Testul de paternitate este o analiză de laborator care stabilește, prin metode științifice, cu certitudine, părinții biologici ai unui copil.
Avansul științei și al tehnologiei medicale a dus la posibilitatea efectuării de teste genetice pentru a clarifica paternitatea, atât din cauze medicale, cât și legale.
Testul de paternitate se bazează pe o analiză genetică a ADN-ului și poate fi realizat în laboratoare specializate, cu echipamente de ultimă generație.
Un test de paternitate este o analiză bazată pe criterii științifice solide care poate să stabilească relația de rudenie dintre un copil și tatăl său.
Ce este ADN-ul și cum funcționează testul de paternitate?
Acidul dezoxiribonucleic, prescurtat ADN, este materialul genetic pe care individul îl moștenește de la părinți și care se găsește la nivelul nucleului celular, organizat sub formă de cromozomi.
Materialul genetic este unic pentru fiecare individ în parte, fiind moștenit de la ambii părinți în mod egal.
Fiecare persoană are 23 de perechi de cromozomi, o pereche va proveni de la mama, iar cealalta pereche de la tata.
Un copil va primi jumatate de material genetic de la mama si jumatate de material genetic de la tata.
ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) este structurat sub formă de dublă elice și este format din molecule de baze azotate purinice și pirimidinice, aranjate specific.
În această moleculă sunt de fapt continute instrucțiunile genetice necesare pentru dezvoltarea, funcționarea și reproducerea organismelor vii.
Testul de paternitate analizează și compară o serie de 16 segmente din structura ADN, denumite markeri STR (Short Tandem Repeats).
Această secvențiere implică analiza a 16 markeri genetici specifici.
Markerii STR sunt secvențe repetitive scurte, care diferă în lungime la fiecare persoană în parte, și se găsesc în regiunile necodante ale ADN-ului.
Aceste segmente sunt o înșiruire de segmente mai mici, repetitive, localizate în cromozomi diferiți.
Segmentele STR sunt unice pentru fiecare persoană în parte și pe baza lor se poate realiza un profilul genetic pentru fiecare persoană.
Un test ADN (test de paternitate) utilizează, așadar, markeri genetici specifici care în mod uzual sunt de două tipuri: polimorfismul unic de nucleotide (SNP) și repetările tandem scurte (STR).
Testarea genetică presupune extracția ADN (copil și bărbatul prezumat ca tată) și amplificarea într-o singură reacție a 16 secvențe de interes prin metoda PCR, urmată de analizarea acestor secvențe.
Markerii STR sunt o înșiruire de segmente ADN localizate în cromozomi diferiți și pe baza acestor 16 markeri se realizează un profil genetic pentru fiecare persoană.
Un test de paternitate presupune multiplicarea segmentelor STR prin reacția de polimerizare și apoi compararea lor pentru a stabili similaritatea profilurilor genetice.
Pentru fiecare marker dintre cei 16 se compară dacă genotipul tatălui prezumtiv corespunde cu cel al copilului.
Rezultatul unui test ADN de paternitate este exprimat sub forma unui procent de probabilitate.
Pe scurt, în cazul în care profilul genetic al unui copil corespunde în proporție de 99,99% cu cel al presupusului tată, atunci vorbim despre test ADN cu rezultat pozitiv, când paternitatea este confirmată.
Testul de paternitate se bazează pe compararea celor 16 markeri genetici.
În cazul în care rezultatul unui marker confirmă paternitatea, se trece la calcularea indicelui de paternitate.
Acest indice este obținut în baza unei formule standard.
Valoarea acestui indice este 0 atunci când markerul genetic al copilului nu coincide cu markerul genetic al tatălui.
Rând pe rând sunt comparați toți cei 16 markeri secvențiați și pentru fiecare dintre ei se calculează acest indice de paternitate.
La finalul acestei etape se face un nou calcul.
Indicii de paternitate pentru fiecare marker genetic în parte vor duce la obținerea ICP - indicelui combinat al paternității.
Pe baza acestuia se calculează în procente probabilitatea ca bărbatul să fie tatăl biologic al copilului.
Testarea ADN poate fi efectuată prin analizarea unei probe din mucoasa bucală (celule epiteliale ale mucoasei bucale), prelevată prin raclaj de la nivelul feței interne a obrazului.
Cele mai comune tipuri de probe prelevate pentru un test ADN (test de paternitate) sunt tampoanele bucale (mostre de saliva).
Prelevarea probei de saliva va presupune frecarea ușoară a unui tampon steril de partea interioară a obrazului, timp de câteva secunde.
Acuratețea unui test de paternitate realizat din celule epiteliale bucale este similară cu aceea a unui test de paternitate realizat din sânge.
Deoarece ADN-ul este același în fiecare celulă a corpului uman, acuratețea testelor efectuate din sânge sau din mucoasa bucală este practic aceeași.
Recoltarea celulelor epiteliale bucale se face cu ajutorul unui recoltor steril și a unui recipient de plastic fără mediu.
Recoltarea acestor probe biologice nu necesită pregătiri speciale.
