Alaptarea este esentiala pentru orice bebelus, dar cu atat mai importanta pentru bebelusul nascut prematur. Laptele matern bogat in vitamine si proteine protejeaza copilul de infectii si il ajuta sa ia mai repede in greutate. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci pentru copilul nascut inainte de termen este sa-l alaptezi la san! Laptele mamei care a nascut prematur contine mai multe proteine, grasimi, natriu, fier, clor si mai putina lactoza decat laptele mamelor care au nascut la timp. Totodata, foate important, laptele matern prematur contine un nivel mai ridicat de antioxidanti si antiinfectiosi care intarestc sistemul imunitar imatur al copilului nascut mai devreme. Iar hormonii, enzimele si factorii de crestere din lapte ajuta la dezvoltarea sistemelor digestiv si nervos. Este mai usor digerabil decat formula, previne tulburarile pulmonare si scade riscul aparitiei enterocolitei necrotizante. Pe de alta parte, trebuie mentionata ca laptele mamei care a nascut inainte de termen contine mai putine minerale, ceea ce creste riscul dezvoltarii rahitismului.
Alaptarea si initierea ei in NICU
Alaptarea la san a bebelusului nascut prematur depinde de varsta de sarcina si greutatea la nastere. Un bebelus sub 1000-1500 de grame la nastere nu are reflexul de deglutitie dezvoltat va primi lapte matern cu ajutorul unei sonde in primele zile. Bebelusii nascuti la o varsta gestationara mica necesita ingrijire speciala si monitorizare permanenta. Din acest motiv, cei mai multi dintre ei sunt tinuti in incubatoare in primele zile dupa nastere pana sunt stabilizati. In aceasta perioada, alaptarea la san este aproape imposibila. Cu toate acestea, mama, care vrea sa-si hraneasca bebelusul cu lapte matern, poate sa foloseasca pompa de san pentru colectarea laptelui. Dupa stabilirea tolerantei digestive, prematurii sub 30-32 de saptamani trebuie hraniti prin gavaj (sonda).
Prima incercare de punere la san poarta numele de „metoda Kangur”. Aparuta in Columbia anilor 70 ca o alternativa la ingrijirea in incubator, pozitia cangur presupune purtarea bebelusului nascut prematur la pieptul mamei (intre sanii mamei, mai exact) 24 de ore din 24. Astfel, nou-nascutul isi mentine temperatura corporala, beneficiaza de un echilibru respirator, dar si emotional, creste mai rapid in greutate, plange mai putin si doarme mai bine. Daca nu se cunoaste exact varsta de sarcina, specialistii asigura ca un copil cu greutatea peste 1800 de grame la nastere este capabil sa suga eficient. Dupa evaluarea capacitatii de supt si inghitire, mama poate pozitiona bebelusul direct la san. Nu te speria, la inceput o sa suga putin. Indicat este sa cantaresti bebelusul inainte si dupa supt ca sa poti monitoriza cantitatea de lapte primit.
Daca nu a supt suficient, completeaza cantitatea cu lapte administrat prin gavaj ori cu seringa. Pentru ca prematurul oboseste mai repede decat un bebelus nascut la termen, medicii recomanda mamelor sa se mulga inainte de alaptare. Astfel, copilul va primi laptele mai gras, „din spate” si nu cel apos. In timpul suptului, spatele, umerii si capul prematurului, dar si sanul mamei trebuie sustinute. Pozitionarea corecta a copilului la san, dar si a mamei in raport cu copilul si prinderea corecta de catre sugar a sanului reprezinta cheia succesului unei alimentatii corespunzatoare a bebelusului nascut prematur.
Nutriția și managementul prematurilor ELBW
As a result of the progress of perinatal medicine, more children with very low birth weight (< 1000 g) are born and manage to survive. These premature babies, called ELBW (extremely low birth weight), represent a special category of patients, admitted in the Neonatal Intensive Care Units (NICU) and their treatment and care represent a real challenge for the medical practitioners. Din cauza imaturităţii şi a instabilităţii respiratorii şi hemodinamice, această categorie de prematuri necesită îngrijire în maternităţi de nivel III, urmând protocoale speciale de îngrijire şi tratament. Acestea presupun o anamneză riguroasă a sarcinii, o colaborare strânsă între medicul neonatolog şi obstetrician, prezenţa în sala de naşteri a unei echipe bine instruite, care să asigure reanimarea (când este cazul) şi condiţiile adecvate de tranziţie la viaţa extrauterină (minimizarea pierderilor de căldură, manevrare minimă, evitarea hiperoxiei), precum şi aplicarea ulterioară a unei strategii de îngrijire care să cuprindă ventilaţie minim invazivă şi cu durată cât mai scurtă, suport cardiocirculator şi nutriţie adecvată vârstei de gestaţie şi greutăţii la naştere.
