Solul are un impact major asupra succesului cultivării legumelor, deoarece, cu excepţia sistemului hidroponic, solul este mediul care stochează și oferă apă și nutrienţi plantelor. Mai mult, pe lângă asigurarea nutrienților necesari, un sol sănătos înseamnă și evitarea multiplelor probleme cu care se pot confrunta plantele. În acest articol discutăm despre importanța stării nutriționale a solului și însușiri importante de cunoscut atunci când vorbim de cultivarea legumelor în teren protejat.
Starea nutrițională a solului și rolul CEC
Starea nutriţională a solului este reprezentată de conţinutul de substanţe nutritive ușor disponibile și substanţe nutritive cu fixare ușoară care pot deveni ușor accesibile plantelor. Consumarea substanţelor nutritive reduce concentraţia lor în spaţiul din jurul rădăcinilor. Distanţa maximă de la care rădăcinile capilare pot prelua nutrienţi depinde de concentraţia de nutrienţi în sol și de factorii afectaţi de acesta. Capacitatea solului de a stoca substanţele nutritive și de a le elibera în cantităţi controlate se datorează CEC. De asemenea, CEC protejează nutrienţii de levigare (cauzată de ploaie) și plantele de toxicităţi și fenomene de stres saline, motiv din care trebuie să cunoaștem CEC solurilor pe care cultivăm legume.
CEC a solului depinde de tipul de argilă, de materia organică și de pH. La culturile din seră cultivate în sol, o parte din substanţele nutritive necesare plantelor sunt aplicate ca o formă de bază a hrănirii complexe, în special fosfor, deoarece are mobilitate redusă în sol. Azotul, pe de altă parte, este foarte solubil în apă ca și sărurile de azotat și de amoniu și este furnizat prin sistemul de irigare după plantare. Această operaţiune, cunoscută ca fertigare, economisește timp, forţă de muncă și resurse și menţine (sau chiar îmbunătățește) recoltele culturilor. Utilizarea pompelor de dozare adecvate sau injectoare pentru a menţine concentraţiile optime de nutrienţi în apa la irigare este o condiţie prealabilă pentru o nutriţie vegetală echilibrată.
Probleme comune legate de aplicarea fertilizării
Mulţi cultivatori de plante în sere determină ratele de aplicare de îngrășământ în baza „regulii degetului mare”, ceea ce poate duce la excesul ratelor de aplicare a fertilizantului. Poate exista aplicarea excesivă a unuia sau mai multor nutrienţi și a furnizării necorespunzătoare a altor nutrienţi, ceea ce duce la toxicitate sau deficienţe unice de nutrienţi, sau chiar la dereglări multinutriţionale. Este important să se adopte scheme de fertilizare echilibrate pe baza cerinţelor de nutrienţi din plante și a rezervelor de nutrienţi din sol, determinate în rezultatul analizei chimice a solului. În baza acesteia se estimează ratele optime pentru fiecare nutrient.
Asimilarea P depinde de temperatura solului: absorbţia P scade semnificativ la temperaturile solului < 14°C. Calciul joacă un rol-cheie în calitatea fructelor de tomate, ardei și vinete, în principal datorită impactului său asupra dereglărilor fiziologice, putrezirea vârfului fructelor și putrezirea fructelor. Magneziu poate afecta calitatea fructelor dacă există deficit sever. În soluri fertile de seră bine administrate cu un pH de 6-7, cerinţele de Ca, Mg, S și de micronutrienţi ale tomatelor pot fi acoperite de rezervele din sol. Micronutrienții pot afecta calitatea fructelor legumelor, dar numai atunci când plantele prezintă simptome severe de deficit a acestora, sau ca urmare a unui dezechilibru general al metabolismului plantelor. Deficitul de bor la tomatele cultivate în seră poate apărea atunci când concentrația de B în sol este < 1,5 mg/g a solului uscat.
Factorul crucial pentru asigurarea adecvată a plantelor cu Fe, Mn, Zn și Cu este pH-ul solului. În cele mai multe cazuri, deficiențele acestor nutrienţi sunt observate la niveluri foarte ridicate de pH în soluri. Antagonismul ionic între micronutrienţii metalici poate contribui, de asemenea, la deficit. Deficitul de fier este asociat cu o reducere drastică a conținutului de clorofilă din frunze, ceea ce provoacă cloroză. Aplicarea micronutrienților chelați, în special chelați de Fe, poate preveni eficient sau vindeca deficiențele în soluri cu pH nefavorabil.
Salinitatea, humusul și structura solului
Concentrația totală de sare în zona rădăcinii afectează și calitatea fructelor. O creștere moderată de salinitate poate îmbunătăți calitatea fructelor, în funcție de cultură. Humusul de tip mull se formează prin descompunerea substanței organice în condiții aerobe și contribuie la structura stabilă a solului, reținerea apei accesibile plantelor și încălzirea solului. Agregatele glomerurale conțin pelicula de apă, coloizi argiloși și humici, precum și pori de diferite dimensiuni care facilitează schimbul de aer și lichide.
