Prescripția acțiunii în tăgada paternității este deseori ignorată în practică. Deși este o instituție care poate paraliza un demers judiciar/proces, prescripția operează doar dacă este invocată de partea adversă. Începem prin a reda dispozițiile art. 414 C.civ. Analizând dispozițiile alin. De precizat că nu orice subiect de drept poate uza de cererea de chemare în judecată privind tăgada paternității, întrucât, art. 430 - 433 C.civ. indică persoanele care se pot folosi de această instituție: soțul mamei, mama, pretinsul tată biologic, copilul și moștenitorii acestuia din urmă. Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile legii procesual civile, indicând aici art. 92 C.proc.civ. ce conferă și procurorului calitatea de a promova anumite acțiuni, implicit cele de acest gen, având deci calitate procesuală activă.

Legea (art. În prima situație, arătăm că soțul mamei - cunoscând că din diverse motive nu poate fi tatăl copilului - are posibilitatea de a introduce în termen de 3 ani de la nașterea copilului o acțiune privind tăgada paternității. În cea de a doua situație, tot în termen de 3 ani de zile, soțul mamei are la dispoziție posibilitate de a solicita tăgada paternității. În acest caz însă, termenul de prescripție curge de la o dată diferită, anume, de la momentul la care soțul mamei a aflat că prezumția de paternitate nu corespunde realității, dându-și seama că este imposibil ca el să fie tatăl copilului. Nu este obligatoriu ca o astfel de cerere să fie introdusă în timpul minorității copilului, legiuitorul utilizând termenul ,,copil” sub aspect general (legea nu menționează cuvântul minor).

  1. Un aspect foarte important pe care justițiabilul trebuie să-l aibă în vedere este reprezentat de legea aplicabilă. NOTĂ: Articolele indicate mai sus sunt prevăzute de actualul Cod civil. Actul normativ privind Codul civil este reprezentat de Legea nr. 287/2009. În continuare, pentru punerea în aplicare a Codului civil a fost reglementată și adoptată Legea nr. 71/2011. Amintim că actualul Cod civil a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2011, astfel cum art. 220 alin. (1) din Legea nr.
  2. Pentru a oferi clarificare legală cu privire la legea aplicabilă instituției ,,tăgada paternității”, redăm dispozițiile art.

În cazul copiilor născuți anterior datei intrării în vigoare a Noului Cod civil, sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei din 1953 (adoptat prin Legea nr. Codul familiei, în art. 55 alin. (1) prevedea că „acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. În concluzie, în vederea efectuării demersurilor pentru a promova o acțiune în tăgada paternității, soțul mamei trebuie să analizeze temeinic dacă această acțiune este sau nu prescrisă, mai ales în cazul situațiilor cărora le este aplicabilă legea veche. Pentru analizarea situației juridice în detaliu este necesară consultanța la un avocat pentru a identifica ce tip de acțiune se impune, competența instanței, durata unui astfel de proces și ce soluții pot exista.

(1) Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii. (2) Acţiunea se introduce de… Read moreArt. 429. (1) Soţul mamei poate introduce acţiunea în tăgada paternităţii în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soţul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat…

Art. 430. (1) Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de către mamă în termen de 3 ani de la data nașterii copilului. (2) Dispoziţiile art. 429 alin. (3) şi art. 430 alin. (1) Acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de către cel care se pretinde tată biologic poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternităţii sale faţă de copil. (2) Dreptul la acţiune nu se prescrie în timpul vieţii tatălui biologic.

Art. 432. (1) Acţiunea în tăgada paternităţii se porneşte de copil, în timpul minorităţii sale, prin reprezentantul său legal. (2) Dreptul la acţiune nu se prescrie în timpul vieţii copilului. (3) Dispoziţiile art. 423 alin. (5) şi art. 429 alin. (3) se aplică în mod…

Art. 433. (1) Nimeni nu poate contesta filiaţia copilului pentru motive ce ţin de reproducerea asistată medical şi nici copilul astfel născut nu poate contesta filiaţia sa. (2) Cu toate acestea, soțul mamei poate tăgădui paternitatea copilului, în condiţiile legii, dacă nu…

În continuare, se accentuează faptul că:

  • Protejarea drepturilor copilului: stabilirea paternității tinde să protejeze copilul care are nevoie de acces la suport financiar, emoțional și legal din partea ambilor părinți; copilul are dreptul la moștenire și la informații medicale relevante.
  • Protejarea drepturilor mamei: mama poate solicita stabilirea paternității pentru a facilita asigurarea sprijinului financiar pentru copil.
  • Protejarea drepturilor tatălui: în unele cazuri, un bărbat dorește să-și stabilească oficial paternitatea pentru a-și exercita drepturi legale (custodie, vizitare).

Procedura tuturor acțiunilor în tăgada paternității poate necesita probe solide, cum ar fi:

  • înscrisuri, martori, interogatoriu;
  • expertiza medico-legală (serologică, antropologică, dermatoglifică, genetică, capacitatea de procreare);
  • test ADN - cel mai fiabil mijloc de probă, cu o acuratețe ridicată în stabilirea filiației.

Este indicat că dacă acțiunea este admisă, numele tatălui poate fi eliminat din certificatul de naștere, iar copilul poate primi numele mamei sau, în unele cazuri, numele tatălui biologic după recunoaștere ulterioară. Autoritatea părintească poate reveni după stabilirea noii filiații, iar locuința și obligațiile de întreținere se pot modifica în consecință. În situația în care tatăl prezumat nu mai este recunoscut ca tată biologic, mama devine, de regulă, mediatorul principal în deciziile majore privitoare la copil.

Durata procesului variază în funcție de particularitățile speței, de probe, de gradul de aglomerare al instanțelor; estimarea orientativă este între 6 luni și 1 an. Costurile includ taxa de timbru, onorariul avocatului și costul testelor ADN (aprox. 1.200 lei pentru testarea unei persoane, plus taxe).

Filiația vs. tăgada paternității: diferențe cheie

Filiația este legătura de rudenie dintre părinti și copil, stabilită prin naștere, recunoaștere sau hotărâre judecătorească. Tăgada paternității vizează înlăturarea prezumției de paternitate de către soțul mamei și stabilirea adevăratei filiații biologice. Demersul poate fi inițiat de soțul mamei, mamă, tatăl biologic, copil, sau moștenitorii acestora, iar în timpul minorității copilul este reprezentat legal de părinții săi.

Impactul asupra statutului copilului include modificarea certificatelor de stare civilă, posibile schimbări de nume, iar ca efecte financiare - ajustări ale obligațiilor de întreținere și eventuale restituiri ale plăcilor plătite în încredințare, în funcție de hotărârea definitivă. Dacă este recunoscut un alt tată biologic, acesta poate dobândi autoritatea părintească și drepturile aferente.

Important: dreptul la acțiune nu se stinge în timpul vieții tatălui biologic; în cazul decesului său, moștenitorii pot formula cererea în termen de un an de la deces. În cazul copiilor, acțiunea este imprescriptibilă în timpul vieții lor, iar reprezentantul legal poate acționa în numele lor până la majorat.

Condiții esențiale pentru admiterea acțiunii

  • Este necesară dovada paternității față de copil în cazul tatălui biologic.
  • Respectarea termenelor de prescripție pentru fiecare parte, în funcție de calitatea lor (mamă, soțul mamei, pretinsul tată biologic, copil).
  • Controlul procedurii în fața instanței, cu probe suficiente pentru a stabili lipsa paternității prezumate sau stabilirea filiației biologice.

Obiectivul final este întotdeauna interesul superior al copilului, ca pivot al oricărei acțiuni în dreptul familiei. Prezumția de paternitate operează ope legis, iar tăgada paternității reprezintă mijlocul de a răsturna această prezumție numai în condițiile legii și prin hotărâre judecătorească definitivă.

Infografic: Calea procesuală a tăgii paternității, actori, termene, probe

Metodologia de analiză a cazurilor poate include studii de jurisprudență relevante, precum exemple de hotărâri judecătorești referitoare la testele ADN, schimbarea numelor, și efectele asupra drepturilor de moștenire, precum și referințe la concluziile Curții Europene a Drepturilor Omului privind echilibrul drepturilor părților și interesul superior al copilului.

FAQ rezumativ

  1. Cine poate porni acțiunea în tăgada paternității? Soțul mamei, mama, tatăl biologic, copil, precum și moștenitorii acestora, în condițiile legii.
  2. Care este termenul general pentru soțul mamei? 3 ani de la data cunoașterii faptului privind prezumul paternității sau de la data la care aceasta nu mai corespunde realității.
  3. Este posibilă acțiunea în afara minoriății? Da, pentru copil suntem în regim de imprescriptibilitate în timpul vieții sale; pentru tatăl biologic, dreptul la acțiune nu se prescrie.
  4. Cine suportă costurile testelor de paternitate? Test ADN, timbru și onorariu avocat, costuri care pot varia în funcție de practici și instanțe.
  5. Cine poate solicita stabilirea filiației? Copilul (prin reprezentant legal), moștenitorii, sau procurorul.

Este util să consultați un avocat specializat în dreptul familiei pentru a identifica tipul exact de acțiune, competența instanței și soluțiile posibile în situația dumneavoastră; această informare nu substituie consultarea juridică personalizată.

tags: #tagada #paternitatii #referat

Postări populare: