Un plan de îngrijire în nursing reprezintă un document esențial pentru asistentul medical, care ghidează procesul de îngrijire a pacientului.

Planul de îngrijire constituie un mijloc important de comunicare a informațiilor între toți membrii echipei implicate în îngrijirea pacientului.

Elaborarea unui plan de îngrijire este un proces complex care necesită cunoștințe, abilități și atitudini specifice din partea asistentului medical.

Pentru a asigura o îngrijire holistică și comprehensivă, asistentul medical trebuie să ia în considerare cele 14 nevoi fundamentale ale pacientului, definite de Virginia Henderson.

Prin identificarea nevoilor afectate ale pacientului, asistentul medical poate formula diagnostice de nursing relevante și elabora un plan de îngrijire personalizat.

Pentru a implementa eficient cele 14 nevoi fundamentale într-un plan de îngrijire, asistentul medical trebuie să urmeze un proces structurat.

Este important de subliniat caracterul ciclic și dinamic al procesului de nursing.

Asistentul medical trebuie să reevalueze constant starea pacientului și să adapteze planul de îngrijire în consecință.

În cadrul procesului de elaborare a unui plan de îngrijire complet, identificarea precisă a manifestărilor de dependență și formularea diagnosticelor de nursing adecvate reprezintă pași cruciali.

Manifestările de dependență sunt semnele și simptomele observabile care indică incapacitatea pacientului de a-și satisface nevoile fundamentale.

Diagnosticul de nursing reprezintă o judecată clinică despre răspunsurile individului, familiei sau comunității la probleme de sănătate actuale sau potențiale.

După stabilirea diagnosticelor de nursing, următorul pas crucial în elaborarea unui plan de îngrijire eficient este selectarea și implementarea tehnicilor specifice de îngrijire a bolnavului.

După stabilirea tehnicilor de îngrijire, următoarea etapă crucială în managementul îngrijirii pacientului este implementarea efectivă a planului de îngrijire.

Asistentul medical joacă un rol esențial în această etapă a procesului de nursing.

În contextul implementării planului de îngrijire, este important să recunoaștem că anumite specialități medicale, precum cardiologia și psihiatria, necesită abordări specifice în elaborarea planurilor de îngrijire.

Implementarea corectă a acestor planuri de îngrijire specifice în cardiologie și psihiatrie contribuie semnificativ la îmbunătățirea calității vieții pacienților și la optimizarea rezultatelor terapeutice.

În concluzie, elaborarea și implementarea unui plan de îngrijire eficient necesită o abordare holistică, care să integreze cunoștințe din diverse specialități medicale și să se adapteze continuu la nevoile specifice ale fiecărui pacient.

Prin aplicarea riguroasă a principiilor procesului de nursing și prin utilizarea tehnicilor adecvate de îngrijire, asistentul medical poate asigura o îngrijire de înaltă calitate, fie că e vorba de mama și copilul, fie că e vorba de alți pacienți cu diverse patologii.

Icterul la bebeluși este o afecțiune caracterizată prin colorarea pielii în galben, dar și a albului ochilor.

Aproximativ 60% dintre nou-născuți la termen și până la 80% dintre prematuri dezvoltă icter, în prima săptămână de viață.

În majoritatea cazurilor, icterul la bebeluși este fiziologic și trece de la sine, fără riscuri.

Icterul la bebeluși (neonatal) este cauzat de creșterea bilirubinei totale în sânge (ceea ce numim hiperbilirubinemie).

Bilirubina se depune în piele și mucoase, ceea ce duce la coloratia galbenă caracteristică.

In cele mai multe cazuri, icterul la bebeluși este considerat fiziologic, o formă ușoară, care trece de sine, tranzitorie.

Totuși, este esențială diferențierea între icterul fiziologic și cel patologic.

In majoritatea cazurilor, icterul la bebeluși este cauzat de hiperbilirubinemia neconjugată.

Însă, atunci când bilirubina conjugată este crescută, există întotdeauna o cauză medicală la mijloc, o cauză care trebuie investigată și diagnosticată.

Dacă icterul la bebeluși este patologic și nu este identificat la timp, poate duce la afectarea creierului (encefalopatie bilirubinică), cu consecințe neurologice grave.

Icterul la bebeluși apare când există un dezechilibru între producția și eliminarea acestui compus numit bilirubină.

Icterul la bebeluși este mult mai probabil să apară la cei alăptați la san, decât la cei care folosesc biberonul, în prima săptămână de viață. Vorbim despre forma fiziologică.

Icterul prelungit, cel care persista mai mult de 2 săptămâni, este observat mai frecvent la bebelușii ce sunt alăptați la san.

Icterul la bebeluși se prezintă specific cu colorarea galbenă a pielii, care apare inițial la nivelul fetei și apoi se extinde spre trunchi și membre.

De obicei, icterul la bebeluși se rezolvă în 10-14 zile pentru majoritatea celor născuți la termen, iar simptomele apar la 2-4 zile după naștere.

Icterul la bebelușii alăptați la san poate să persiste mai mult, uneori chiar mai bine de o lună (uneori chiar și 12 săptămâni).

De asemenea, dacă icterul la bebeluși se prezintă cu intensificarea rapidă a culorii galbene sau cu urină închisă la culoare, scaune decolorate (albicioase), letargie severă sau iritabilitate foarte dificil de gestionat, se recomandă consultul medical.

Icterul fiziologic se vindecă de la sine, progresiv, pe măsură ce ficatul se maturizează și poate metaboliza bila.