Celulele de la nivel oral sunt recoltate cu ajutorul unui kit special.
Testarea ADN are la bază decenii de cercetare științifică, iar metodologia de lucru este una riguroasă, bine pusă la punct, ceea ce conferă siguranța și acuratețea rezultatelor.
Trebuie menționat faptul că rata de succes a testării ADN depinde în mod direct de cantitatea și de calitatea ADN-ului analizat și prelevat.
Testul de paternitate este un test cu o mare acuratețe, de peste 99,9%.
Interferențe și limite
În cazul unei mutații, un marker genetic ar putea să nu corespundă între prezumtivul tată și copil.
Chiar și așa, gradul de probabilitate nu scade în final dacă ceilalți markeri corespund.
În cazuri foarte rare apare posibilitatea ca doi dintre markeri să nu prezinte similarități, în vreme ce restul sunt identici.
Într-o astfel de situație este extrem de utilă și proba biologică de la mamă, care nu este prelevată obligatoriu la realizarea unui test de paternitate.
Rezultatul unui test de paternitate nu poate să fie influențat de momentul recoltării, de alimentație sau de starea fizică a persoanelor de la care se recoltează probele biologice.
Când este util un test de paternitate?
Efectuarea unui test de paternitate este utilă pentru a lămuri rapid și cu precizie situațiile incerte.
Stabilirea paternității poate avea importanță legală sau personală.
Realizarea unui test de paternitate poate să aibă la bază rațiuni legale sau personale, inclusiv medicale.
Există situații în care o instanță judecătorească poate cere realizarea unui test de paternitate, dar în cele mai multe cazuri testul este realizat la cererea unor persoane fizice care doresc lămurirea unei legături de rudenie.
Menționăm faptul că prelevarea probelor pentru testul de paternitate se efectuează numai la cererea persoanelor în cauză și obligatoriu cu semnarea unui formular de consimțământ.
Testul de paternitate presupune confidențialitatea datelor și este realizat cu acordul scris al tuturor părților interesate.
Tipuri de teste genetice
Testul de maternitate este similar celui de paternitate, analizând pofilele genetice ale presupusei mame și, bineînțeles, ale copilului.
Testarea maternității analizează ADN-ul mitocondrial, care se transmite exclusiv pe linie maternă (de la mamă la copil, indiferent de sexul acestuia).
Testarea genetică poate stabili dacă două sau mai multe persoane prezintă un grad de rudenie de tip frate/soră-soră.
De fapt, există mai multe tipuri de test ADN, cum ar fi cele care stabilesc legătura de rudenie între un copil și presupusa sa mamă (test de maternitate), între un copil și presupușii săi frați (test de fraternitate) și alte tipuri de rude.
În acest moment există o serie de teste care pot stabili legătura de rudenie între un copil și tată (test paternitate), între un copil și mamă (test maternitate), între un copil și frații săi (determinarea frăției), între un copil și unchi/mătuși (test avuncular), între un copil și bunici materni sau paterni (testul bunici/nepoți).
În cazul în care ADN-ul tatălui nu este disponibil, se pot face alte teste pentru a descoperi relații de rudenie pe linie paternă (frați, unchi, bunici).
Nu de puține ori, testul de paternitate este confundat cu determinarea grupei sanguine și a sistemului Rh.
Grupa sanguină este un factor genetic moștenit de la părinți, iar factorul Rh de asemenea.
Un test de paternitate este, de fapt, un test ADN care își fundamentează relevanța pe numeroase descoperiri în domeniul geneticii.
Test de paternitate prenatal
Există și metode de a determina paternitatea înainte de nașterea copilului.
Există posibilitatea ca testul de paternitate să fie realizat chiar înainte de nașterea copilului.
Recomandarea este ca acesta să fie făcut în primul trimestru de sarcină sau în cel de-al doilea.
În cazul unor astfel de teste de paternitate se recoltează probe biologice de la fetus - lichid amniotic, placentă sau din sângele mamei.
Există și opțiuni pentru testarea paternității înainte de naștere (test prenatal).
Procedura și recoltarea probelor
Testul de paternitate se poate efectua la orice vârstă a copilului sau a părinților.
Testele de paternitate ADN se pot efectua la orice vârstă a copilului sau a părinților.
Efectuarea unui test ADN este un proces relativ simplu și neinvaziv, cel puțin în ceea ce privește colectarea probelor.
Colectarea mostrelor pentru un test ADN nu necesită pregătire specială și poate fi efectuată în orice moment al zilei, spre deosebire de majoritatea investigațiilor hematologice, în care necesar este ca probele de sânge să fie luate pe nemâncate.
Testul de paternitate se realizează în centre și laboratoare special desemnate pentru astfel de determinări genetice.
Un test de paternitate se poate realiza din mai multe tipuri de probe biologice: sânge, saliva, păr, unghii, dar cea mai uzitată probă este reprezentată de celulele epiteliale bucale.
Informații detaliate privind procedura de recoltare pentru testul de paternitate sunt disponibile în centrele specializate.
