Clisma este o procedură medicală veche, utilizată încă din antichitate, cu scopul principal de a stimula eliminarea fecalelor, fie pentru a trata constipația, fie pentru a curăța intestinul înainte de anumite proceduri medicale. Această metodă terapeutică a fost descoperită de vechii egipteni și a fost utilizată fără întrerupere de-a lungul timpului, fie pentru administrarea de medicamente, fie pentru evacuare, inițial ca tratament, apoi ca diagnostic.
Scopul principal al clismei este de a stimula eliminarea fecalelor, fie pentru a trata constipația, fie pentru a curăța intestinul înainte de anumite proceduri medicale. Este una dintre cele mai frecvente utilizări. Anumite medicamente sau soluții pentru tratamentul unor afecțiuni specifice pot fi administrate sub formă de clismă, pentru a ajunge direct în colon și a acționa rapid.
Tipuri de Clisme și Utilizările Lor
În funcție de scopul lor, clismele pot fi de mai multe tipuri:
Clisma Evacuatoare
Clisma evacuatoare are scopul de a acționa asupra materiilor fecale tari, solidificate prin deshidratare, care s-au acumulat în ampula rectală, și este folosită pentru pregătirea colonului în vederea:
- efectuării unei intervenții chirurgicale;
- efectuării unor examinări (rectoscopie, colonoscopie, irigoscopie);
- combaterii constipației (în acest caz, este recomandat să se aleagă alte metode de a stimula tranzitul intestinal, cum ar fi creșterea aportului de fibre alimentare).
Clisma Terapeutică
Clisma terapeutică se administrează pentru hidratare și pentru administrarea anumitor medicamente (în acest caz, medicația se administrează prin așa-numitele „microclisme”, pentru a evita eliminarea rapidă a substanței încă neabsorbite). Introducerea medicamentelor pe cale rectală este recomandată în cazul:
- pacienților inconștienți;
- pacienților care refuză tratamentul pe cale orală;
- pacienților care suferă de afecțiuni gastrice, tulburări de deglutiție sau intoleranțe digestive.
Clisma terapeutică poate fi, la rândul ei, de mai multe tipuri, în funcție de scopul pentru care este administrată:
- pentru anestezia generală a copilului mic (inducția anestezică);
- pentru tratamentul afecțiunilor inflamatorii ale intestinului, pentru absorbția gazelor intestinale, cu infuzie de ceai de mușețel;
- pentru dizolvarea mucusului intestinal, cu soluții de bicarbonat de sodiu;
- pentru calmarea durerilor locale, cu soluții de xilină;
- pentru dezinfectare, cu sulfamidă în ceai de mușețel sau cu soluție cu albastru de metilen;
- antiinflamatoare, cu cortizon;
- epitelizante (cicatrizante), cu vitamina A.
Clisma de Diagnostic
Clisma de diagnostic se recomandă în cazul examinării radiografice a colonului. Se efectuează o clismă pe bază de sulfat de bariu (clismă opacă) care, expusă la raze X, permite studierea în detaliu a pereților intestinului gros.
Clisma de diagnostic este utilă în:
- detectarea polipilor, diverticulilor, ulcerelor, fistulelor;
- procesele inflamatorii;
- cancerul colorectal;
- boala Crohn;
- colita ulceroasă.
Pentru claritatea radiografiilor, este important ca intestinul gros și rectul să fie bine curățate de orice materii fecale. Așadar, înainte de efectuarea clismei de diagnostic (cu bariu) se efectuează o clismă evacuatoare.
Cum se Realizează o Clismă
Dacă urmează să vi se administreze o clismă, este bine să cunoașteți ce presupune, pas cu pas, această procedură, pentru a fi pregătiți.
Pregătirea:
- Înainte de a începe orice procedură de clismă, mai ales dacă este prima dată când faceți acest lucru, este esențial să consultați un medic.
- Este recomandat să efectuați clisma când aveți la dispoziție suficient timp pentru a vă relaxa și să alegeți un moment în care nu veți fi deranjat pentru cel puțin o oră.
- Este esențial să fiți bine hidratat înainte de a face o clismă.
- Este important să creați un mediu cât mai relaxant posibil. Alegeți un loc din baie unde să vă simțiți confortabil și așezați câteva prosoape pe podea pentru a preveni murdărirea accidentală.
Procedura:
- Încălzirea soluției pentru clismă la temperatura corpului poate fi benefică, deoarece căldura stimulează mucoasa rectală. Soluțiile reci trebuie evitate, deoarece pot provoca crampe sau dureri abdominale.
- Medicul gastroenterolog sau asistenta care va face clisma v-ar putea sfătui ca, înainte de procedură, să goliți vezica urinară pentru a reduce senzația de disconfort.
- Veți fi rugat/ă să vă așezați culcat/ă pe partea stângă, cu genunchii strânși spre abdomen. Această poziție facilitează trecerea și curgerea de materii fecale lichide în rect; gravitația și structura anatomică a colonului facilitează, de asemenea, distribuția și retenția clismei.
- Duza clismei va fi introdusă în rect aproximativ 10 cm.
- După introducerea soluției în intestin, medicul sau asistenta vă va cere să nu evacuați clisma pentru un anumit interval de timp.
Montarea unei branule (CVP) Demonstrație
Soluții Utilizate:
În mod obișnuit, clisma se efectuează cu anumite soluții:
- Soluție salină normală: o combinație de apă și sare, care are rolul de a înmuia materiile fecale.
