Icterul la nou născut se definește prin îngălbenirea pielii și mucoaselor acestuia, ca rezultat al hiperbilurubinemiei, adică al creșterii bilirubinei în fluxul sanguin. Bilirubina este un pigment ce apare ca urmare a distrugerii celulelor roșii după naștere. Aceasta trece prin ficat și este eliminată prin bilă. Icterul se produce atunci când bilirubina se formează mai rapid decât poate ficatul să o proceseze. În funcție de momentul apariției, există două tipuri de icter: Icter fiziologic - apare după 36-48 ore de viață la 50-60% dintre nou născuții la termen și 80-90% la prematuri. Nou născutul are stare generală bună, valorile bilirubinei nu depășesc 12 mg%. Apare datorită particularității fiziologice a nou născuților de a produce un nivel ridicat de bilirubină. Icter patologic - apare din primele ore de viață, uneori cu alterarea stării clinice a nou născutului, cu valori crescute ale bilirubinei în cordonul ombilical și cu ritm de creștere accentuată după naștere. Icter patologic la nou născuți: cauze Icterul patologic la nou-născuți poate avea multiple cauze: incompatibilitatea de grup ABO (mama cu grup O și copilul cu grup A sau B); un frate sau o soră care deja a avut icter; hipoxia la naștere (lipsa oxigenării); sepsis; hemoragii ale nou-născutului; policitemie (nivelul ridicat de celule roșii din sânge); afecțiuni metabolice; afecțiuni hepatice; afecțiuni endocrine; infecții ale sindromului TORCH (toxoplasma, rubeola, citomegalovirus, herpes virus); afecțiuni hepatice, atrezia căilor biliare etc. Una din cele mai frecvente forme de icter este icterul asociat cu alimentația cu lapte matern ce apare la 30% dintre nou născuți, datorită unor particularități ale laptelui matern. Debutează la 4-7 zile, cu maxim în a III-a săptămână de viață. Nou născutul nu prezintă alte semne de boală. Nu necesită tratament, nu necesită oprirea alimentației la sân. Bilirubina scade treptat până la 10 săptămâni de viață. Formele severe de icter la nou-născuți: factori de risc. Factorii de risc pentru dezvoltarea unei forme severe de icter: prematurii și, în special copiii născuți înainte de 38 săptămâni de gestație, au un risc crescut din cauza faptului că nu pot procesa bilirubina ca nou-născuții la termen; se alimentează mai greu, motilitatea intestinală a acestora este diminuată și au astfel risc de a dezvolta forme intense de icter; echimozele semnificative apărute după naștere la naștere naturală laborioasă; incompatibilitate de grup ABO și RH; alăptarea - atunci când nou-născuții nu primesc suficient lapte matern. Alăptarea are multe beneficii, dar trebuie să ne asigurăm că nou-născutul mănâncă suficient și este hidratat în mod adecvat. Cum poate icterul să influențeze starea de sănătate a nou-născutului? Nou-născuții cu icter devin somnolenți, astfel încât este necesar să fie treziți la fiecare 3-4 ore pentru a fi hrăniți, evitându-se astfel deshidratarea. În formele severe de icter, dacă nu se intervine terapeutic prompt, nivelul ridicat de bilirubină poate determina afectarea definitivă a creierului și a funcției auditive. Icterul la nou-născuți: diagnostic și tratament Diagnosticul icterului neonatal se face pe baza examenului clinic efectuat de către medic și a testelor de laborator din sângele bebelușului. De asemenea, în Maternitatea Arcadia, bilirubina poate fi determinată și cu un dispozitiv numit bilirubinometru transcutanat ce măsoară reflexia unei lumini speciale prin piele. Rezultatul dorit este afișat în câteva secunde. Cu acest aparat se poate face screening non-invaziv, iar copiii nu vor mai fi înțepați pentru determinarea valorii bilirubinei. Este foarte util și în situațiile în care sunt necesare mai multe evaluări ale bilirubinei la un copil pe parcursul aceleiași zile. Formele ușoare se rezolvă de la sine, pe măsură ce ficatul începe să se maturizeze. Se recomandă ca nou-născutul să fie hrănit des, de 8-12 ori pe zi. Acest lucru îl va ajuta pe copil să elimine mai ușor bilirubina prin scaun. Fototerapia este cel mai comun tratament al icterului neonatal intens. Această metodă constă în expunerea tegumentelor