Icterul la bebeluși, mai ales în formele severe, se tratează cu fototerapie.

Se utilizează o lumină specială, albastru-verde, iar bebelușul este expus la aceasta.

Practically, fototerapia transformă bilirubina într-o formă ușor de eliminat prin urină și bilă, ceea ce scade concentrația acesteia din sânge.

O altă alternativă, mai ales dacă icterul la bebeluși este foarte sever și are mecanisme patologice semnificative, cum ar fi hemoliza, implică exsanguinotransfuzia.

In cazurile foarte severe, tratamentul poate implica și exsanguinotransfuziune.

Prin intermediul acestei proceduri, nou-născutul Primește cantități de sânge care înlocuiesc sângele deteriorat cu globule roșii sănătoase.

Această procedură crește, de asemenea, numărul de globule roșii ale bebelușului și reduce nivelul de bilirubină.

Tratamentul icterului conjugat (colestatic) depinde de cauză: tratament medicamentos, terapie antibiotică pentru infecții, acizi biliari pentru boli metabolice și operația Kasai (ideal înainte de vârsta de 2 luni) pentru atrezia biliară.

În tot acest timp, trebuie luate măsuri adecvate de nutriție și hidratare, monitorizare.

În icterul fiziologic, cel mai frecvent întâlnit, culoarea galbenă apare de obicei după primele 24 de ore de viață, atinge maximul între zilele 3-5 de viață și dispare progresiv în următoarele 1-2 săptămâni (la nou-născuții la termen).

Icterul asociat alăptării (icterul de alăptare sau din laptele matern) poate dura mai mult, uneori până la 3-4 săptămâni sau chiar câteva luni, dar de obicei nu este periculos dacă bebelușul pare că se dezvoltă normal.

În schimb, icterul patologic apare precoce sau persista mai mult de 2-3 săptămâni și necesită evaluare medicală.

În general, icterul la bebeluși nu va duce la complicații, ci va trece de la sine fără riscuri.

Însă, la nou-născuții cu hiperbilirubinemie severă, există risc mare de complicații, iar una dintre cele mai importante este disfuncția neurologică indusă de bilirubină.

Encefalopatia bilirubinică acută se caracterizează prin letargie, hipotonie și scăderea reflexului de supt. În această etapă, afecțiunea este reversibilă.

Kernicterusul se manifeste prin paralizie cerebrală de tip coreo-atetozic, mișcări involuntare și necontrolate, convulsii, posturi anormale, tulburări ale privirii, defecte ale smalțului dentar și pierderea auzului de tip neurosenzorial.

Dacă icterul la bebeluși este cauzat de colestază neonatala, există și riscul de insuficiență hepatică și ciroză, iar în cazuri rare chiar carcinom hepatocelular.

Icterul mecanic, numit și icter obstructiv sau colestază extrahepatică, reprezintă una dintre cele mai importante manifestări clinice ale unei obstrucții biliare.

Pentru un medic chirurg sau gastroenterolog, icterul mecanic este un semnal de alarmă deoarece poate ascunde afecțiuni severe precum litiază biliară complicată, tumori pancreatice sau leziuni obstructive ale căilor biliare principale.

Pentru a înțelege icterul mecanic, este esențial să înțelegem rolul bilei și traseul ei.

Bila este produsă de ficat, colectată prin canalele hepatice, depozitată temporar în vezica biliară și evacuată în duoden prin canalul biliar principal (coledoc).

O piatră plecată din vezica biliară poate ajunge în canalul coledoc și îl poate bloca parțial sau total.

Tumorile pancreatice, mai ales cele situate în capul pancreasului, sunt o cauză majoră de icter obstructiv la pacienții vârstnici.

Este prima investigație recomandată.

Icterul mecanic reprezintă un simptom major care indică un blocaj pe căile biliare și necesită evaluare medicală rapidă.

Infografic: Procesul de nursing in elaborarea planului de ingrijire si impactul icterului mecanic asupra pacientului

Icterul – Conf. Dr. Mădălina Ilie | SANADOR

  • Un plan de îngrijire în nursing reprezintă un document esențial pentru asistentul medical, care ghidează procesul de îngrijire a pacientului.
  • Planul de îngrijire constituie un mijloc important de comunicare a informațiilor între toți membrii echipei implicate în îngrijirea pacientului.
  • Elaborarea unui plan de îngrijire este un proces complex care necesită cunoștințe, abilități și atitudini specifice din partea asistentului medical.
  • Pentru a asigura o îngrijire holistică și comprehensivă, asistentul medical trebuie să ia în considerare cele 14 nevoi fundamentale ale pacientului, definite de Virginia Henderson.
  • Prin identificarea nevoilor afectate ale pacientului, asistentul medical poate formula diagnostice de nursing relevante și elabora un plan de îngrijire personalizat.
  • În icterul fiziologic, culoarea galbenă apare de obicei după primele 24 de ore de viață, atinge maximul între zilele 3-5 de viață și dispare progresiv în următoarele 1-2 săptămâni.
  • Icterul asociat alăptării poate dura mai mult, uneori până la 3-4 săptămâni sau chiar câteva luni, dar de obicei nu este periculos dacă bebelușul dezvoltă normal.
  • În cazurile foarte severe, tratamentul poate implica exsanguinotransfuzie.
  • Tratamentul icterului conjugat depinde de cauză: tratament medicamentos, terapie antibiotică pentru infecții, acizi biliari pentru boli metabolice și operația Kasai pentru atrezia biliară.

tags: #icter #mecanic #plan #de #ingrijire

Postări populare: