Metodele și tehnicile de lucru de desfășoară în mare parte prin joc și răspund în primul rând nevoii acestuia de mișcare, diversitate și de cunoaștere, de descoperire a lor și a ceea ce gravitează în jurul lor. Desenul și pictura, folosirea culorilor și a formelor, fantezia, jocul cu lutul sau plastilina, poveștile și poezia, jocul cu marionete și punerea în scenă a spectacolelor, experiența senzorială prin dezvoltarea simțurilor precum văzul, auzul sau mirosul, precum și explorarea emoțiilor și a sentimentelor, mișcarea corporală sunt câteva din tehnicile creative în terapia cu copii. Chiar dacă primele întrebări ale părinților sunt mai grav legate de alimentație, colici, kilograme sau creștere, dezvoltarea neuropsihică a copilului este foarte importantă.
Dezvoltarea neuropsihică începe devreme, din viața intrauterină și se termină atunci când devenim adulți. Copiii sunt motivați natural să exploreze și să descopere lucruri. Perioade importante ale creșterii și dezvoltării. Din momentul concepției, până la vârsta de 2 ani, toate interacțiunile pe care le are copilul tău sunt importante și-și lasă amprenta asupra lui. Vorbim aici despre factorii genetici pe care îi moștenesc copiii de la părinți și epigenetica.
- Până la 28 de zile
În această perioadă, copilul are o creștere extrem de rapidă. Din punct de vedere neurologic, are foarte mulți neuroni, dar puține sinapse. Cu alte cuvinte, este ca o coală goală pe care se vor așterne, în timp, legăuri neuronale. Prezintă câteva reflexe care arată că există conexiuni neurale. Din punct de vedere senzorial, cel mai slab dintre simțuri este văzut. La polul opus, cele mai dezvoltate simțuri sunt olfactiv și tactil. Așadar, să nu fii gelos dacă bebelușul tău se liniștește mai bine în brațele mamei. 🙂
- Între 28 de zile și 1 an (perioada de sugar)
Până la această vârstă, copilul trebuie să capete toate abilitățile care îi vor oferi independență. Crește numărul de sinapse și dezvoltarea sa motorie duce la lărgirea sferei de cunoaștere a copilului. Citește mai multe despre motricitatea bebelușului aici.
- Între 1 și 3 ani (perioada de copil mic)
În acest interval de timp, se încetinește ritmul de creștere și se stabilizează alimentația copilului. Repere și abilități în dezvoltarea copilului la 3 luni, copilul își controlează capul; la 6 luni, poate să stea așezat în șezut fără sprijin; spre 1 an se ridică în picioare; până la 2 ani are loc limbajul receptiv, prin care copilul absoarbe și înțelege cuvintele. Tot atunci începe să construiască propoziții scurte (limbaj expresiv). La 3-4 ani este stadiul dezvoltării gramaticale și știe deja să recepteze mesaje. Acum poți afla mai multe despre motricitate, simțuri, dezvoltarea socio-afectivă, dar și despre etapele dezvoltării limbajului și comunicării copiilor din modulul dedicat din cursul DAD TO BE Academy - Dezvoltarea neuropsihică și motorie a copilului, susținut de dr. Raluca Ghionaru, medic primar medicină de familie și experi în dezvoltare neuromotorie.
Structura curs DAD TO BE Academy: Cursul video DAD TO BE ACADEMY cuprinde 7 module susținute de specialiști, pe cele mai importante subiecte de parenting, toate dedicate și adaptate nevoilor tale! Puericultura și sănătatea copilului în primul an de viață. Rolul tatălui în dezvoltarea copilului. Dinamica și intimitatea în cuplu după nașterea copilului. Bugetul familiei și educația financiară a copilului. De ce este importantă vaccinarea copilului. Siguranța nou-născutului acasă și în timpul călătoriilor. Cumpără cursul acum și beneficiezi de preț preferențial: 249 lei în loc de 349 lei folosind codul #FORDADS.
Din punct de vedere al dezvoltării neuropsihice a copilului, familia este foarte importantă. Familia este cea care satisface atât nevoia de hrană, cât și cea de protecție și afecțiune. Iar cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru dezvoltarea neuropsihică a copilului tău este să începi să te informezi și să te pregătești ACUM pentru noul statut. Dacă observi situații de dificultate în ceea ce privește vorbirea, scrierea sau învățarea copilului, aplează la un specialist. Dezvoltarea psihomotorie a copilului reprezintă procesul progresiv și interdependent prin care copilul își dobândește și perfecționează abilitățile motorii, cognitive, emoționale și sociale, în strânsă legătură cu maturizarea sistemului nervos central. Practic, este un fel de „hartă” a etapelor prin care trece copilul de la primul zâmbet și mișcarea brațelor, până la mers, vorbit și jocuri care cer coordonare și imaginație.
