Un studiu realizat de trei cercetători americani și prezentat miercuri la dezbaterea „Efectele instituționalizării asupra dezvoltării copilului” evidențiază impactul profund și adesea persistând asupra dezvoltării copiilor greu situați în instituții. Instituționalizarea copiilor are un impact foarte mare asupra dezvoltării creierului, iar efectele nu sunt doar de durată, dar sunt şi constante. Cercetarea a fost realizată pe copii români abandonați încă de la naștere și crescuți în instituțiile din București, iar cercetătorii continuă evaluările pe copii aflați în adolescență, la vârsta de 12-13 ani.
Locul natural al copiilor și nevoia de familie
„Locul copiilor nu este în instituţii, este în familie, în locuri în care să li se poată acorda grija şi afecţiunea de care au nevoie.”
„Avem un deficit de personal în asistenţa socială care trebuie recuperat. Avem nevoie de aceşti profesionişti în sistem. Deficitul este de câteva mii de persoane, în jur de 10.000 persoane.”
Stresul spitalizării și impactul asupra familiei
Boala și spitalizarea sunt adesea evenimente critice cu care se confruntă un copil, iar stresul acestuia poate afecta toți membrii familiei. Spitalizarea unui copil poate provoca anxietate și stres sever la părinți, în special pentru mamă, prin urmare, acest stres afectează cursul de tratament al copilului.
Datele empirice evidențiază faptul că efectele adverse ale spitalizării asupra copiilor s-au dovedit a fi puternice, atunci când părinții nu sunt prezenți sau când părinții sunt foarte anxioși și nu au putut să răspundă calm la dificultățile întâmpinate în urma spitalizării. (Tayebeh Hasan Tehrani, Mohammad Haghighi, & Hasan Bazmamoun, 2012).
Rolul comunicației și al consilierii
Astfel, deschiderea unui canal de comunicare între specialiști și părinți poate preveni apariția unor situații în care „mesajul negativ ajunge la părinți și în acest mod părinții se simt și mai înstrăinați, izolați și fără niciun fel de sprijin”.
Psihologul are în vedere pregătirea fizică şi psihică precum şi informarea aparţinătorului cu privire la procesul de spitalizare al copilului. Astfel se disting aspecte precum informarea aparţinătorului cu privire la nevoile copilului, la abilitățile limitate de coping, la resursele emoționale ale acestora precum şi în ceea ce privește procesarea adaptativă a experienței spitalicești (Rokach, 2016).
Stresul și reacțiile părinților
A avea un copil spitalizat este un eveniment stresant pentru părinți care deseori suferă de anxietate și depresie în perioada de spitalizare. Conform Baban, 1998, stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerințe, sarcini și situații. Astfel, multe aspecte ale vieții părinților se pot schimba în timpul șederii în spital, inclusiv nevoile biologice, problemele de natură socială, aspecte privind sfera economică ceea ce produce un nivel crescut de anxietate ori îngrijorare (Dhungana & Kachapati, 2018).
Astfel, importanța procesului de consiliere pe durata spitalizării vine cu oferirea unor informații relevante în ceea ce privește rezolvarea și clarificarea problemelor. Numeroase studii (printre care și Dhungana & Kachapati, 2018) au evidențiat faptul că majoritatea mamelor au recunoscut că boala și spitalizarea copiilor lor au un impact psihologic și emoțional copleșitor asupra propriului comportament și nu au avut suficient control asupra reacțiilor lor, acest lucru întârziind progresul tratamentului.
Intervenții și servicii de sprijin
Prin urmare, susținem faptul că este necesar să se acorde o atenție specială identificării factorilor de stres al aparţinătorilor copiilor precum şi identificarea factorilor care pot reduce capacitatea acestora de a oferi îngrijire adecvată copilului. Centrul de Consiliere și Sprijin pentru Părinți și Copii “Viața Copilului” Inocenți din cadrul Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu” București oferă activități terapeutice, de consiliere și educație pentru a răspunde nevoilor educaționale, sociale și emoționale ale copiilor care se confruntă cu probleme medicale și cu perioade lungi de spitalizare. (2018).
Probleme comune de la maltratare la traume
Maltratarea copilului este orice ranire cu intenție a unui copil. Neglijarea poate fi considerată neasigurarea pentru copil a unui adăpost adecvat, a școlarizării, a îmbrăcămintei, a îngrijirilor medicale sau a protecției împotriva riscurilor. Abuzul fizic, psihologic sau sexual poate avea consecințe semnificative asupra dezvoltării copiilor, iar simptomele pot varia de la regresii la probleme de atașament, comportament agresiv sau dificultăți cognitive.
