Nervozitatea la copii și adolescenți pe categorii de vârstă
Crizele de furie ale copiilor reprezinta o problema des intalnita de parintii ingrijorati care observa cum micutii incep sa tranteasca obiecte pe jos, sa tipe cat ii tin plamanii, sa protesteze vocal, chiar si atunci cand sunt intr-un magazin din oras, priviti de o multime de oameni.
Aceste crize apar atunci cand prichindeii nu primesc ce doresc din partea parintilor, dorintele lor fiind nesatisfacute, astfel incat incearca din rasputeri sa transforme esecul intr-un succes si apeleaza la plans, tavalit, tipat sau lovit.
Izbucnirile de furie neplanificate apar in jurul varstei de 1-4 ani si pot avea forme diferite.
Unele dintre acestea sunt usoare, iar altele sunt grave, precum ciupitul, muscatul, lovitul.
Rezultatul lor este eliberarea energiei acumulate, a frustrarii si a furiei.
Din fericire, ele vor trece imediat dupa ce copilul depaseste aceasta perioada critica si invata cateva mecanisme de autocontrol.
Etapele si semnele nervozității
Pentru multi adulti, aceste momente sunt unele extrem de dificile, care-i determina uneori sa izbucneasca la randul lor plini de furie si neputinta.
Se pare ca un ajutor la indemana poate rezolva conflictul, atragand atentia micutilor de la ceea ce le-a declansat starea de nervi.
Nervozitatea la copii și adolescenți pe categorii de vârstă
Nervozitatea persistentă, stările de agitație și comportamentul dificil sunt printre cele mai frecvente motive pentru care părinții cer ajutor specializat.
Strategii de gestionare a furiei la copii
Primul pas în gestionarea furiei este să înțelegi ce-i declanșează copilului crizele.
Dacă, de pildă, momentul în care iese pe ușă pentru a pleca la școală e unul dintre acești declanșatori, între soluții putem enumera avertizările cu privire la timp, pregătirea hainelor și dușul în seara dinainte și trezitul mai devreme.
Unii copii reacționează bine la afișarea pe un perete a acțiunilor pe care le au de îndeplinit, pe etape.
Laudă-l când se poartă frumos. Fă comentarii precum „Îmi place că vii la masă fără să ți se mai spună“, „Apreciez că ți-ai pus hainele la loc deși te grăbeai să pleci la joacă“, „Îți mulțumesc că ai avut răbdare cât am vorbit la telefon“ etc.
Ignoră în mod deliberat comportamentul nepotrivit care poate fi tolerat. Asta nu înseamnă să-l ignori pe copil, ci doar comportamentul. Fă asta „planificat“ și consecvent.
Tehnici practice pentru calmarea emoțiilor
Oferă-i alternative de defulare fizică. Este important ca cei mici să aibă ocazii pentru exercițiu fizic și mișcare atât acasă, cât și la școală.
Fii gata să-ți arăți afecțiunea. Uneori, o îmbrățișare sau altă manifestare de afecțiune este tot ce-i trebuie unui copil pentru a-și recăpăta controlul.
Spulberă tensiunea prin umor. Deseori, o glumă îi va da ocazia copilului să „iasă cu fața curată“.
Explică-i situațiile. Ajută-l pe copil să înțeleagă cauzele unei situații tensionate.
Încurajează-l să-și vadă atât punctele tari, cât și pe cele slabe. Ajută-l să vadă că-și poate atinge scopurile.
Foloseste promisiuni și recompense. Promisiunile de plăceri viitoare pot fi folosite atât pentru a determina, cât și pentru a opri un comportament, dar nu ca mită.
Spune NU! Trebuie stabilite clar și impuse limite. Copilul trebuie să fie liber să funcționeze între aceste limite.
Învață-l să se exprime verbal. Vorbirea îi ajută pe copii să aibă controlul și reduce astfel comportamentul violent.
Creează-i o imagine de sine pozitivă. Încurajează-l să se vadă ca pe o persoană valoroasă și apreciată.
Foloseste pedeapsa cu grijă. NU folosi pedepse fizice!
Fii un exemplu de comportament potrivit. Este important să fii conștient tot timpul de influența puternică pe care acțiunile tale o au asupra copilului.
Fii consecvent. Când un copil are crize de nervi sau momente de sfidare, reacția părintelui afectează probabilitatea ca acest comportament să se repete.
Nu ceda. Rezistă tentației de a pune capăt crizei dându-i ce vrea în momentul acela. Nu faci decât să-l înveți că criza de nervi funcționează.
Rămâi calm. Îți va fi mai ușor să-l înveți că există consecințe clare, consecvente, dacă îți controlezi emoțiile.
Consecvența cu roade. Copilul trebuie să știe care sunt consecințele pentru comportamente negative și recompensele pentru cele pozitive.
