Desfundarea canalului lacrimal la bebeluși: Metode eficiente, tratamente și sfaturi esențiale

Canalul lacrimal infundat este o afecțiune frecvent întâlnită în primele luni de viață, care poate provoca lăcrimare excesivă, secreții și disconfort ocular. De cele mai multe ori blocajul se deschide spontan pe măsură ce nou-născutul crește, iar aproximativ 80% din cazuri se rezolvă până la vârsta de 9 luni. Totuși, există situații în care obstructia nu dispare de la sine și necesită intervenție medicală sau chirurgicală.

Sistemul lacrimal are rol în producerea, distribuirea și drenarea lacrimilor. Lacrimile curg prin punctele lacrimale, canalele lacrimale, sacul lacrimal și ductul nazolacrimal spre nas. Orice blocaj poate apărea în orice punct al acestui lanț și poate duce la lăcrimare, infecții oculare sau conjunctivite recurente.

Simptome și semne

Lacrimare excesivă
Inflamația recurrentă a ochilor sau conjunctivite frecvente
Inflamația dureroasă lângă colțul intern al ochiului
Exprimare de mucus sau puroi la nivelul pleoapelor
Vedere încețoșată

La sugari, chei de detaliu sunt secrețiile muco-purulente care pot apărea dimineața; în timp acestea pot dispărea sau persista, iar lacrimarea poate persista la un singur ochi sau la ambii.

Cauze și tipuri de blocaj

Stenoza congenitală: ductele lacrimale pot fi îngustate sau pot exista membrane la nivelul deschiderii nasolacrimonale, care se pot resorbi spontan în primele luni.
Blocaj parțial sau total al sistemului de drenaj lacrimal
Infecții sau inflamații cronice ale ochilor sau nasului
Leziuni faciale sau traume, tumori nazale sau ale sacului lacrimal
Medicamento-topice sau tratamente pentru afecțiuni oftalmologice, rareori, pot afecta drenajul lacrimal

Diagnostic

Diagnosticul se basează pe examenul ocular și pe istoricul clinic, cu teste suplimentare pentru localizarea blocajului dacă este necesar. Testele includ:

Testul de drenaj al lacrimilor (fluoresceină) pentru a verifica disiparea lacrimilor
Irigare și sondare pentru a evalua permeabilitatea canalelor lacrimale
Teste imagistice oculare precum dacriocistografia sau dacrioscintigrafia

Tratament conservator

Marea majoritate a bebelușilor cu canal lacrimal înfundat se vindecă spontan în primele luni. Opțiunile conservatoare includ:

Masajul sacului lacrimal: apăsați cu degetul arătător în dreptul unghiului intern al ochilor, mergând ușor spre baza nasului, de 3-4 ori pe zi, timp de minim 4 săptămâni. Dacă masajul nu dă rezultate până la 4 săptămâni, se poate trece la următoarele proceduri.
Igienă oculară și curățare a pleoapelor; evitarea introducerii de lichide sau a obiectelor în ochi
Antibiotice topice (picături sau unguent) doar dacă apare infecția bacteriană sau conjunctivita purulentă

Tratament minim invaziv

Când masajul nu este suficient sau când blocajul este parțial, pot fi utilizate proceduri Minim Invazive:

Dilatare, sondare și irigare a canalelor lacrimale: lărirea punctelor lacrimale și trecerea sondei prin canalele lacrimale către nazal.
Dilatarea cu balon (cateter balon): balonul este introdus în duct și umflat de câteva ori pentru a deschide blocajul cicatrizat sau inflamat
Stentarea lacrimală: tuburi subțiri din silicon sau poliuretan introduse prin puncte, cu o buclă vizibilă la unghiul intern; mentinute 3 luni

Tratament chirurgical

Chirurgia este recomandată în special la copii mai mari sau la adulți, sau când metodele non-invazive nu au succes.

Dacriocistorinostomia (conjunctivodacriocistorinostomie): se reconstruieste traiectul drenajului lacrimal în nas. Se poate efectua ca:
Externă: incizie laterală la nas, conectarea sacului lacrimal la cavitatea nazală și plasarea unui stent
Endoscopică endonazală: fără incizie facială, cu instrumente chirurgicale reduse și lumina de ghidaj

Beneficiile endoscopice includ lipsa cicatrizării externally și recuperare mai rapidă; rata de succes se aproximează la 90%.

De asemenea, poate fi indicată reconstrucția întregului sistem de drenaj (conjunctivodacriocistorinostomie) în funcție de tipul blocajului.

Monitorizare și recomandări postoperator

După intervenții, pot exista picături antiseptice sau cortizonice pentru a preveni inflamația și infecțiile. În cazuri de recidivă, se poate recurge la implantarea unui tub siliconic temporar pentru 2-6 luni pentru menținerea deschiderii canalului.

Este importantă igiena oculară riguroasă și evitarea factorilor iritanti. Consultațiile oftalmologice regulate ajută la detectarea precoce a posibilelor probleme și la inițierea tratamentului adecvat în timp util.

Îngrijire în casă și sfaturi utile

Nu folosiți ceai sau lapte în ochi; poate agrava simptomele
Masajul se poate repeta în timpul alimentației sau al somnului pentru confortul copilului
Evitați expunerea ochilor la fum, praf sau alergeni care pot agrava lăcrimarea