Soluri, eroziune și densitate
Solurile compacte limitează pătrunderea rădăcinilor, afectând absorbția nutrienților. Densitatea mare este un semn al porozității reduse, putând fi rezultatul lucrărilor agricole intensive. Eroziunea hidrică sau eoliană poate reduce fertilitatea pe termen lung. În terenurile cu ogor negru, regula este să se efectueze lucrări în mod moderat pentru a proteja structura solului și a reduce evaporarea apei.
Metode pentru îmbunătăţirea fertilității solului
Metodele de control al fertilităţii solului nu sunt doar tehnici, ci un complex de analize: sol, plante, teste cu îngrășăminte și amendamente, cartografiere agrochimică. Rotația culturilor, utilizarea gunoiului de Grajd ca îngrășământ complex și aplicarea rumegătoarelor ca sursă de materie organică contribuie la creșterea humusului și îmbunătățirea structurii solului. Culturi de acoperire, mulcirea și utilizarea tehnicilor de cultivare fără arătură pot îmbunătăți aerarea solului și porozitatea, reducând în același timp eroziunea.
În agricultură organică, plantele au avantaje de biodiversitate și îmbunătățire a calității solului prin protejarea humusului și promovarea activității microorganismelor. Îngrășămintele organice, naturale, sunt o sursă importantă de nutrienți, iar gunoiul de grajd conține azot, fosfor, potasiu și calciu, influențând pozitiv humusul și structura solului atunci când este încorporat în sezonul de toamnă. Se recomandă utilizarea râmelor de California pentru a stimula activitatea biologică a solului și a îmbunătăți fertilitatea pe termen lung.
Cartarea agrochimică, indicii agrochimici și planuri de fertilizare pot ghida deciziile de amendare a solului. Faza de teren include delimitarea unităților analitice, recoltarea probelor și trimiterea acestora către laborator. În faza de laborator se efectuează condiționarea probelor și analizele chimice (pH, săruri, humus etc.). În faza de birou se completează cartogramele și se formulează recomandările de fertilizare, adaptate fiecărei parcele.
Condiții specifice solurilor lateritice în seră
În soluri cu pedogeneza lungă, menținerea fertilității necesită practici de conservare: rotația culturilor, culturi de acoperire, mulcire, controlul buruienilor și monitorizarea constantă a stării mediului solului. Fundamentele de hrănire în seră includ fertirigare, folosirea fertilizanților echilibrați și monitorizarea atentă a pH-ului, pentru a evita dezechilibrele de nutrienți și toxicitățile.
În fermierii care operează în seră, monitorizarea stării nutriției solului și aplicarea corectă a îngrășămintelor este esențială pentru a evita deficiențele de micronutrienți și pentru a menține producția de legume de înaltă calitate. Metodele moderne includ cartografierea agrochimică, monitorizarea valorilor din teren în timp real prin tehnologii cloud, iar aceste instrumente permit o atenție sporită la cerințele plantei și o utilizare eficientă a resurselor.
- Fertilitate: definire și parametri esențiali (pH, CEC, humus, săruri).
- Analiza solului și a plantei pentru a corela stadiul nutrițional cu creșterea plantelor.
- Planuri de fertilizare și amendare pe parcele, bazate pe cartograme agrochimice.
- Practici agroecologice: rotația culturilor, culturi de acoperire, mulcirea.
- Fertilizare în seră: fertirigare și dozare controlată a nutrienților.
Oprirea degradării solului și protejarea fertilității reprezintă o responsabilitate majoră a fermierilor. Pedogeneza durează sute de ani pentru a aduce un centimetru de sol, de aceea conservarea și protejarea resursei teren sunt vitale. Metodele de agricultură regenerativă, cum ar fi Geavitae, pot susține îmbunătățirea structurii și a sănătății solului prin acțiuni microbiene adaptate contextului cultivării în seră.
Protecție naturală în fața arșiței, plante viguroase chiar și în condiții de stres termic!
Condiția esențială este să cunoaștem solul: fiecare soi are particularități, iar un plan de alimentare echilibrat trebuie adaptat la caracteristicile fiecărui teren, cu analiza chimică a solului ca fundament. Acest lucru ajută să prevenim dezechilibrele nutritive, să maximizăm producția și să menținem calitatea legumelor cultivate în seră.
tags: #de #ce #solurile #lateritice #sunt #lipsite
Postări populare:
- tabel orientativ pentru hrănirea cu lapte praf
- Descoperă albumul "De la Burtica de Gravidă la Primii Pași ai Copilului"
- Despre sarcina peste 40 de ani: concepte si invataminte de la Lidia Fecioru
- procedura de decontare CNAS pentru intervenții cardiovasculare pediatrice
- Cum să pregătești iaurt cu prune uscate pentru bebeluși