Perioada post-partum este cea mai riscantă perioadă pentru tromboză. Riscul poate fi influenţat de vârsta maternă şi de durata până la naştere. Riscul de tromboză post-partum persistă cel puţin 12 săptămâni de la naştere. Boala tromboembolică este principala cauză a mortalităţii materne în multe ţări. Pornind de la această realitate, identificarea acelor gravide sau femei aflate în perioada post-partum cu risc ridicat pentru tromboembolism este deosebit de importantă. Această măsură este necesară întrucât respectivele femei au nevoie imediată de profilaxie pentru a minimiza consecinţele bolii. O altă problematică importantă care contează în lupta cu tromboza este cunoaşterea factorilor de risc care conduc la apariţia bolii. Unul dintre principalele beneficii este de a evita complicaţiile şi de a aplica de la început un tratament corespunzător.
Pornind de la aspectele menţionate, unul dintre obiectivele principale ale articolului este de a prezenta măsurile de reducere a riscului de tromboză în perioada post-partum.
Riscul de Tromboză în Perioada Post-partum
Starea de post-partum este asociată cu riscul crescut de tromboză. Ca o comparaţie cu starea anterioară sarcinii, perioada de 6 săptămâni de post-partum este asociată cu un factor în creştere de la 3 până la 9 de apariţie a accidentului vascular cerebral, cu un factor de la 3 la 6 a riscului de infarct miocardic şi cu un factor de la 9 la 22 a riscului de tromboembolism venos. Riscul scade progresiv pe timpul celor 6 săptămâni, dar rămâne destul de semnificativ cel puţin pe perioada de 7 până la 12 săptămâni de la naştere. Cercetările anterioare nu au putut determina cu exactitate riscul apariţiei trombozei după 6 săptămâni de la naştere. Creşterea riscului este ridicată în perioada amintită şi este puţin probabil ca starea protrombotică să se rezolve imediat. Majoritatea riscurilor au fost constatate în perioada de până la 6 săptămâni, iar altele s-au manifestat cel puţin 8-12 săptămâni după naştere.
Ghidurile actuale recomandă ca pacienţii cu risc ridicat să primească terapie cu anticoagulant profilactic timp de 6 săptămâni de la naştere, dar aceste recomandări au la bază în mare măsură doar opinia experţilor. Orice profilaxie împotriva acestor evenimente ar trebui stabilită de la caz la caz. Deşi incidenţa embolismului pulmonar a scăzut de-a lungul timpului, incidenţa trombozei venoase a rămas neschimbată, indicând necesitatea unei mai bune identificări a femeilor gravide care prezintă un risc ridicat. Cunoaşterea riscului relativ şi a incidenţei trombozei în rândul femeilor gravide şi în post-partum este importantă pentru identificarea pacientelor care ar trebui să beneficieze de profilaxie. Variaţii substanţiale există, de asemenea, între incidentele de tromboză venoasă înregistrate trimestrial şi cele din timpul de după naştere.
Raportările anterioare cu privire la incidenţa trombozei venoase în timpul sarcinii faţă de post-partum sunt inconsecvente. Majoritatea studiilor referitoare la asocierea sarcinii cu tromboza venoasă au folosit numărul de naşteri din maternităţi ca numitor comun, ceea ce nu reflectă diferenţa duratei riscului în timpul sarcinii comparativ cu perioada post-partum. Deşi incidenţa trombozei venoase este mai ridicată în rândul femeilor gravide şi în post-partum faţă de femeile de aceeaşi vârstă în general, studiile nu pot preciza exact dacă profilaxia în timpul sarcinii sau post-partum este indicată.
Totuşi, datele din domeniu furnizează o serie de recomandări clinicienilor, în sensul de a lua în considerare profilaxia în cazul femeilor cu un risc ridicat la tromboembolismul venos în timpul sarcinii. De exemplu, incidenţa trombolismului venos a fost semnificativ ridicată în rândul femeilor în post-partum, în special în rândul gravidelor în vârstă. Prin urmare, clinicienii care proiectează profilaxia tromboembolismului venos ar trebui să acorde o atenţie deosebită pacientelor care sunt predispuse la această categorie. Profilaxia pentru minimum primele două săptămâni de post-partum va proteja femeile în timpul perioadei de risc crescut.
Factori de Risc pentru Tromboză Post-partum
Cel mai important factor care favorizează apariţia trombolismului venos este reprezentat de istoricul de tromboză. 15-25% din trombozele înregistrate în timpul sarcinii sunt evenimente repetitive. Riscul revenirii trombolismului venos în timpul sarcinii este, de asemenea, crescut de 3-4 ori. Un alt factor extrem de important este trombofilia. Această cauză este prezentă la 20 până la 50% din femeile care au avut tromboză venoasă în timpul sarcinii şi în post-partum.
Cu toate că riscul de apariţie a trombozei venoase este ridicat în timpul sarcinii şi în perioada post-partum, majoritatea femeilor nu au nevoie de anticoagulante. În majoritatea cazurilor, riscurile anticoagulantelor depăşesc beneficiile lor.