Copiii abuzati sau neglijați prezintă adesea atât simptome fizice cât și comportamentale. Durerea emoțională poate fi devastatoare pentru copil, iar unele semne pot fi generale sau specifice tipului de maltratare. Este important ca orice suspiciune să fie raportată autorităților competente, iar spitalele să coopereze cu serviciile de protecție a copilului. Testele imagistice, teste de sânge și alte examinări sunt utilizate pentru a confirma sau exclude abuzul sau neglijarea în funcție de situație.
Consecințe pe termen lung și exemple de cercetare
Stresul cronic și traumele timpurii pot modifica dezvoltarea neurologică și hormonală, afectând competențele cognitive, sociale și emoționale, precum și predispoziția către comportamente de risc, cum ar fi fumatul sau consumul de substanțe. Studiile din Noua Zeelandă arată că evenimentele negative din copilărie sunt asociate cu risc crescut pentru sănătate mintală precară pe termen lung, iar efectele pot persista în ciuda intervențiilor socio-economice. În studiul BEIP desfășurat în București, copii abandonați au fost randomizați între a rămâne în instituție sau a fi plasați în asistență maternală sau familie; concluziile indică îmbunătățiri semnificative în dezvoltarea cognitivă, atașament și IQ la plasarea timpurie într-o familie.
Conform declarațiilor inițiale ale cercetătorilor, „locul copiilor este lângă cei care le pot oferi afecțiunea și grija de care au nevoie,” iar politici mai ample de protecție a copiilor includ închiderea treptată a instituțiilor în favoarea plasării în familii, cu suport social adecvat. Sistemul medical și legal formează echipe multidisciplinary pentru a dezvolta cele mai eficiente programe de intervenție pentru copii abuzați sau neglijați, iar consilierea este recomandată pentru toți copiii victime ale abuzului sau neglijentei.
Stresul în contexte sociale și culturarilă a spațiului românesc
Stresul matern în cazul copiilor spitalizați poate intensifica anxietatea, însă abordarea holistică, includerea suportului social, consilierea parentală și orientarea către practici de relaxare pot reduce impactul negativ asupra tratamentului și procesului de vindecare. Existența programelor de educație parentală și a serviciilor de sprijin în comunitate contribuie la creșterea rezilienței copiilor aflați în situații medicale dificile.
Resurse utile pentru părinți în timpul spitalizării
- Conectarea cu personalul medical în mod pozitiv, identificând comportamente și atitudini care inspiră încredere.
- Stabilirea unui cerc de sprijin din afara spitalului, pentru a evita supraîncărcarea emoțională.
- Aplicarea tehnicilor de relaxare, mindfulness și exerciții de respirație pentru părinți și copii.
- Utilizarea muzicii și conectarea la activități de distracție pentru a reduce anxietatea copiilor.
- Planificare pentru continuitatea îngrijirii post-spitalizare prin consiliere parentală și programe de suport familial.
Educația copiilor începe cu educația părinților
Conținut suplimentar despre abuz și protecția copilului
Nastrea prematură, riscuri asociate, violența în familie, expunerile la droguri și alte traume pot crește vulnerabilitatea copiilor. Este esențială identificarea timpurie a semnelor de abuz, intervenția rapidă și asigurarea unui cadru securizant pentru copil, cu implicarea autorităților competente și a profesioniștilor în protecția copilului. Între timp, intervențiile timpurii în familie pot reduce semnificativ impactul asupra dezvoltării copiilor.
Aspecte cheie ale stresului și efectelor sale
Stresul este o stare emoțională și fizică de tensiune care poate provine dintr-o situație sau un gând, reprezentând modul de răspuns al organismului. Tipurile principale includ stresul acut, stresul episodic și stresul cronic. Copii instituționalizați pot experimenta traume severe, cu efecte asupra comportamentului social, atașamentelor și dezvoltării cognitive. Conform studiilor, condițiile din copilărie pot influența semnificativ sănătatea pe termen lung, inclusiv riscul de tulburări mintale și probleme cardiace.
Concluzii practice pentru practicieni și familii
Este crucială promovarea plasării copiilor în familii sau în medii de tip familial, cu sprijin social și programe de intervenție timpurie. Importanța consilierii, educației parentale și conectării între profesioniști și părinți nu poate fi subestimată, iar abordările multi-disciplinare asigură cea mai bună șansă de vindecare fizică și emoțională a copiilor afectați de traume.
tags: #efectele #spitalizarii #prelungite #la #pacientul #pediatric