Importanța nutriției în cazul oricărui nou-născut este extrem de mare, întrucât reprezintă substratul creșterii și dezvoltării într-o perioadă în care ritmul acestora este cel mai alert din toată existenţa organismului uman. Standardul general considerat optim pentru dezvoltarea postnatală a nou-născutului prematur este creșterea intrauterină a fătului de aceeași vârstă postconcepțională. Creșterea fetală in utero nu este uniformă pe parcursul gestației: fătul câștigă aproximativ 5 g/zi la 16 săptămâni de gestație, 10 g/zi la 21 de săptămâni de gestație și 20 g/zi la 29 de săptămâni; la 37 de săptămâni de gestație atinge un vârf al creșterii de 35 g/zi.
Pentru prematuri ELBW este necesară instituirea alimentației orale trofice cu lapte matern din prima zi de viață, dar este obligatorie nutriția parenterală asociată, singura care poate acoperi necesarul hidric și nutritiv al prematurului. Dacă evoluția cazului este favorabilă, se face trecerea lentă la alimentație enterală, în funcție de toleranța digestivă. Stabilirea necesarului caloric este variabilă: 105-130 kcal/kg corp/zi conform AAP, respectiv 98-128 kcal/kg corp/zi conform EUR. Compoziția macronutrienților în echilibrul ideal este proteine 10-15%, glucide 60-65% și lipide 30-35%.
Metabolismul bazal al prematurului cu nutriție parenterală totală este de aproximativ 50 cal/kg/zi; pentru cei care primesc și alimentație enterală, nevoile cresc până la aproximativ 60 cal/kg/zi. Alimentația enterală precoce, cu lapte matern, începe de la 20 ml/kg/zi fracționat în 7-8 mese, progresând în funcție de toleranța digestivă. Suplimentarea nutriției enterale cu probiotice poate aduce beneficii semnificative, în special pentru cei care nu pot beneficia de lapte matern. Nutriția parenterală totală sau parțială presupune administrarea pe cale intravenoasă a macronutrienților, viaminelor, electroliților și mineralelor, cu monitorizări atente.
Este esențial să se evite catabolismul și să se asigure o creștere somato-neurologică optimă, printr-o nutriție adecvată atât cantitativ, cât și calitativ. Alimentația enterală a prematurului ELBW trebuie să fie încercată precoce, cu volume inițiale mici (20 ml/kg/zi) și creștere graduală, în funcție de toleranța gastrică. Dacă există retard de creștere intrauterină, se va proceda cu prudență din cauza riscului de enterocolită necrotizantă la cantități mai mari de lapte administrate precoce. Progresia alimentației enterale se face cu 20 ml/kg/zi, până la atingerea toleranței gastrice normalizate.
Nutriția parenterală și formulele pentru prematuri
Nutriția parenterală totală sau parțială presupune administrarea intravenoasă de macronutrienți, vitamine, electrolți și minerale, prin catetere centrale ombilicale sau percutanate. Phasen I (imediat postnatal) durează 3-5 zile, cu oligurie inițială urmată de diureză, urmând ca aportul caloric să atingă 40-60 kcal/kg/zi. Aportul de carbohidrați este esențial imediat după naștere, pentru a susține metabolismul cerebral, iar concentrațiile de glucoză recomandate variază în funcție de tipul de furnizare vasculară. Se folosesc soluții de glucoză 5%, 10% și 33% ajustate la situația clinică, cu monitorizarea glicemiei pentru a evita hiperglicemia.
Se recomandă administrarea de aminoacizi 8-10% din prima zi, inițial 1-1,5 g/kg/zi, crescând treptat. ESPGHAN 2010 recomandă 3,6-4,1 g/100 kcal sau 4-4,5 g/kg corp/zi pentru prematuri <1000 g, iar terapia agresivă cu aport proteic initial de 2 g/kg/zi poate avea beneficii pe termen lung. Lipidele sunt esențiale pentru dezvoltarea sistemului nervos central; soluțiile de lipide pot fi 10% sau 20% și conțin lipide din ulei de pește (Omega-3) sau Mix SOF-lipids. Se recomandă 0,5 g/kg/zi în prima zi, crescând treptat până la 3-4 g/kg/zi, cu monitorizarea trigliceridelor (<250 mg/dl ideal).
Nutriția fortificată a laptelui matern se recomandă începând cu volume de aproximativ 50-80 mL/kg/zi, pentru a aproxima cerințele unui prematur. Fortifianți ca Enfamil Human Milk Fortifier sunt utilizați pentru a crește aportul de calciu și fosfor, în special la prematuri care primesc peste 120 kcal/kg/zi. Conținutul de fier din laptele matern este redus; fortifiantul poate aduce un aport util (ex: 2,2 mg/kg/zi). Formulele pentru prematuri au densitate calorică în jur de 80 kcal/dl, cu cerințe crescute de proteine și minerale față de formulele pentru nou-născuții la termen. Lactația prematurilor poate necesita suplimente de vitamina D și fier înainte de externare.