nou-născutului la lumina albă sau albastră, expunere ce are ca rezultat descompunerea bilirubinei în produși netoxici, ce sunt eliminați prin urină și scaun. Copilul este dezbrăcat complet (doar ochii fiind acoperiți cu ochelari speciali de protecție și cu pampers) și expus la un fel de lumină fluorescentă. În timpul procesului, bilirubina este transformată într-o formă ce poate fi eliminata mai ușor prin scaun și urină. Exsanguinotransfuzia este o metodă terapeutică indicată la nou-născuți în forme severe de icter (în special în incompatibilitățile de Rh sau de grup sanguin) pentru a menține valorile bilirubinei sub pragul neurotoxicității. Nou-născutul va primi sânge de la un donator sau banca de sânge. Sângele nou-născutului va fi înlocuit și va fi redus implicit și nivelul bilirubinei. Cel mai performant sistem de fototerapie pentru icterul nou-născuților, la Maternitatea Arcadia Maternitatea Arcadia dispune de cel mai performant sistem de fototerapie pentru tratamentul icterului la nou-născuți, tunelul de fototerapie bilisphere. Avantaje pentru bebeluș: lumina este distribuită uniform, 360 grade, pe toata suprafața pielii bebelușului; timpul de expunere este mult mai mic decât în terapia clasică, cu rezultate mai bune, scade bilirubina cu 1 mg/dl pe oră; nivelul crescut de bilirubina este scăzut în 4-6 ore, evitându-se exsanguinotransfuzia în formele severe de icter; datorită evitării transfuziei, sunt evitate și posibilele complicații: hipoglicemia, hipocalcemia, infecțiile, hemoragiile; timpul tratamentului este micșorat, astfel încât mama va petrece mai mult timp cu copilul; softul aparatului permite atât controlul temperaturii din interiorul aparatului, cât și cea a bebelușului (prin senzori plasați pe piele) - riscurile de hipertermie și deshidratare sunt eliminate; lămpile nu emit raze UV și infraroșu și nu emit căldură - sunt evitate efectele secundare gen arsuri sau deshidratare. Cum prevenim icterul neonatal? Se recomandă determinarea grupei sanguine și a Rh-ului în timpul sarcinii, la mamă, și după naștere la copil. Ne asigurăm că nou-născutul poate primi suficientă nutriție prin lapte matern. Nou-născutul va fi hrănit de 8-12 ori pe zi, pentru a preveni deshidratarea și a ajuta ca bilirubina să fie ușor eliminată din corp. Atenție la copiii prematuri sau cei care nu primesc suficient lapte matern. Dacă nu alăptați, dați-i nou-născutului formula la 2-3 ore în prima săptămână de viață. Este recomandată monitorizarea cu atenție a bebelușului în prima săptămână de viață. Icterul neonatal este o manifestare clinică în care bilirubina totală serică crește peste valoarea normală (hiperbilirubinemie neonatală), ceea ce cauzează cumularea acesteia în pielea sugarului. Programează-te acum la SANADOR! Icterul fiziologic este cea mai frecventă formă și face parte din incidente fiziologice la nou-născut, adesea considerat normal, apărând la 50-60% dintre nou-născuți în primele zile de viață. În timpul sarcinii, ficatul mamei este cel care se ocupă de îndepărtarea bilirubinei, însă după naștere, ca urmare a imaturității hepatice a nou-născutului, pigmentul biliar nu mai este îndepătat corespunzător din organism. Icterul apărut secuundar alăptării insuficiente: Copii alăptați insuficient suferă în proporție mai mare de icter, comparativ cu micuții hrăniți cu lapte praf. Icterul provocat de laptele matern: Este un tip de icter care apare în prima săptămână de viață și se poate întinde pe durata primei luni. Apare secundar unor substanțe care sunt prezente în lapte și care modifică felul în care ficatul metabolizează bilirubina. Cu toate acestea, beneficiile alăptatului depășesc riscul de a dezvolta icter. Alte tipuri de icter neonatal patologic sunt mai rare și pot fi asociate cu diverse afecțiuni, precum incompatibilitatea de Rh, sau cu alte probleme medicale care afectează procesul de eliminare a bilirubinei. Bilirubina este un pigment biliar care apare în sânge atunci când organismul descompune hematiile (celulele roșii) vechi. Ficatul este organul responsabil de eliminarea acestei substanțe prin scaun. Producția crescută de