Următoarea zi după punctia ovariană embriologul te va anunța câte dintre ovocitele tale au fertilizat prin metodele alese. Din acest moment, urmează dezvoltarea embrionilor în mediu de cultură, în laborator pentru 3-7 zile. Urmărirea poate avea loc până în ziua 3 de dezvoltare (stadiul de 6-10 celule, ideal 8) sau până în zilele 5-7 (stadiul de blastocist). Intermediar, între ziua 3 și ziua 5, există stadiul de morula (minim 16 celule). Blastocistul (100-300 de celule) este format dintr-un strat intern de celule (masa celulară internă), înconjurat de un strat extern de celule (trofectoderm). Stratul intern este cel care va duce la dezvoltarea fătului, în timp ce stratul extern va deveni placenta.
În anul 1990, dr. Acest sistem evaluează gradul de expansiune numerotat de la 1 la 6, masa celulară internă A-B-C și trofectodermul A-B-C. Un alt aspect foarte important este momentul la care embrionul atinge stadiul de blastocist. Poate fi în ziua 5, 6 sau 7. Dacă embrionul atinge stadiul de blastocist în ziua 5 este semn că dezvoltarea are loc în parametri normali. Dacă ajunge la stadiul de blastocist mai târziu, în ziua 6 sau 7, poate indica o problemă în diviziunea celulară.
Clasificarea embrionilor și decizia transferului
Sistemul de clasificare al embrionilor ajută embriologul și medicul să evalueze corect calitatea embrionului și să prioritizeze transferul, alegând embrionii cei mai buni. În timp ce un embrion cu gradatie înaltă are șanse mai bune să se implanteze, nu înseamnă că un embrion cu un scor mai mic nu are șanse deloc să se implanteze; altfel, nu ar fi păstrat.
Suplimentar clasificării morfologice a embrionilor, din ce în ce mai des este utilizată testarea genetică preimplantatională pentru aneuploidii (PGT-A) pentru a determina ce embrioni sunt euploizi (corecti genetic, cromozomial).
Embrionotransferul reprezintă ultima etapă a procedurii de fertilizare in vitro și presupune transferul embrionului selectat de către echipa medicală ca având cele mai bune șanse de reușită la implantare. În urma fertilizării ovocitului recoltat prin puncție ovariană, în decurs de cinci-șapte zile se dezvoltă embrionul, iar în acest stadiu embrionul se numește blastocist. În cazul în care se obțin mai mulți embrioni, selectarea embrionului pentru transfer se face fie pe criterii morfologice, fie în urma testării genetice preimplantaționale.
Pregătirea endometrului și embriotransferul
În vederea embriotransferului, uterul trebuie să fie receptiv pentru implantarea sarcinii. În mod natural sarcina se implementează după 6-7 zile de la ovulație. Sub influența progesteronului secretat de corpul galben, au loc modificări la nivelul endometrului, pentru a fi pregătit pentru implantare. Embrionul se poate transfera la șase zile după puncția ovariană, caz ce se numește embriotransfer fresh (embrion proaspăt obținut). Există situații în care se preferă congelarea tuturor embrionilor obținuți (procedură numită „FIV freeze-all”) și efectuarea transferului pe un ciclu ulterior a embrionului după decongelare. Pacientele cu risc de hiperstimulare ovariană nu vor putea face embriotransfer fresh, deoarece în cazul obținerii sarcinii poate apărea sindromul de hiperstimulare ovariană tardiv, care poate fi foarte periculos pentru pacientă. De asemenea, dacă se optează pentru testarea genetică preimplantațională, embrionii testați vor fi congelați până la obținerea rezultatelor genetice. O altă situație în care se indică congelarea embrionilor este “IVF segmentation”.
Câteva patologii pelvine pot impiedica implantarea normală a embrionului, fiind cele mai frecvente fibroamele sau polipii uterini și hidrosalpinxul. Trompele dilatate care conțin lichid inflamator necesită excizie sau întrerupere tubară laparoscopică înaintea embriotransferului, deoarece lichidul inflamator este toxic pentru embrion. Pentru a transfera un embrion congelat, endometrul trebuie pregătit pentru implantare. Dacă se optează pentru embriotransfer pe ciclu natural, medicii urmăresc ecografic și prin analize de sânge apariția ovulației naturale a pacientei. Trebuie detectată exact ziua ovulației pentru a stabili ziua embriotransferului. A doua opțiune de pregătire a endometrului este ciclul artificial. Embriotransferul este o procedură nedureroasă, care se efectuează fără anestezie, sub ghidaj ecografic, iar la final pacienta poate vedea ecografic zona uterului unde s-a transferat embrionul.
Înaintea embriotransferului medicul poate opta pentru un test de transfer în care se simulează cu un cateter gol procedura. Numărul de embrioni transferați depinde de vârsta maternă și de calitatea embrionului. Trebuie avut în vedere că transferul mai multor embrioni poate crește riscul de sarcină multiplă. În general, se transferă un singur embrion; în mod excepțional se pot transfera doi embrioni, dar niciodată trei sau mai mulți. În cazul în care pacienta a obținut un embrion euploid, nu se va transfera niciodată mai mult de un embrion.
