Ioana Georgescu: medic pediatru, profil și specializări, o viață dedicată copiilor

Medicina, una dintre cele mai prestigioase profesii, nu este la îndemâna tuturor. Este nevoie de o inteligență ieșită din comun și de o motivație serioasă pentru a intra la Medicină, apoi de tenacitate și perseverență pentru a face față cerințelor anilor de școală medicală. Însă cunoștințele și priceperea nu sunt singurele atuuri care definesc un medic de excepție. Cei care reușesc să își construiască o reputație impecabilă au mai multe calități care îi deosebesc de restul colegilor și îi pun pe lista celor mai căutați medici din domeniul lor. Este și cazul doctoriței Ioana Georgescu, care de peste jumătate de secol se dedică, cu foarte multă dăruire, profesionalism și modestie, pacienților săi din tot județul Covasna și nu numai.

Are 82 de ani, împliniți în luna iulie, dar încă lucrează la cabinetul său privat. O cunosc de când eram copil șimereu am simțit că emană multă blândețe și bunătate. Mai târziu am aflat că este și unul dintre cei mai buni pediatrii. Într-o zi m-am întâlnit cu o prietenă și mi-a povestit cum printr-o simplă consultație doamna doctor a descoperit o boală gravă care-i macină copilul, fără să știe. O minune! Atunci mi-am propus să realizez un interviu cu acest medic ieșit din comun.

Am sunat-o, i-am spus ce intenționez să fac și mi-a spus că nu vrea să se laude. A făcut ce trebuia. De ce trebuie să știe lumea? Într-un final am convins-o, și tare mă bucur. Am trăit cea mai surprinzătoare experiență din cariera de jurnalist. Seara, după ce muncise în grădina ei și consultase deja unsprezece copii, mai avea putere să-mi acorde acest interviu. Încă din primele clipe mi-a vorbit despre familia ei. Când a venit vorba despre copii, a luat în mâna un articol apărut mai demult în ziarul „Adevărul”. A început să citească. Era vorba despre fiul ei Dragoș, medic oncolog în Franța. Ochii îi luceau. E departe de casă și cu siguranță îi duce dorul, dar e mândră de realizările lui. Apoi mi-a vorbit despre fiul ei Bogdan, profesor la Cluj, despre fiica ei, Ileana, medic neurolog, despre nepoțelele ei, despre soțul ei. Timp de cinci ore, până la ora două noaptea, am ascultat cu sufletul la gură povestea de viață impresionantă a doamnei doctor. N-am cum să relatez tot, dar am făcut un rezumat al discuției și vă invit să-l citiți. Acest om este special, de o umanitate și modestie ieșite din comun.

Doamna doctor, ce vă mai amintiți din copilăria dumneavoastră? Provind dintr-o familie numeroasă din localitatea Clinceni, județul Ilfov. Tata a fost țăran, dar un țăran deștept, care a făcut cu mama 13 copii din care au trăit 11, acum mai sunt 9 în viață. Eu sunt al doilea copil și prima fată. Până am plecat de acasă am crescut 7 frați. Așa era atunci. Când eram mică mergeam cu vaca, cu cartea sub braț, mă țineam de lanț și citeam. Dar n-aș da viața mea de atunci pe nimic din ce fac copiii azi. Toată ziua butonează. Când îi văd la 1 an, ca să îi facă să tacă, le dă telefonul. Încă nu știm toate consecințele utilizării îndelungate a acestor aparate. Suedezii au zis că a crescut mult incidența tumorilor cerebrale după ce au intrat în circulație telefoanele mobile. În plus eu văd că din cauza tehnologiei, copiii nu se pot concentra pe ceva, devin isterici.