Evaluarea dezvoltării psihomotorii permite identificarea timpurie a eventualelor întârzieri sau tulburări și intervenția precoce, esențială pentru optimizarea potențialului copilului și prevenirea dificultăților ulterioare de învățare sau adaptare socială.
Etapele de dezvoltare sunt comportamente sau abilități considerate repere esențiale de către specialiști pentru a urmări progresul copilului. Perioada de dezvoltare cuprinsa în intervalul 1-3 ani, numita si perioada anteprescolara sau mica copilărie, se caracterizează prin mari progrese psihice. Copilul anteprescolar este în general instabil din punct de vedere psihomotor (pe plan cognitiv, afectiv și intentional). Conduita copilului este de căutare-miscare, urmată de creșterea nervozității copilului. Dezvoltarea motoricității la anteprescolar contribuie nu doar la dilatarea extremei a realității înconjurătoare, ci și la accesibilizarea și stăpânirea ei.
La aproximativ 1 an copilul se ridică în picioare, se deplasează dacă este susținut. La 15-18 luni își însușește bine mersul. La 20 de luni copilul se poate deplasa singur, în toate direcțiile, fiind stăpân pe sine. Prin repetare, cuvintele se integrează în situațiile respective și devin evocatoare. Stadiul „diferentierii formelor gramaticale” în cursul celui de-al treilea an, cu existența conștienței de sine. Trecerea de la holofraze (cuvinte-propoziții) la propoziții scurte formate în limbajul mic cu cuvinte primare conservate prin tradiție în familie (după 14-15 luni). Desi folosește acest limbaj copilul înțelege și corespondentii acestor cuvinte în limbajul curent. La 2 ani și jumătate copilul creează prin cuvinte situații și imagini (povești). Se dezvoltă perceptiile gustative și olfactive, dar încă mai duce obiectele la gură. Manifesta preferințe pentru unele alimente. Copilul diferențiază mai clar dimensiunile prin intermediul a trei simțuri aflate în legătură: tactil, vizual și kinestezic. Percepția timpului și spațiului nu sunt încă bine dezvoltate. La un an și jumătate copilul manifestă simțul muzical, apoi simțul ritmului și auzul fonematic, interes pentru figurile colorate din revistă. Percepe mai greu obiectele mai mici și pe cele aflate la distanță.
După vârsta de 12 luni, la cerere, copilul arată ochii, gura, nasul, imită gesturi, acțiuni simple, chiar îndeplinește ordine simple având capacitatea de a analiza perceptiv comportamentele simple în acțiuni cu scop. Anteprescolarul are reprezentări. El caută obiectul pierdut, la denumirea obiectului îl evoca în mod corespunzător. La vârsta anteprescolarului memoria copilului are un pronunțat caracter afectogen, mecanic și involuntar. Gândirea anteprescolarului se dezvoltă în cadrul acțiunii cu obiectele și a acțiunii verbale. Prima, numită și „marea identificare” prin întrebările copilului „Ce este asta?” permite identificarea și diferențierea obiectelor, desprinderea lor de fond. Gândirea anteprescolarului este primitivă și egocentrică. Copilul nu poate depăși propriile sale dorințe.
Stadiul schemelor tertiare (12-18 luni). Stadiul invenției și reprezentării (1-2 ani). Stadiul operațiilor simbolice (2-4 ani) caracterizat prin imitarea actelor și acțiunilor, jocul symbolic și dezvoltarea limbajului. Imitarea actelor și actelor sale este deopotrivă instinct, învățare, integrare. În centrul jocului simbolic sunt folosite simbolurile (batul în loc de calut). Semnele și simbolurile reprezintă significantele, iar obiectele reprezintă significatele. Preconceptul se află la jumătatea drumului între generalitatea conceptului și individualitatea sferei sale. La această vârstă întâlnim „realismul optic”, termen introdus de Jean Piaget, care înseamnă reflectarea lumii obiective dincolo de conținutul acțiunii sale conform datelor aparente ale percepției. Preconceptul este asociat cu cuvântul dar rămâne doar simbol nefiind încă desprins de imaginea concretă.
Psihologii H. Wallon, W. Stern, și B. Capacitatea copilului de a delimita, pe plan mental, propria persoană față de alte persoane și față de propriile actiuni. Raportarea cunoașterii se face „la sine” și „pentru sine” datorită caracterului limitat al adaptării și cunoașterii sale generale. Identitatea de sine apare în momentul în care copilul se recunoaște în oglindă. Identitatea de sine este un proces care se realizează progresiv și capătă constanță când copilul vorbește despre sine, folosind pronumele personal „eu”.
tags: #curs #dezvoltare #neuropsihica #pediatrie
Postări populare:
- Rolul, sarcinile și responsabilitățile Președintelui României
- Factori care afectează calitatea spermei: ghid pentru bărbați
- Semnificația expresiei „bebe din bloc” și cum să comunici cu bebelușii
- Implicații etice ale avortului în caz de Sindrom Down
- Sprijin pentru femeile gravide la Valea Plopului - cazare și ajutor