gândește, când ia în considerare problema întreruperii artificiale de sarcină, copilul pare că „îşi dă seama” de acest lucru. Frecvența bătăilor inimii creşte - el simte amenințarea. Şi dacă el vine totuşi pe lume, nu este exclus ca dragostea de părinţi să se răcească în inima lui.
Impulsurile dușmănoase inconștiente (şi cu atât mai mult cele conștiente) împotriva copilului zămislit sau deja născut constituie o deviație psihologică gravă, care contravine instinctului matern. Atitudinea negativă faţă de copil creşte probabilitatea naşterii premature şi a depresiei postnatale la mamă. Psihanaliștii presupun că „refuzul subconștient” al sarcinii nedorite este o formă nefinalizată de sinucidere. Uneori, aceasta duce la criză de vomă incoercibilă (care nu poate fi stăpânită) şi alte simptome de toxicoză.
La copilul nevinovat, trauma psihologică intrauterină atrage după sine instabilitatea neuropsihică. Observațiile cunoscutului preot ortodox şi specialist în neuropatologie pediatrică, profesor doctor Anatolii Berestov, patologia sistemului nervos la făt au în timp efecte îndoit negative asupra dezvoltării psihofizice a copilului. Într-o anumită măsură sunt provocate astfel comportamentul asocial şi împătimirea de droguri.
Dacă am lua în considerare suferința sufletească prin care trece copilul încă nenăscut sau deja născut în timpul „scenelor” şi schimbărilor de jigniri, a conflictelor de la serviciu şi de acasă, ne-am strădui să ne purtăm cu mai multă grijă. Purtarea nechibzuită a adulților influențează starea puterilor sufletești şi trupești ale copilului şi lasă în inimioara lui un strat gros de mizerie morală. Fără ca noi să vedem, în sufletul fraged se varsă otrava mâniei şi răutății, în sânge crește drastic nivelul hormonilor de stres. Sufletul primește o încărcătură morală puternic negativă, iar după aceea părinții se mai miră: „Uite pe cine am crescut! Ce nedreptate! Am sacrificat atât pentru copilul nostru, şi în loc să fie recunoscător, el este neascultător şi egoist!” Da, copilul nedorit simte intuitiv, la nivel subconștient, o anumită nedreptate, un anumit rău din partea mamei sau tatălui. Cu voie sau fără voie, el le plătește cu aceeași monedă: cu vrăjmășie, cu răceală şi respingere, se înconjoară cu o barieră lăuntrică nevăzută.
Așadar, multe premise ale dezvoltării personalității se formează intrauterin. Trăirile, năzuințele, gândurile, cuvintele şi faptele părinților se întipăresc în adâncul sufletului copiilor lor. Acesta „copiază”, „își amintește” modelele de comportament ce i s-au furnizat. Această idee își găsește expresia în vechea zicătoare: „Când râșnește, femeia însărcinată îl învață să facă asta şi pe copilul din burta ei”.
Familia constituie un organism duhovnicesc şi biosocial unitar. Vătămarea unuia dintre membrii ei se răsfrânge în mod obligatoriu şi asupra vieții celorlalți. Copiii sunt pur și simplu mai receptivi, cele mai mici oscilații ale climatului psihologic şi duhovnicesc lasă asupra lor o urmă mult mai adâncă decât asupra adulților.
tags: #copilului #isi #alege #parintii #avortul #spontan