- Glicerină: stimulează mucoasa colonului pentru a produce mișcări intestinale.
- Săpun blând, ce conține mai multe uleiuri: este adăugat în soluția salină pentru a provoca mișcări intestinale.
- Soluție de fosfat: atrage apa în intestin pentru a înmuia materiile fecale întărite; nu este recomandată persoanelor cu probleme renale.
- Medicamente: în tratamentul unor tipuri de afecțiuni, inclusiv a bolii inflamatorii intestinale (IBD); în general, se recurge la această metodă pentru a trata inflamația care se găsește în colonul sigmoid (ultima parte a acestuia).
După ce a trecut timpul necesar, vă puteți deplasa la toaletă pentru a evacua lichidul și materialele fecale. Este posibil să fie nevoie de mai multe încercări pentru a goli complet intestinul.
Riscuri și Contraindicații ale Clismei
Deși clisma poate aduce beneficii semnificative, ea nu este lipsită de riscuri:
- Iritații și leziuni: Introducerea frecventă a unui tub în rect poate cauza iritații ale mucoasei sau chiar leziuni ale țesuturilor sensibile. Forțarea unei clisme poate provoca iritații și deteriorarea țesutului înconjurător. Nu forțați niciodată duza.
- Perforații: În cazuri mai grave, se pot produce perforații ale rectului sau colonului, o complicație gravă care necesită intervenție medicală de urgență.
- Dezechilibru electrolitic: Unul dintre riscurile majore ale clismei, în special când este efectuată frecvent, este dezechilibrul electrolitic. Lichidele introduse în colon pot afecta absorbția sărurilor și mineralelor esențiale, ducând la probleme precum deshidratarea, scăderea nivelului de sodiu (hiponatremie) sau scăderea nivelului de potasiu (hipokaliemie). Clismele cu fosfat de sodiu pot perturba echilibrul electrolitic, în special la pacienții cu boală cronică de rinichi.
- Dependență: Utilizarea excesivă a clismelor pentru combaterea constipației poate duce la o dependență de procedură, deoarece intestinul își poate pierde capacitatea naturală de a evacua scaunul. În timp, persoanele care folosesc frecvent clisme pot descoperi că nu mai pot avea scaune regulate fără această intervenție. Utilizarea excesivă a clismelor poate afecta negativ funcția normală a colonului, determinând pierderea „memoriei musculare” necesare pentru mișcările intestinale eficiente.
- Infecții: Dacă echipamentul folosit pentru clismă nu este sterilizat corespunzător, există riscul de contaminare și de dezvoltare a unor infecții la nivelul rectului sau colonului.
- Afectarea florei intestinale: Flora intestinală joacă un rol vital în menținerea sănătății digestive și a sistemului imunitar.
- Contraindicații: În anumite cazuri, clisma este total contraindicată. Persoanele cu afecțiuni precum boala Crohn, colita ulcerativă, cancerul colorectal sau cele care au suferit recent intervenții chirurgicale la nivelul intestinului trebuie să evite această procedură. De asemenea, pacienții cu un sistem imunitar compromis, prolaps rectal, hemoroizi sau obstrucție intestinală ar trebui să evite clismele.
Dacă, după clismă, observați sânge în scaun, poate fi semnul unei leziuni rectale sau a unei probleme medicale subiacente; consultați imediat medicul pentru orice sângerare rectală.
Întrebări Frecvente despre Clismă
Cât de des este recomandată o clismă?
Clisma ar trebui efectuată doar la recomandarea și sub supravegherea unui medic. Frecvența recomandată poate varia în funcție de scopul ei, dar, în general, nu este indicată utilizarea regulată sau frecventă a clismelor ori administrarea acestora mai mult de o dată pe zi. Utilizarea frecventă a clismelor poate duce la dependență, poate provoca dezechilibre electrolitice, deshidratare și alte complicații.
În cât timp își face efectul clisma?
Timpul necesar pentru ca o clismă să-și facă efectul poate varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv tipul clismei, cantitatea de lichid utilizată și răspunsul individual al organismului, dar, în general, efectul clismei se resimte destul de repede, de obicei în câteva minute.
Pot folosi clisma pentru a slăbi?
Nu, clisma nu este o metodă eficientă sau sigură de slăbire. Orice pierdere în greutate observată după o clismă este temporară și se datorează pierderii de apă și scaun, nu de grăsime.
Pot face clismă acasă?
Clisma se poate face acasă, dar doar după ce ați primit indicații în acest sens din partea medicului specialist. Este foarte important să se respecte indicațiile primite și să se utilizeze echipament steril.
Ce trebuie să fac dacă apar dureri sau sângerări după clismă?
Dacă apar dureri abdominale severe, sângerări rectale sau alte simptome neobișnuite după clismă, contactați imediat medicul.
Ce cantitate de soluție se folosește pentru o clismă?
Cantitatea de soluție utilizată pentru o clismă depinde de tipul de clismă și de recomandările medicului. În general, se folosește mai puțin de 500 ml de lichid, dar respectați întotdeauna indicațiile medicului sau instrucțiunile producătorului.
Cât timp trebuie să rețin soluția pentru clismă?
Timpul în care ar trebui să se rețină soluția pentru o clismă depinde de scopul acesteia și de recomandările medicului.
tags: #cum #se #face #o #clisma #cu