Operația de Cezariană și Riscul Trombozei
Operaţia de cezariană cel puţin dublează riscul de apariţie al trombozei venoase, dar în schimb, la pacientele normale, riscul rămâne scăzut (aproximativ 1 la 1000). Diversele studii privind tromboprofilaxia în timpul operaţiei de cezariane nu au fost de amploare şi nu au avut puterea necesară pentru a evalua o scădere a riscului de tromboembolism venos sau pulmonar prin folosirea anticoagulantului.
Cu toate acestea, pacientele cu cel puţin un factor de risc suplimentar pot fi candidate pentru tromboprofilaxie cu dispozitive de compresie pneumatică, heparină nefracţionată sau heparină cu greutate moleculară mică. Pacientele cu factori de risc multipli pentru tromboembolism venos sau pulmonar ar trebui să primească tromboprofilaxie cu ambele dispozitive cu compresie pneumatică şi heparină nefracţionată sau heparină cu greutate moleculară scăzută.
Evident că orice pacientă care primeşte tromboprofilaxie în timpul sarcinii va necesita tromboprofilaxie şi în post-partum. Măsuri suplimentare trebuie avute în vedere şi în cazul femeilor care prezintă un risc ridicat de tromboză la momentul naşterii. Femeile care au deficit de antitrombină III pot fi candidate pentru supliment.
Managementul Tromboprofilaxiei cu Fraxiparina
Recomandările recente ale Societăţii Americane de Anestezie sunt pentru reluarea heparinei profilactice cu greutate moleculară redusă nu mai devreme de două ore de la îndepărtarea cateterului epidural. Dispozitivele cu compresie pneumatică ar trebui să nu fie îndepărtate până când pacienta nu este mobilizată şi până când anticoagulantul nu este repornit.
După ce riscul de hemoragie post-partum scade, ceea ce înseamnă minimum două săptămâni de la naştere, femeile care necesită mai mult de şase săptămâni de anticoagulant pot primi warfarină, care este compatibilă cu alăptatul. Pentru femeile care au nevoie de doar şase săptămâni de anticoagulare post-partum, utilitatea warfarinei este limitată, întrucât necesită administrare timp de una-două săptămâni înainte ca doza terapeutică să fie atinsă. În această situaţie, majoritatea pacientelor ar trebui să opteze pentru un tratament cu heparină cu greutate moleculară mică pentru perioada de şase săptămâni.
Femeile care au avut experienţa trombozei venoase în timpul sarcinii curente ar trebui să rămână la warfarină pentru cel puţin 3-6 luni după naştere. Cu toate că riscul este ridicat în timpul sarcinii şi în perioada post-partum, majoritatea femeilor nu necesită anticoagulant. Excepţie fac femeile cu tromboze curente, femeile care au avut tromboză în trecut, femeile cu trombofilie şi femeile cu un risc ridicat de tromboză post-partum.
Administrarea anticoagulantului se face în funcţie de două probleme - materne şi fetale. Din motive care ţin de fetus, agenţii de coagulare preferaţi în timpul sarcinii sunt compuşii de heparină. La momentul sarcinii, anticoagulantul trebuie administrat de aşa natură încât să reducă riscul complicaţiilor sângerării şi să minimizeze riscul trombozei. În post-partum, riscul de tromboză este mai mare decât în timpul sarcinii.
Administrarea Fraxiparinei
În mod obişnuit, aceste injectii va vor fi administrate de personalul medical; totuşi, unii pacienti pot fi instruiti cum sa-si administreze singuri medicamentul. Seringile preumplute sunt disponibile in diferite doze. Medicul dumneavoastra va alege doza adecvata pentru dumneavoastra.
Prima doza va va fi administrata subcutanat, inaintea interventiei chirurgicale. Daca interventia are loc asupra oaselor sau a articulatiilor, cum ar fi inlocuirea soldului sau a genunchiului, vi se va da o a doua doza la 12 ore dupa interventie. Apoi, vi se va administra in fiecare zi cate o doza, pana in momentul in care veti putea sa coborati din pat. Medicamentul va va fi injectat subcutanat o data sau de doua ori pe zi sau o singura data pe zi, in functie de doza utilizata.
Daca vi se administreaza Fraxiparine in timpul hemodializei (eliminarea produsilor de excretie din sangele persoanelor cu insuficienta renala), doza va va fi injectata la inceputul fiecarei sesiuni de hemodializa printr-un tub conectat la o artera. Doza va fi ajustata de catre medic, in functie de riscul de sangerare. In mod obisnuit, durata dializei este de 4 ore. Prima doza de Fraxiparine se administreaza intr-o vena (intravenos). Dupa aceasta, se administreaza subcutanat de 2 ori pe zi (la interval de 12 ore).