- După embriotransfer, pacienta poate elimina în primele 48 de ore o secreție sangvinolentă, dar fără semnificație patologică.
- Pacientele pot experimenta crampe abdominale sau balonare, simptome ce apar și la sarcina naturală.
- În prima parte a perioadei post-embriotransfer, există recomandări pentru un stil de viață echilibrat, inclusiv menținerea tratamentului cu progesteron.
După embriotransfer, 9-10 zile mai târziu pacienta va efectua testul de sarcină din sânge (beta-HCG) și va doza progesteronul pentru confirmarea sarcinii. O sarcină viabilă prezintă creștere a beta-HCG-ului cu minimum 60% la 48 de ore. Prima ecografie de confirmare a sarcinii se efectuează la patru săptămâni după embriotransfer, pentru a verifica viabilitatea și localizarea intrauterină a sarcinii.
Nu există o alimentație specifică pentru a îmbunătăți șansele de implantare după embriotransfer; se recomandă o dietă sănătoasă, echilibrată, evitatea alcoolului și a substanțelor toxice. În primul trimestru de sarcină nu este necesar un aport caloric suplimentar semnificativ, iar în al doilea și al treilea trimestru creșterea necesarului caloric este determinată de indicele de masă corporală. Gravidele normoponderale au un aport suplimentar mediu de 200 kcal/zi, iar alimentele trebuie să ofere carne și ouă bine gătite, să se evite produsele din carne crudă, lactatele nepasteurizate, și să se asigure o igienă alimentară riguroasă. Este recomandat să se evite peștele sau fructele de mare crude, iar să se evalueze speciile cu conținut ridicat de mercur.
Factorul determinant în succesul implantării este competența embrionului și pregătirea uterului, însoțite de consilierea și monitorizarea atentă de către echipa medicală. Dialogul cu echipa medicală poate sprijini pacientele în perioada dintre embriotransfer și confirmarea unei sarcini sănătoase. Fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă o speranță și o soluție pentru cupluri cu dificultăți în concepție, incluzând stimularea ovariană, colectarea ovocitelor, fertilizarea prin metode standard sau ICSI, și apoi selecția embrionilor pentru transfer.
Stimularea și monitorizarea ovariană se realizează pentru a induce dezvoltarea mai multor ovocite mature; apoi ovocitele sunt pregătite pentru fertilizare în laborator. Fertilizarea poate fi realizată prin două metode principale: fertilizarea standard sau injecția intracitoplasmatică de spermă (ICSI). Înainte de transfer, embrionii sunt evaluați pentru calitatea și potențialul lor de dezvoltare. Tehnica standard de embriotransfer implică folosirea unui cateter subțire și flexibil, ghidat ecografic, pentru a plasa embrionii în locul optim din uter. Implantarea începe când blastocistul interacționează cu endometrul, iar blastocistul trebuie să iasă din zona pellucidă pentru a adera la endometru.
Starea endometrului este esențială pentru implantare. În primele trei zile după transfer, embrionul, aflat în stadiul de blastocist, continuă să se dezvolte activ. Această perioadă este critică pentru implantare, deoarece blastocistul se pregătește de eclozare, proces prin care iese din zona pellucidă pentru a intra în contact cu endometrul. După implantare, embrionul produce hCG, hormonul esențial pentru menținerea sarcinii, iar confirmarea sarcinii se face prin teste de sarcină urinare sau sânge. Testul de sarcină poate detecta hCG la aproximativ 10-14 zile după transfer, în funcție de metodă, iar creșterea acestui hormon indică o sarcină în curs de dezvoltare.
Transfer de embrioni
Stadiul blastocistului, eclozarea și integrarea cu endometrul reprezintă momentele cheie ale implantării. În timpul acestei perioade, embriotransferul este optim atunci când endometrul este receptiv, iar embrionul este în stadiu de blastocist. Totodată, trebuie monitorizate și eventualele complicații, precum sarcina ectopică, avortul spontan sau alte situații care pot apărea în timpul sarcinii rezultate din FIV.
După confirmarea sarcinii, monitorizarea continua cu ecografii și teste de sânge pentru a asigura evoluția normală a sarcinii până la morfologia trimestrului I. În același timp, echipa medicală oferă ghidare pentru adaptarea stilului de viață, alimentația și tratamentele recomandate pentru menținerea unei sarcini sănătoase. Dialogul cu medicii rămâne esențial pentru susținerea emoțională și pentru confortul pacientei pe întreaga durată a procesului.
tags: #expansiunea #bazala #a #embrionului
Postări populare:
- Perspectivele unui medic pediatru asupra diversificării, în viziunea lui Mihai Stratulat
- Ghid practic pentru siguranța medicamentelor în trimestrul 3 al sarcinii: contraindicații și recomandări
- facilități parcare gravide România
- Totul despre Dr pediatru Maria Vlad în română: informații, recenzii, servicii
- ovocite mature in vitro: beneficii si limitari