Placenta se dezvoltă în interiorul uterului, fiind atașată de pereții acestuia și având rolul de a furniza oxigen și substanțe nutritive copilului, precum și de a elimina produșii de degradare din sângele acestuia. De la nivelul placentei se formează cordonul ombilical al copilului, care asigură conexiunea indispensabilă între placentă și făt. Majoritatea cordonului ombilical crește în lungime până aproape de lungimea bebelușului, ajungând în final la aproximativ 40-70 cm, cu în jur de 40 de spire pe lungime. Cordonul are în componența sa trei vase de sânge: două artere care duc sânge neoxigenat de la făt spre placentă și o venă care aduce sânge oxigenat la făt. Diametrul obișnuit este mai mic de 2 cm, iar vasele de sânge sunt înconjurate de un strat gelatinos, garantând protecția necesară în timpul mișcărilor fetale.
În timpul nașterii, cordonul ombilical se secționează între două pense la 6-8 cm de abdomenul fetal, apoi este clampat la 2-3 cm de inserție de către medicul neonatolog. Pentru nou-născuții la termen, momentul pensării este uneori discutabil, iar întârzierea clampării până la 60 de secunde poate crește depozitele de fier, volumul sanguin și poate reduce incidența anemia nou-născutului. La nou-născuții prematuri, întârzierea clampării poate avea beneficii precum necesitate scăzută de transfuzii, rată redusă a hemoragiilor și a enterocolitei necrotizante, recomandarea fiind susținută de organizațiile de pediatrie.
Stadiile normalelor fiziologice și importanța gelatinei Wharton
Gelatina Wharton este o substanță gelatinoasă prezentă în cordonul ombilical, cu rol protector. Ea conține o concentrație ridicată de celule stem mezenchimale, fiind utilizată în scopuri de stocare a celulelor stem din cordon. Aceste celule au proprietăți de control asupra sistemului imunitar, potențial regenerativ și consolidează grefarea celulelor hematopoietice când sunt utilizate în combinație cu alte celule hematopoietice.
În practică obstetrică, inserția periferică a cordonului ombilical nu este neobișnuită; aceasta poate fi asociată cu risc crescut de complicații, inclusiv restricția de creștere intrauterină, naștere prematură sau necesitatea unei nașteri prin cezariană. Monitorizarea atentă a sarcinii și ecografii periodice pot reduce riscurile și pot ghida deciziile medicale. Este esențială o colaborare strânsă cu medicul obstetrician pentru a determina cea mai potrivită abordare terapeutică în funcție de starea mamei și a fătului, precum și de săptămâna de sarcină.
Prolapsele și torsiunile cordonului ombilical
Torsiunile cordonului ombilical reprezintă o complicație rară, dar potențial gravă, ce poate apărea în timpul sarcinii. Retras în jurul axei sale, cordonul poate comprima vasele de sânge, reducând fluxul de oxigen și nutrienți către fat. Factori implicați includ mișcarea excesivă a fătului și lungimea anormală a cordonului, care cresc riscul de torsiune. De regulă, torsiunile pot fi asimptomatice pentru mamă, dar pot manifesta semne prin monitorizarea ritmului cardiac fetal sau prin mișcările fatului. Tratamentul variază cu gravitatea și stadiul sarcinii: monitorizare atentă pentru cazuri ușoare; naștere prin cezariană în cazuri severe pentru a proteja sănătatea fatului. Decizia finală este influențată de starea generală a fatului și a mamei, precum și de săptămâna de sarcină, iar colaborarea cu un medic obstetrician este crucială.
Prolapsul cordonului ombilical este o altă complicație obstetricală semnificativă, caracterizată prin alunecarea cordonului înaintea părții de prezentare a fătului prin colul uterin în timpul travaliului. Aceasta poate comprima cordonul și compromite fluxul sanguin și aportul de oxigen către fat. Cauzele pot include travaliu prelungit, poziționare anormală a fătului și, în unele cazuri, factori de mediu precum îngrijire prenatală deficitară sau consumul de substanțe. Diagnosticul este preponderent clinic, iar tratamentul se concentrează pe siguranța mamei și a fătului, cu intervenția medicală prompă în cazuri de suferință fetală. Prognosticul depinde de momentul diagnosticării și de intervenția efectuată. Pe lângă aceste riscuri, poate apărea și o_complicație: prolabarea cordonului poate fi detectată la momentul travaliului, iar managementul include poziționarea mamei, hidratarea intravenoasă și, în unele cazuri, oxigen suplimentar.
Umbilical Cord Prolapse
Condistii patologice ale cordonului ombilical și afectarea perfuziei fetale
Patologia accidentala a cordonului ombilical cuprinde o serie de evenimente ce pot cauza compresiunea vaselor ombilicale si, prin urmare, suferința fetală prin mecanisme precum hipoxia, hipovolemia si reflexul vagal. Circulația cordonului poate fi afectată de afectiuni precum circularea cordonului în jurul gâtului (circulară de cordon ombilical), nodurile cordonului (true sau false), procdente de cordon ombilical, tromboze vasculare, torsiuni, sau stenoza asociată cu deficiențe ale gelatinei Wharton. Circulara de cordon ombilical, în mod frecvent întâlnită, poate apare în jurul gâtului fătului, dar în multe cazuri nu produce complicații semnificative. Monitorizarea fătului și intervenția în funcție de situație sunt esențiale pentru siguranța mamei și a copilului.