Nu vorbi înainte ca criza de nervi să se potolească. Încearcă un dialog după ce s-a potolit.
Disciplină, comunicare și sprijin
De ce disciplina e importantă pentru copilul tău? O bună disciplină creează o atmosferă de fermitate calmă, claritate și raționalitate.
Este indicat să te înscrii la lecții „pas cu pas” pentru părinți dacă comportamentul scapă de sub control, pentru a învăța să impui comportamentul dorit.
Emoțiile pot fi clasificate ca un sistem de apărare, întrucât emoția afectează atenția, capacitatea și viteza de reacție a individului, inclusiv comportamentul.
Copilul tău are nevoie să știe că tu înțelegi cât este de supărat și de ce. Poți spune: „Ești atât de furios că ți s-a stricat jucăria“ sau, dacă nu știi, „Văd cât de supărat ești“.
Oferă permisiune explicită: „E ok, toată lumea are nevoie să plângă uneori“. Voi sta alături de tine până îți vor trece furia și supărarea.“
Copilul are nevoia de a ști că tu înțelegi cât este de supărat și de ce. S-ar putea să aibă nevoie de suportul tău pentru a-și exprima furia fizic, cu tine privindu-l, astfel încât să fii „martor“ la dimensiunea furiei sale.
Evident, nu îl vei lăsa să își lovească fratele, dar îl poți ajuta să își redirecționeze furia.
Ține minte că nevoia cea mai mare de iubire a copilului tău apare atunci când ți se pare că „o merită mai puțin“!
În locul unui „time out“, încearcă „timpul împreună“, stai cu el și ajută-l să își depășească sentimentele.
Dacă știi ce se întâmplă, spune-i: „Ești furios că ți s-a stricat jucăria“; dacă nu știi, spune ce vezi: „Plângi atât de tare… văd cât de supărat ești“.
Rolul mediului și al stimulării în dezvoltarea neurologică
Dezvoltarea neurologică a copiilor este un proces complex și este influențată de factori genetici, experiențe de viață și mediu social.
Genetica: Patrimoniul genetic al unui copil joacă un rol semnificativ în dezvoltarea neurologică.
Factori prenatali: Ceea ce se întâmplă în timpul sarcinii poate afecta dezvoltarea creierului fetal.
Nutriția și alimentația: O dietă echilibrată cu Omega-3, vitamine și minerale sprijină dezvoltarea creierului.
Stimularea și mediul înconjurător: Un mediu stimulant și interacțiunile adecvate cu copilul sunt vitale pentru o dezvoltare neurologică sănătoasă.
Stresul în mediul familial poate afecta dezvoltarea neurologică a copilului, iar un mediu stabil sprijină relațiile pozitive și comunicarea.
Etapele dezvoltării neurologice și atingerea de noi abilități
Perioada prenatală: Dezvoltarea neurologică începe încă din perioada prenatală, când celulele nervoase încep să se formeze.
Primul an de viață: Conexiunile neuronale se formează rapid, cu creștere a abilităților motorii, cognitive și socio-emoționale.
Etapa preșcolară și școlară timpurie: Atenția, memoria și gândirea se dezvoltă, facilitând învățarea socială și academică.
Adolescența: Se dezvoltă raționamentul abstract, planificarea și controlul impulsurilor.
Recomandări despre intervenții terapeutice și resurse
AFLATI MAI MULT:Cum poți ajuta un copil „furios“?
Medicația nu rezolvă automat comportamentul sfidător sau agresiv; cheia este abordarea comportamentală și identificarea declanșatorilor.
În situații de criză, menținerea calmului este esențială pentru a preveni escaladarea furiei.
În cazul în care comportamentul scapă de sub control sau persistă, este indicat să te alături de consiliere pentru părinți și copii pentru a învăța strategii noi.
Aspecte practice despre rutina zilnică și securitatea bebelușului
Părinții pot implementa o rutină zilnică clară pentru a anticipa momentele tensionate, iar bebelușul să se simtă în siguranță și să-și gestioneze emoțiile pe măsură ce crește.
Importanța interacțiunilor pozitive, a jocului, a odihnei și a hranei regulate în dezvoltarea emoțională și cognitivă a copilului este subliniată în materialele consultate.
Concluzie neexplicită prin orientări practice
Copiii pot învăța să gestioneze furia dacă li se oferă sprijin empatic, limite clare și exemple despre cum să-și exprime emoțiile verbal, în timp ce părinții modelează calmul și consistența în reacții.
tags: #cum #actionezi #cu #bebele #cand #ai
Postări populare:
- Află mai multe despre provocările și progresele Spitalului de Oncologie Pediatrică
- Ordin de plată TVA trimestrial: instrucțiuni clare pentru 2024-2026
- Servicii de scutece gratuite CNAS Iași — transparență în sănătate
- Greutatea fatului la 25 de săptămâni de sarcină
- Cum devii pediatru: parcursul academic și profesional