bilirubină în urma descompunerii normale a celulelor roșii din sângele fetal; hipoxie; hemoragie; resorbția hematoamelor formate în cursul unei nașteri dificile; incompatibilități sanguine între mamă și copil; afecțiuni hepatice sau ale căilor biliare; infecții și sepsis neonatal; boala hemoragică a nou-născutului; deficite enzimatice. Exista două tipuri de bilirubină: neconjugată și conjugată. Ante Icterul clinic, trebuie determinată etiologia hiperbilirubinemiei neonatale. La majoritatea nou-născuților, hiperbilirubinemia neconjugată este cauza icterului clinic. De asemenea, există două tipuri de icter la sugarii alăptați: icterul de alăptare și icterul laptelui matern, ambele în general inofensive. Icterul de alăptare apare în prima săptămână, iar icterul laptelui matern poate persista luni, dar de obicei nu pune în pericol dezvoltarea copilului. Fototerapia poate scădea bilirubina în 4-6 ore, reduce nevoie de transfuzie, și necesitatea monitorizării intensificate. În cazuri severe, exsanguinotransfuzia poate fi necesară pentru a menține bilirubina sub pragul neurotoxicității. Encefalopatiea bilirubinemică poate apărea dacă icterul nu este tratat promp, iar Kernicterus poate provoca leziuni neurologice permanente. Icterul neonatal fiziologic, patologic, și colestatic reprezintă spectru variat de hiperbilirubinemie, fiecare cu investigații și tratamente specifice, de la monitorizarea clinică la teste de sânge, ecografie hepatică și tratamente de suport, fototerapie, sau intervenții mai complexe în cazuri de incompatibilități sangvine sau atrezie biliară. Icterul neonatal este o manifestare comună în primele două săptămâni ale vieții, iar majoritatea icterelor fiziologice se remit spontan prin maturarea ficatului. Icterul prelungit, în special la sugarii alăptați, necesită monitorizare atentă, deoarece poate indica o cauză patologică care necesită evaluare suplimentară. Datorită caracterului fiziologic al majorității cazurilor, tratamentul se rezumă adesea la hidratare adecvată, hranire frecventă și sprijin pentru mamă. Fototerapia rămâne opțiunea principală pentru icterul intens, cu mecanism de descompunere a bilirubinei în fotoizomeri solubili, ușor excretați. Exsanguinotransfuzia este o măsură extremă în formele severe sau în cazul incompatibilităților sangvine semnificative, atunci când bilirubina poate depăși pragul neurotoxicității. În situațiile în care icterul este asociat cu altă afecțiune (infecție, hepatopatie, anomalii ale canalelor biliare), tratamentul vizează cauza subiacentă, în timp ce suportul nutrițional și hidratarea rămân fundamentale.
Icter neonatal de L. Veit | OPENPediatrie
Formele icterului neonatal și diferențieri cheie
Icterul fiziologic apare de obicei după primele 24 de ore de viață, are debut rapid și dispare în 7-10 zile la termen, fiind în general o manifestare benignă. Icterul la prematuri este de obicei mai intens și de durată prelungită. Icterul de alăptare (breastfeeding jaundice) apare în 2-4 zile, maxim în 5-15 zile, și se poate prelungi, în timp ce icterul prin inhibitori de lapte matern (breastmilk jaundice) debutează în zilele 3-5, cu vârf la 2 săptămâni și poate persista 8-12 săptămâni. Prognosticul este, în general, favorabil, iar evoluția depinde de etiologia icterului. Fototerapia rămâne tratamentul de electie pentru icterul intens, iar exsanguinotransfuzia este rezervată formelor grele sau când bilirubina depășește pragurile neurotoxice. Icterul indirect (neconjugat) este cel mai frecvent în icterul neonatal, dar icterul direct (conjugat) sugerează o altă afecțiune hepatică sau biliară, cum ar fi atrezia biliară sau sindroamele colestatice. Icterul mixt poate apărea în hepatite, infecții neonatale sau alte condiții hepatice. În situații de incompatibilitate Rh sau ABO între mamă și copil, pot apărea hemolize și creșterea bilirubinemiei indirecte, necesitând monitorizare riguroasă și, uneori, immunoglobuline anti-D. Icterul nuclear este o urgență neurologică, indicând faptul că bilirubina indirectă a pătruns în creier, necesitând intervenții rapide pentru a preveni leziuni ireversibile.