Întreb părinții de ce le dau de mici telefoanele copiilor și-mi spun că așa au ocupație. Ca să poată vorbi cu mine mămica, îi dă telefonul copilului. Nu-i normal. E o nebunie ce se întâmplă în ziua de azi. Copiii nu mai au frică de nimeni, unii zic că nu trebuie să aibă. Eu mă întreb de ce ? Profesorul Alfred Rusescu, în anul cinci de pediatrie, mi-a fost profesor și spunea: „Copilul trebuie să știe în primul rând de frica lui Dumnezeu, în al doilea rând de tatăl lui și în al treilea rând de profesor.” Pe Dumnezeu unii l-au desființat, susținând că nu există, tatăl aleargă după bani și profesorul a fost scos din schema de noul sistem. Profesorul nu mai e respectat de elevi. Dacă e aspru cu elevul, apare la televizor. Așa că copiii fac ce vor. Au prea multe tentații si prea puțină dorință să-și îmbogățească cunoștințele. Timpul trece…

La un moment dat, a venit un bărbat cu un copil de doi ani și jumătate în brațe. La un moment dat, puștiul i-a dat o palmă. Tatăl l-a pupat. Păi cum să se comporte așa un copil? Tata ne zicea mereu să facem fapte bune și când nu ne vede nimeni, căci te vede cel de sus. Înainte de a face ceva să te gândești de zece ori, iar când ai făcut o tâmpenie să ai simțul să recunoști. Dacă vezi pe cineva că a pierdut ceva, strigă după el și dă-i acel lucru. Nu-l lua și nu te bucură pentru el. N-ai făcut nimic pentru a-l avea, dar cine l-a pierdut a depus efort. S-a imprimat în mine această idee.

Apoi a povestit despre familia ei, despre părinți, despre calea către medicină, despre provocările de a deveni medic pediatru. Întrebată cum a ajuns să fie pediatru, Ioana povestește că a venit în viață cu un destin bine definit: a dorit să devină doctoriță încă din copilărie, a trecut prin Școala Tehnică de Farmacie, apoi, dorind să intre la Facultatea de Medicină, a demonstrat perseverență și dedicare. „Am rupt două fuste cât am stat pe rogojina din grădină ca să învăț pentru a deveni medic… Visul meu s-a împlinit.”

Pe parcursul carierei, a lucrat în Spitalul Județean din Sfântu Gheorghe timp de 33 de ani, apoi a sprijinit comunitatea locală combinând profesia cu viața de familie și activități private. A subliniat accentul pe etica profesională și pe abordarea centrată pe pacient, afirmând: „Pur și simplu discutând și consultând ca la carte copilul afli ce are. Trebuie să primeze interesul copilului înainte de toate.”

Ioana Georgescu vorbește despre provocările actuale ale pediatriei: nevoia de a asculta părinții, de a investiga amănunțit istoricul tratamentelor anterioare și de a evita radiografiile inutile. „Nu trimit un copil la raze decât dacă este absolut necesar.” Ea susține că medicina adevărată înseamnă să protejezi viața copiilor chiar și în fața presiunilor din sistem sau a situațiilor complicate din comunitate.

În prezent, Ioana Georgescu este prezentă în spațiul clinic Mind Garden, unde pacienții au vorbit despre echipa medicală cu entuziasm și recunoștință pentru empatie, profesionalism și atenție la detalii. Comentariile pacienților reflectă o atmosferă caldă, sprijin și o comunicare deschisă, subliniind rolul important al psihoterapiei pediatrică în bunăstarea copiilor și a familiilor.

Educația continuă a Ioanei se reflectă în pregătirea doctorală în neuroștiințe, cu un focus pe circuitele cerebelo-talamo-corticale în reglarea emoțiilor, în special a fricii, precum și în premiile internaționale primite pentru cercetare. Ea a vorbit despre integrarea științei cu empatia în practica zilnică, despre importanța de a trata fiecare copil cu demnitate și despre responsabilitatea de a nu expune copiii la radiații inutile sau la alte riscuri pentru sănătate.

Pacienții și comunitatea o percep ca pe o figură emblematică a pediatriei, nu doar prin competențele medicale, ci și prin dedicarea pentru binele copiilor și al familiilor. Interacțiunea cu Ioana Georgescu reflectă un angajament profund față de principiile etice ale medicinei: să asculți, să investighezi cu răbdare, să explici clar și să acționezi în interesul pacientului, indiferent de presiunile externe.

tags: #georgescu #ioana #pediatru

Postări populare:

• Descoperă cernoziomul și alte tipuri de sol extrem fertile
• Ginecologie: screening, diagnostice și investigații esențiale - ghid pentru examen
• Ce să mănânci după operația de hernie ombilicală
• Procesul natural de involuție a uterului
• Prevenție eficientă a mușcăturilor la bebeluși: sfaturi pentru părinți