Atribuirea unei sarcini suplimentare unui salariat implică o serie de aspecte legale și procedurale esențiale, menite să protejeze atât drepturile angajatorului, cât și pe cele ale angajatului. Este fundamental ca orice modificare a responsabilităților unui angajat să fie realizată în conformitate cu prevederile legale și cu acordul părților.
Modificarea fișei postului și actele adiționale
Chiar dacă, în mod obiectiv, s-ar impune suplimentarea atribuțiilor unui salariat, prin adăugarea la fișa postului, ajungem invariabil la supraîncărcarea normei de muncă dacă respectivului angajat nu i se elimină, simultan și proporțional, alte atribuții. De câte ori se discută despre suplimentarea atribuțiilor sau sarcinilor, angajatorul ar trebui să caute răspuns la întrebarea dacă se modifică sau nu un act adițional pentru modificarea fișei postului.
Punctul de plecare îl reprezintă semnarea contractului sau a actului adițional, moment în care părțile cunosc întinderea obligațiilor, dar și drepturile recunoscute de lege ori negociate și stabilite de comun acord.
Drepturile angajatului la informare
În același timp, angajatul are dreptul de a fi informat, anterior încheierii contractului individual de muncă sau a actului adițional, în privința locului de muncă, atribuțiilor specifice funcției/ocupației, dar și a criteriilor de evaluare.
Posibilitatea de modificare unilaterală a fișei postului
În privința posibilității angajatorului de a modifica în mod unilateral fișa postului, cu respectarea felului muncii convenit de părți, aceasta este legală în situațiile prevăzute în mod expres de lege. Aceasta se aplică în sensul art. 17 alin. concretizează oricare din drepturile sau obligațiile generice expres instituite de art. 17 alin. 5 din Codul muncii. De asemenea, modificările unilaterale sunt permise atunci când acestea concretizează oricare din drepturile (la care nu se poate renunța) sau obligațiile generice instituite de art. 17 alin. 5 din Codul muncii, sau constituie punerea în aplicare a unor norme cu caracter imperativ (cum ar fi cele privind sănătatea și securitatea în muncă).
Repartizarea sarcinilor suplimentare și munca suplimentară
De asemenea, atunci când salariatului îi sunt repartizate sarcini/atribuții suplimentare celor pe care le executa în cadrul programului normal de lucru, este evident că acestea nu ar putea fi executate în același interval. Prin urmare, fie ar fi necesară o solicitare privind munca suplimentară și, evident, acordul salariatului, fie ne-am afla în situația de supraîncărcare a normei.
Tot în cadrul acestei întâlniri (și tot în unanimitate), au fost menționate și dispozițiile art. 17 alin. (5) din Codul muncii, coroborate cu cele ale alin. „În privința posibilității angajatorului de a modifica în mod unilateral fișa postului, cu respectarea felului muncii convenit de părți, aceasta este legală în situațiile prevăzute în mod expres de lege, în sensul art. 17 alin. concretizează oricare din drepturile sau obligațiile generice expres instituite de art. concretizează oricare din drepturile (la care nu se poate renunța) sau obligațiile generice instituite de art. constituie punerea în aplicare a unor norme cu caracter imperativ (cum ar fi cele privind sănătatea și securitatea în muncă).
tags: #dispozitie #de #atribuire #unei #sarcini