Diabetul gestațional este o tulburare a toleranței la glucoză care, în majoritatea cazurilor, este asimptomatic și este descoperit la testele de rutină din sarcină, în particular la testul de toleranță la glucoză orală (TTGO) efectuat între săptămânile 24-28 de gestație. Totuși, atunci când nivelurile glicemice sunt semnificativ crescute, pot apărea manifestări clinice specifice hiperglicemiei, cum ar fi sete intensă, urinări frecvente, foame excesivă, oboseală, tulburări de vedere sau infecții recurente.
Simptomele diabetului gestațional pot fi confundate cu modificările normale ale sarcinii, iar screeningul activ este esențial pentru diagnostic. Diabetul gestațional afectează până la 10% dintre femeile însărcinate, iar în cele mai multe cazuri glicemia revine la normal la șase săptămâni după naștere. Este important ca femeile care au avut diabet gestational să repete testele cel puțin anual, pentru că riscul de a dezvolta diabet de tip 2 este semnificativ crescut în viitor.
Factorii de risc și simptomele diabetului gestational
- Factori de risc: exces ponderal maternal, antecedente familiare de diabet de tip 2, antecedente de diabet gestațional sau hipertensiune în sarcină, sarcină anterioară cu greutate fetală peste 4 kg, vârsta mamei peste 35-37 de ani.
- Simptome: sete intensă, urinări frecvente, foame persistentă, oboseală inexplicabilă, vedere încețoșată, infecții urinare sau candidoze vaginale recurente.
Depistarea diabetului gestational
În primul trimestru se poate monitoriza glicemia pe nemâncate. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca în intervalul 24-28 de săptămâni de sarcină să se efectueze TTGO cu 75 g de glucoză, iar apoi se interpretează trei valori: glicemia pe nemâncate (< 92 mg/dl), la 1 oră (< 180 mg/dl) și la 2 ore (< 153 mg/dl). Conform ADA, diabetul gestational este diagnosticat dacă cel puțin una dintre cele trei valori este peste pragul normal.
TTGO-ul implică cât trei moment de recoltare: pe nemâncate, la 1 oră după ingestia soluției cu glucoză de 75 g, și la 2 ore după ingestie. Se poate considera că diagnosticul este stabilit dacă una dintre aceste glicemii este peste prag. În cazul rezultatului anormal, se poate recomanda repetarea testului sau utilizarea altor schema pentru TTGO, în funcție de recomandările medicului.
Ce înseamnă diagnosticul pentru sarcină
Diagnosticul de diabet gestational este o situație temporară în timpul sarcinii, determinată de rezistența la insulină și de modificările hormonale placentare. Supraponderabilitatea, obezitatea și istoricul familial cresc riscul. Excesul de glicemie poate traversa placenta, determinând fătul să producă mai multă insulină, ceea ce poate duce la macrosomie, polihidramnios și alte complicații.
Ce teste se fac în timpul sarcinii, după diagnostic
Pe măsură ce sarcina avansează, se monitorizează în mod regulat glicemia acasă, tensiunea arterială, ecografiile periodice ale fătului pentru estimarea vârstei, greutății și stării de sănătate, precum și HbA1c dacă este indicat. Monitorizarea include și examinări ale ritmului cardiac fetal în timpul mișcărilor și testări ale stării de sănătate a mamei și a copilului.
Tratamentul diabetului gestational
Regimul alimentar și exercițiile fizice reprezintă pilonii primari ai controlului glicemiei. Dieta trebuie să includă carbohidrați cu indice glicemic scăzut, fibre, legume, proteine slabe și grăsimi sănătoase, iar mesele să fie împărțite în porții mici pe parcursul zilei pentru a evita vârfuri de glicemie. Activitatea fizică moderată, cum ar fi mersul pe jos, înotul sau exercițiile dedicate gravidelor, este încurajată dacă nu există contraindicații. Dacă valorile nu se normalizează în 1-2 săptămâni de la modificările dietetice, se poate introduce tratamentul cu insulină, care nu traversează placenta și este sigur pentru făt.
În cazul tratamentului, se urmărește să se mențină glicemia în intervalele recomandate în timpul sarcinii: de obicei < 95 mg/dl pe nemâncate, < 140 mg/dl la 1 oră după masă, și < 120 mg/dl la 2 ore după masă, deși valorile exacte pot varia în funcție de recomandările medicului.
Impactul diabetului gestational asupra bebelușului
Glucoza în exces traversează placenta, stimulând pancreasul fetal să producă insulină, ceea ce poate duce la macrosomie, hipoglicemie neonatală, hipoxie,, icter, și distres respirator. Pe termen lung, copiii expuși la diabet gestațional pot avea risc crescut de obezitate și diabet zaharat de tip 2 în viața adultă. Nașterea unui copil mare poate implica traumatisme la naștere, iar hipoglicemia neonatală este una dintre principalele urgențe postnatale.
Naștere și după
De regulă, valorile glicemice revin la normal după naștere, după expulția placentei, dar reevaluarea metabolică postpartum este recomandată la câteva săptămâni. Alăptarea timpurie este încurajată pentru efectele sale benefice asupra metabolismului glucozei la mamă și copil. Testele TTGO sau altele pot fi repetate postpartum pentru a evalua riscul recurenței sau dezvoltarea diabetului de tip 2 în viitor.
Ce să faci dacă te încadrezi în grupele de risc
- Discută cu medicul obstetrician despre opțiunea de TTGO între săptămânile 24-28.
- Redu consumul de carbohidrați simpli, dulciuri și sucuri încă din primele săptămâni ale sarcinii.
- Menține un jurnal zilnic al activității fizice, încercând să mergi cel puțin 30 de minute zilnic.
- Programarea ecografiilor pentru monitorizarea ritmului de creștere al fătului și a lichidului amniotic.
Gestational Diabetes, Animation
Este recomandat să te inspiri de la specialiști în obstetrică-ginecologie pentru monitorizare și să urmezi un plan personalizat de dietă și mișcare. Informațiile prezentate sunt orientative și nu înlocuiesc consultul medical individualizat.
tags: #cum #descoperi #diabetul #in #sarcina