Infografic: mecanismul icterului neonatal
Tratament specific în funcție de tipul icterului
Tratamentul icterului fiziologic include alăptare frecventă, hidratare adecvată, monitorizare clinică și, în cazuri rare, fototerapie. Fototerapia transformă bilirubina în fotoizomeri galbeni și producing de oxidare incolori, facilitând excreția prin urină și fecale. În formele moderate până la severe, fototerapia este utilizată ca măsură principală, cu monitorizarea temperaturii și a hidratării copilului. Exsanguinotransfuzia este indicată în icterul sever sau în incompatibilități sanguine semnificative pentru a menține bilirubina sub pragul neurotoxicității. În icterul asociat alimentației insuficiente, îmbunătățirea aportului de lapte matern sau suplimentarea cu formulă poate reduce bilirubinemia. În cazul icterului colestatic sau al hiperbilirubinemiei directe, tratamentul vizează boala subiacentă (terapie medicamentoasă, antibiotice pentru infecții, tratament chirurgical pentru atrezia biliară etc.).
Forme severe și complicații
Encefalopatia acută hiperbilirubinemică poate apărea la sugarii cu incompatibilitate Rh sau cu bilirubinemie totală ridicată, prezentând letargie, hipotonie, hipotonia, convulsii și alte semne neurologice; Kernicterusul poate provoca dizabilități permanente precum paralizie cerebrală și deficite senzoriale. Icterul obstructiv poate fi asociat cu hepatomegalie, icter verzuie, scaune decolorate și urină hipercromă, necesitând evaluări imagistice și tratament specific. Profilaxia include monitorizarea grupelor sanguine și a Rh-ului în timpul sarcinii, susținerea nutriției adecvate a copilului și evaluări precoce în primele zile de viață. În icterul congestiv sau hipersecretor, managementul include tratamente pentru colestază și eventuale intervenții chirurgicale, cum ar fi Kasai pentru atrezia biliară, după evaluarea medicală. În cazul icterului prin inhibitori de lapte matern, fototerapia la domiciliu sau suplimentarea cu formule parțial hidrolizate pot fi opțiuni, iar întreruperea temporară a alăptării este indicată doar în cazuri rare când valorile bilirubinei depășesc 20 mg/dl.
Diagnostic și monitorizare
Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, testele de sânge pentru bilirubina totală, bilirubina indirectă și directă, precum și evaluări suplimentare în funcție de suspiciunile clinic radirologie sau hepatice. Bilirubina poate fi estimată inițial cu bilirubinometru transcutanat, iar valorile anormale sunt confirmate prin teste serice. Evaluările suplimentare pot include hemoleucogramă, transaminaze hepatice, teste pentru hepatitele și ecografie abdominală pentru a evalua ficatul și căile biliare. Tratamentul se adaptează în funcție de etiologia identificată și de severitatea hiperbilirubinemiei. În cazuri severe, monitorizarea intensivă și tratamentele avansate se efectuează în unități de neonatologie cu echipe multidisciplinare.
Profilaxie și bune practici în maternitate
Determinația grupei sanguine și a Rh-ului în timpul sarcinii și după naștere la copil este recomandată pentru a identifica posibilele incompatibilități. Asigurarea unei hrăniri adecvate și a hidratării la naștere și în primele zile este esențială pentru prevenirea icterului asociat alăptării. Monitorizarea zilnică și evaluările periodice ale nivelului bilirubinei ajută la identificarea precoce a formelor severe. În maternitatea SANADOR se acordă îngrijire neonatală complexă, cu screening și evaluare neonatală extinsă, consulturi multidisciplinare și posibilitatea de tratament avansat, inclusiv fototerapie tubulară și exsanguinotransfuzie dacă este necesar.
Aspecte practice pentru părinți
- Monitorizează culoarea pielii și a sclerei; dacă apare o colorare fie în ziua 3-5, consultă medicul.
- Hrănește copilul frecvent pentru a susține eliminarea bilirubinei prin scaun și urină.
- Respectă recomandările medicale privind fototerapia, dacă este indicată, și asigură hidratarea adecvată în timpul tratamentului.
- Informează medicul despre orice semn de letargie, plâns dificil, sau dificultăți de alimentare.
tags: #icterul #fiziologic #poate #sa #reapara