Virusul Papiloma Uman (HPV) este un grup de peste 200 de tulpini înrudite, dintre care peste 40 se transmit prin contact sexual direct. Majoritatea infecțiilor cu HPV sunt asimptomatice sau autodigeraente, însă unele tulpini pot provoca veruci genitale sau pot genera leziuni precanceroase la nivelul colului uterin, vaginului, vulvei sau canalului anal. Sarcina poate influența prevalența HPV datorită modificărilor anatomice și hormonale, iar în unele cazuri rezultă în creșterea numărului de leziuni sau în modificări ale conduitei medicale în timpul nașterii. Vaccinarea împotriva HPV este o măsură cheie pentru prevenția cancerelor asociate cu HPV, atât la femei, cât și la bărbați.
Ce este HPV și cum se transmite
HPV este o infecție virală foarte comună, cu peste 100 de tulpini identificate și cu mai mult de 40 dintre ele transmise prin contact sexual direct. Unele tulpini provoacă negi genitali, iar altele pot provoca cancer, în special cancerul de col uterin, anal, orofaringian, penian, vulvar și vaginal. Transmiterea se poate realiza prin contact sexual direct sau prin contact intim piele-la-piele, iar actul sexual nu este totdeauna necesar pentru infecție. O mare parte din populație va dobândi HPV la un moment dat, chiar dacă numărul partenerilor este mic. În unele cazuri rare, o mamă cu HPV poate transmite virusul către copil în timpul nașterii.

HPV în timpul sarcinii: cum afectează fătul și nașterea
În timpul sarcinii, imunitatea femeii poate fi suprimată parțial, iar colul uterin poate suferi modificări biochimice și fiziologice. Acestea pot crește susceptibilitatea la infecții, inclusiv la HPV, iar modificările pot persista după nașere. Studiile sugerează că HPV este asociat cu riscul de naștere prematură, în special în contextul leziunilor cervicale de grad înalt sau al condiloamelor genitale care interferează cu canalul de naștere. Totuși, relația dintre HPV și nașterea prematură este complexă și nu poate fi dedusă doar din prezența virusului. Vaccinarea HPV nu este recomandată în timpul sarcinii; preventia principală rămâne vaccinarea înainte de debutul vieții sexuale, iar monitorizarea leziunilor cervicale cu Babeș-Papanicolau și colposcopie este esențială atunci când este indicat.
Virusul HPV - tot ce trebuie sa stii: cum il iei, cum te testezi, ce solutii exista?
Riscuri, diagnostice și tratament în contextul sarcinii
Există trei modalități principale de a determina infecția cu HPV: prezența condiloamelor (negii genitale), modificările celulare observate la examenul Babeș-Papanicolau și genotiparea HPV. În sarcină, conduitele de screening urmează aceleași principii ca în afara sarcinii, cu adaptări pentru siguranța pacientei și a fătului. Leziunile de grad înalt (HSIL) pot necesita monitorizare riguroasă prin citologie, HPV și colposcopie la 12-24 de săptămâni, iar dacă agravarea leziunilor apare, poate fi necesară biopsia colposcopică. În timpul sarcinii, tratamentele pentru leziunile precanceroase sunt, în general, conservatoare; nașterea vaginală poate fi aleasă dacă nu există obstacole importante, iar intervențiile majore asupra colului uterin pot fi amânate pentru perioada postpartum.
Tratamentul infecțiilor subclinice cu HPV poate fi uneori spontaan rezolvat de sistemul imunitar. Pentru leziunile generate de tulpinile cu risc scăzut (condiloame), tratamentul local poate reduce numărul sau elimina negii, iar în cazul leziunilor precanceroase, opțiunile includ excizia chirurgicală sau alte tehnici (electrocoagulare, crioterapie etc.). În perioada postpartum, monitorizarea rămâne crucială pentru evaluarea evoluției leziunilor cervicale și pentru a decide dacă este necesar un alt plan de tratament.
- Vaccinarea anti-HPV este cea mai eficientă metodă de prevenție pe termen lung, reduce incidența cancerelor cervicovaginale și poate avea beneficii pentru sarcini viitoare.
- Vaccinarea în timpul sarcinii nu este recomandată; dacă nu ai fost vaccinată, discută cu medicul despre programul de vaccinare după naștere.
- Pentru femeile însărcinate cu HPV, strategia de supraveghere include testele Babeș-Papanicolau, HPV și eventual colposcopie, cu hotărârea asupra tratamentelor postergată până după naștere, dacă este posibil.
Transmiterea verticală și impactul asupra nou-născutului
Transmiterea verticală a HPV poate apărea în timpul nașterii, iar prezența ADN-ului HPV la mamă poate crește riscul transmiterii către copil. Cu toate acestea, această transmisie nu este garantată, iar majoritatea copiilor expuși nu dezvoltă complicații majore. În cazul condiloamelor genitale mari sau localizate în apropierea canalului de naștere, poate fi necesară cezariană pentru a evita complicațiile în timpul nașterii. Papilomatoza respiratorie recurentă la copil poate apărea în special în situațiile de transmitere postnatală sau transplacentară, dar este o condiție rară și gestionabilă în context clinic.

Vaccinarea anti-HPV: prevenție și opțiuni în România
Vaccinarea anti-HPV reduce semnificativ riscul de cancer de col uterin și alte afecțiuni generate de tulpinile HPV. În România, vaccinarea anti-HPV este inclusă în Programul Național de Vaccinare și poate fi gratuită, în funcție de vârstă. Cele mai utilizate vaccinuri includ Gardasil, Gardasil 9 și Cervarix. Vaccinarea este recomandată înainte de expunerea la virus și, de asemenea, poate fi benefică pentru persoanele până la aproximativ 45 de ani care nu au fost vaccinate anterior, în schema cu trei doze administrate în 6 luni. Ca orice vaccin, pot exista efecte secundare ușoare precum febră, greață sau durere la locul injections, iar în cazul sarcinii vaccinarea este amânată pentru perioada postnatală.
tags: #hpv #a #trecut #dupa #sarcina