Utilizati intotdeauna Fraxiparine aşa cum ati fost sfatuit de catre medicul dumneavoastra sau asistenta medicala. Spalati-va bine pe maini cu apa şi sapun. Aşezati-va confortabil in şezut sau in pozitie culcata. Injectia trebuie efectuata in regiunea inferioara a abdomenului. Trageti teaca protectoare a acului. Prezenta unei bule mici de aer in seringa este normala.
Strangeti usor pielea care a fost curatata, in aşa fel incat sa faca un pliu. Scoateti seringa din tegument. Dupa injectare folositi manşonul de siguranta, impotriva inteparii accidentale. Pentru a face aceasta, tineti seringa intr-o mana prinzand manşonul de siguranta, apoi utilizati cealalta mana pentru a trage ferm de corpul seringii. Astfel se elibereaza manşonul. Nu va injectati o doza dubla pentru a compensa doza uitata.
Fraxiparina și Alăptarea
Sunteti sfatuita sa nu alaptati cat timp luati Fraxiparine, deoarece nu se cunoaşte daca acest medicament trece in lapte şi daca poate face vreun rau copilului dumneavoastra.
Posibile Riscuri și Reacții Adverse
Din cauza modului in care actioneaza acest medicament, exista un risc crescut de sangerare. Orice sangerare poate fi serioasa; daca prezentati sangerare, anuntati-l imediat pe medicul dumneavoastra. Cateodata, la locul de injectare a Fraxiparine, sub piele se pot forma mici trombi.
Foarte rar, in cursul tratamentului cu Fraxiparine poate aparea o scadere a numarului de trombocite, scadere care, cateodata, poate fi serioasa. Fraxiparine poate creşte concentratia potasiului in sange.
Daca in perioada in care faceti tratament cu Fraxiparine vi se face anestezie peridurala sau vi se recolteaza lichid din spatiul dintre vertebre (punctie lombara), exista un risc de sangerare la nivelul locului de injectare, risc ce poate fi grav.
Daca manifestati orice reactii adverse, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului. Acestea includ orice reactii adverse nementionate in acest prospect.
Considerații Generale Post-Cezariană
După operația de cezariană, cele mai multe mame vor rămâne în spital aproximativ 3 zile. Pentru controlul durerii, pe măsură ce efectele anesteziei dispar, pot folosi o pompă care le va permite să ajusteze doza de analgezic. La scurt timp după operație li se va recomanda să se dea jos din pat și să meargă, ceea ce va grăbi vindecarea și va preveni apariția constipației și formarea trombilor venoși.
În timpul spitalizării, pacientei i se vor administra analgezice pentru diminuarea durerii, va fi încurajată să se ridice din pat și să se miște cât mai curând posibil și va putea să înceapă procesul de alăptare. Este indicat ca pacienta să primească ajutor pentru ridicarea nou-născutului. În primele 12 ore, este posibil ca pacientei să i se instaleze un cateter (un tub subțire și flexibil) la nivelul vezicii urinare pentru a ajuta la eliminarea urinei.
La locul operației de cezariană se va forma o cicatrice orizontală de aproximativ 10 până la 20 cm lungime. Recuperarea după operația de cezariană necesită timp și poate dura mai mult de câteva săptămâni. De asemenea, la unele femei poate să apară și diastază abdominală. Diastaza abdominală este o afecțiune frecventă ce apare postpartum. Această afecțiune constă în separarea pe parcursul sarcinii a celor două perechi de mușchi abdominali verticali.
După naștere, membrana mucoasă superficială care a căptușit uterul în timpul sarcinii este eliminată pe cale vaginală. S-ar putea ca pacienta să simtă contracții imediat după operația de cezariană, asemănătoare crampelor din perioada menstruală. Aceste contracții ajută la prevenirea sângerării excesive prin comprimarea vaselor de sânge de la nivelul uterului.
Schimbările hormonale, tonusul mușchilor abdominali mai redus și repausul prelungit poate duce la constipație. Este indicat consumul adecvat de lichide și fibre și consultarea medicului în legătură cu administrarea unui medicament sau supliment cu efect laxativ. La câteva zile după naștere, sânii pot căpăta un aspect plin și ferm. Poate să apară și sensibilitate la nivelul sânilor, odată ce apare lactația.
În timpul sarcinii, nivelurile crescute de hormoni pot favoriza apariția unui păr bogat și a unui aspect sănătos al acestuia. La nivelul pielii pot apărea vergeturi. Vergeturile nu dispar după naștere, dar în timp se estompează și capătă un aspect alb-argintiu. Unele proaspete mămici se confruntă cu o perioadă în care simt dezamăgire, anxietate, sentimente de inadecvare, numită uneori baby blues. De obicei, această perioadă dispare în două săptămâni.
Majoritatea femeilor pierd aproximativ 6 kilograme după naștere. Acestea reprezintă greutatea bebelușului, placentei și lichidului amniotic. În timpul recuperării după operația de cezariană, greutatea corporală poate să scadă și mai mult, pe măsură ce organismul elimină excesul de lichide.
Îngrijirea după naștere I Dr. Anca Sultan I Femmeboutiquemedical.com
tags: #fraxiparina #dupa #cezariana