În timpul travaliului, compresia cordonului ombilical poate determina scăderea fluxului sanguin către fat; dacă ritmul cardiac fetal scade și nu se poate restabili prin modificarea poziției mamei, poate fi recomandată cezariană de urgență. Maternitatea cu experiență în nașterea cu circulară de cordon ombilical pune accent pe monitorizarea atentă a sarcinii, intervențiile necesare și siguranța ambelor părți. În cazul în care circulara este diagnosticată devreme, nu există adesea opțiuni de tratament specifice până la naștere; managementul constă în monitorizarea fătului prin ecografii regulate și pregătirea pentru eventuale situații de urgență la naștere. Dacă ritmul cardiac scade, schimbarea poziției mamei, administrarea de fluide intravenoase sau oxigen pot fi utilizate ca măsuri temporare, cu intervenția finală corectă în funcție de situație.
Probleme placentare legate de sarcină
Placenta poate suferi diverse probleme, precum placenta previa, placenta abruptio (abruptio placentae) și placenta accreta, cu riscuri asociate de sângerare vaginală masivă și de necesitate de intervenții precum cezariană sau histerectomie. Retenția placentei după naștere poate apărea când placenta nu se expulzează în 30-60 de minute, necesitând gestionare atentă pentru a preveni infecții sau hemoragii amenințătoare de viață. Factorii de risc pentru afecțiuni placentare includ vârsta maternă avansată, rupturi premature ale membranelor, hipertensiune arterială, sarcină multiplă, tulburări de coagulare și antecedente de afecțiuni placentare, intervenții uterine anterioare, consum de droguri sau traumatisme abdominale. Monitorizarea atentă, controalele prenatale regulate, menținerea tensiunii arteriale în limite normale și evitarea fumatului/consumului de droguri sunt măsuri de prag pentru reducerea riscurilor. În cazul unei probleme placentare, consultul obstetrical este esențial pentru a determina managementul adecvat în funcție de tipul și severitatea afecțiunii.
Circulația placentei și soluții practice pentru naștere
Expulzia placentei are loc în timpul celei de-a treia faze a travaliului atunci când placenta este expulsată vaginal, iar ulterior se vor efectua contractii uterine și, eventual, masaj abdominal pentru activarea contractilității uterine. Dacă nașterea este prin cezariană, placenta este îndepărtată în timpul intervenției chirurgicale. De asemenea, este important să se evalueze dacă placenta a rămas în uter pentru a preveni infecții sau sângerări ulterioare. Cordonul ombilical joacă un rol esențial în conexiunea dintre placentă și făt, iar secționarea după naștere este standardizată în practică medicală. În general, cordonul este tăiat între două pense aplicate la distanțe standard, cu clamping-ul realizat în funcție de protocoalele clinice și vârsta gestatională a nou-născutului.
Baze anatomice și fiziologice ale cordonului ombilical
Cordonul ombilical este parte a anexelor fetale, formându-se încă din ziua a 21-a a sarcinii, asigurând legătura vitală dintre placentă și făt. Multe cordoane cresc în lungime aproximativ egal cu lungimea bebelușului, până la 40-70 cm, cu aproximativ 40 de spire pe lungime. Datorită structurii sale, cordonul poate suporta mișcările fetale și variațiile de flux sangvin, în condiții normale. Cordonul are trei vase: două artere și o venă, iar diametrul tipic este sub 2 cm. Gelatina Wharton și structura de protecție ajută la menținerea integrității vaselor în timpul dezvoltării și nașterii.
O circulară de cordon ombilical, pericervicală, reprezintă înfășurarea cordonului în jurul gâtului fătului. În astfel de situații, examinările ecografice pot identifica prezența cordonului în jurul gâtului, dar nu întotdeauna pot indica riscul real pentru copil. Marea majoritate a complicațiilor asociate circularii cordonului nu conduc la rezultate nefavorabile majore, iar managementul depinde de indicatorii fetal și de starea mamei. În unele cazuri, cordonul se poate înfășura strâns, provocând compresia și necesită intervenții pentru eliberarea gâtului, în timp ce monitorizarea atentă poate permite continuarea sarcinii cu riscuri scăzute.
În practică, echipele obișnuiesc să acorde prioritate siguranței mamei și copilului, promovând monitorizarea riguroasă, intervențiile adecvate și suportul multi-disciplinar. SANADOR, ca exemplu, evidențiază experiența în nașteri cu circulară de cordon ombilical, acordând atenție aparte diagnosticului, intervențiilor și îngrijirilor până la externare. În situații obturate, se administrează fluide intravenos sau oxigen, iar personalul medical este pregătit să gestioneze orice complicație pentru a asigura un parcurs cât mai bun spre naștere și naștere sigură.
tags: #cum #se #leaga #cordonul #ombilical #de
Postări populare:
- Ghid complet pentru crampele picioarelor în sarcină
- Recomandări OMS privind diversificarea alimentației copiilor mici
- Ghid complet: siguranța, beneficiile și alegerea jucăriilor pentru bebeluși
- Beneficii fasole verde în alimentația bebelușului de 1 an
- Patologii cardiace și sarcina: ghid de consens, riscuri asociate și opțiuni de tratament