În absența laptelui matern, formulele special concepute pentru prematuri sunt cele mai potrivite, deoarece acestea răspund la variate toleranțe alimentare. Refluxul gastroesofagian și regurgitația pot persista după externare, iar alăptarea poate fi dificilă; contactul piele pe piele, suportul nutritiv și adaptarea pozițiilor de hrănire contribuie la succesul alăptării. În primele săptămâni, laptele mamei este mult mai caloric, iar copilul prematur poate primi lapte fortificat pentru a preveni carențele de calciu, fosfront și proteine.
Practici de hrănire și îngrijire în perioada neonatală
Îngrijirea de tip cangur, denumită și „contact piele pe piele”, este extrem de importantă pentru stabilizarea termică, respirația și afecțiunea emoțională a bebelușului prematur. Bebelușii prematuri pot primi îngrijire de tip cangur dacă starea lor este stabilă, iar medicul decide frecvența. Lactația poate fi stimulată cu pompe de sân, iar colostrul poate fi administrat oral în primele zile chiar dacă bebelușul nu poate mânca suficient la sân. În timp, mama poate trece la alăptarea directă, după evaluarea capacității de supt și înghițire.
Este crucial să se verifice masa bebelușului înainte și după masa de sân pentru a monitoriza aportul. Dacă laptele nu este suficient, se poate completa cu lapte matern administrat prin sondă sau serii. În cazul prematurilor cu VGO mare, nutriția trofică poate fi începută cu 15 mL/kg/zi în bolusuri mici, urmând creșterea treptată. Alimentația orală stabilă poate permite trecerea la alimentația integrată pentru creșterea în greutate, iar hrănirea la domiciliu poate implica formule pentru prematuri sau lapte matern fortificat adaptat.
Digestia la copii prematuri și importanța nutriției trofice
Digestia la bebelușii prematuri poate fi ineficientă din cauza imaturității tubului digestiv; dietele bogate în fibre, proteine, carbohidrați complecși și grăsimi încetinesc timpul de digestie, în timp ce alimentele procesate au o digestie mai rapidă. Rolul nutritiei trofice este de a preveni atrofia intestinelor și de a facilita adaptarea la alimentele adulte, prin administrarea micilor doze de lapte matern din primele zile. Colostru este deosebit de valoros pentru anticorpii și elementele sale de stimulare a maturării. Laptele matern crud, proaspăt sau fortificat, poate fi administrat în ordinea recoltării: colostru, lapte de tranziție, apoi lactația matură.
În cazuri în care laptele matern nu este disponibil, formulele pentru prematuri oferă suport nutrițional adecvat. Sistemele de nutriție parenterală sunt, în majoritatea cazurilor, necesare imediat după naștere, iar trecerea la nutriția enterală se face treptat, după stabilizarea hemodinamică. Monitorizările includ niveluri ale calciului, fosforului, fierului, trigliceridelor, glicemiei și greutății copilului.
Condiții de externare și monitorizare postnatală
Înainte de externare, sugarul trebuie să fie capabil să se alimenteze la cerere și să își mențină creșterea adecvată. Selecția formulei pentru alimentația la domiciliu depinde de greutatea copilului, de deficitul ponderal și de abilitatea de a se alimenta oral. Formulele pentru prematuri pot fi folosite până când copilul se alimentează la cerere sau când atinge 3000 g. Suplimentarea cu vitamina D și fier se indică la sugarii hrăniți la sân înainte de externare. Laptele matern fortificat poate fi folosit în timpul externării pentru a susține creșterea până la atingerea unei greutăți țintă.
Probleme cu alăptarea
Tabel orientativ al cifrelor nutriționale pentru prematuri
| Parametru | Recomandare/Observații |
|---|---|
| Energia (kcal/kg/zi) | AAP: 105-130; EUR: 98-128 |
| Proteine (g/kg/zi) | Începere: 1-1,5; apoi 2-3 g/kg/zi (în funcție de toleranță) |
| Lipide | 0,5 g/kg/zi inițial; până la 3-4 g/kg/zi |
| Carbohidrați | Contribuie majoritar la calorii, ajustați pentru glicemie |
| Fortifiere lapte matern | Inițiată la volume ~50-80 mL/kg/zi |
| Fier | Conținut scăzut în laptele matern; fortifianți pentru aport |
Nutriția parenterală este menținută până când nou-născutul poate tolera o alimentație enterală adecvată; această perioadă necesită monitorizare atentă pentru a evita hipervolemia, hiperglicemia și complicațiile metabolice. Necesitatea adaptării este continuă, iar echipa medicală ajustează aportul în funcție de toleranța digestivă, greutatea în creștere și statusul clinic al bebelușului.
tags: #in #cat #timp #asimileaza #laptele #prematurii