Îndreptar de pediatrie pentru cadre medii: Ghid practic pentru asistenții medicali

Ediția a 3-a a lucrării, revizuită, este o apariţie extrem de necesară şi utilă tuturor asistenţilor medicali din puericultură şi pediatrie - adusă la zi cu prevederile programei analitice emise de OMS, dar care menţine în același timp și acele capitole care tratează despre problemele de puericultură şi pediatrie clasică.

Destinație profesională și importanță

Din această perspectivă, reprezintă un instrument de lucru absolut indispensabil pentru orice asistentă medicală cu profil de pediatrie, cu atribuţii şi roluri extinse asupra cărora trebuie să fie iniţiată.

Apărută în Editura Medicală în foarte bune condiţii grafice, lucrarea n-ar trebui să lipsească din mapa oricărei aspirante la nobila profesie de asistentă medicală.

Structura lucrării: capitole esenţiale

Cuprinsul acoperă toate domeniile relevante pentru practica asistentului medical în pediatrie, de la îngrijirea nou-născutului până la urgenţele și bolile cronice ale copilului:

• Nou-născutul la termen, normoponderal, sănătos.
• Nou-născutul cu risc crescut.
• Prematurul.
• Creşterea şi dezvoltarea în cursul copilăriei.
• Comunicarea cu copilul.
• Jocul şi jucăriile pentru copii.
• Influenţe sociale, culturale şi religioase asupra îngrijirii copilului.
• Copilul în familie şi colectivitate.
• Educaţia şi promovarea sănătăţii în şcoală.
• Îngrijirea cavităţii bucale şi a dinţilor la copil.
• Copilul în situaţii de stres.
• Riscurile şi prevenirea accidentelor în copilărie.
• Îngrijirea copilului în timpul spitalizării şi relaţiile cu familia sa.
• Asigurarea nevoilor de nutriţie şi metabolism ale copilului.
• Alimentaţia sugarului sănătos.
• Alimentaţia copilului mic, a preşcolarului, şcolarului şi a adolescentului.
• Vaccinările în cursul copilăriei.
• Evaluarea stării de sănătate şi a semnelor de boală la copil.
• Bolile perioadei neonatale.
• Malformaţii congenitale.
• Durerea la copil şi combaterea ei.
• Copilul abuzat fizic şi sexual.
• Malnutriţia protein-calorică (MPC) şi malnutriţia proteică.
• Rahitismul carenţial şi tetania rahitigenă.
• Hipo- şi avitaminoze la copii.
• Traumatisme şi afecţiuni osteoarticulare.
• Boli de nas, gât şi urechi.
• Bolile aparatului respirator.
• Boli cardiovasculare la copii (cardiologie pediatrică).
• Bolile tubului digestiv (gastroenterologie pediatrică).
• Boli hepatice şi pancreatice la copil.
• Urgenţe chirurgicale abdominale la copii.
• Boli ale aparatului urinar (nefrologie şi urologie pediatrică).
• Convulsiile şi epilepsia; Comele la copii.
• Dizabilităţi motorii şi psihice („copilul handicapat“).
• Sindromul ADHD.
• Bolile sângelui şi ale organelor hematopoietice (hematologie pediatrică).
• Boli canceroase la copii (oncopediatrie).
• Boli endocrine; Obezitatea la copil; Diabetul zaharat infantil şi juvenil.
• Boli reumatismale în cursul copilăriei; Boli autoimune la copii.
• Boli de piele la copii; Sifilisul congenital; Tuberculoza în copilărie.
• Infecţia HIV (SIDA) la copil.
• Unele urgenţe în pediatrie; Intoxicaţii acute; Toxicomanii la copii.
• Tehnici de reanimare cardio-respiratorie în pediatrie.
• Îngrijirea copiilor cu boli cronice; Îngrijirea copilului muribund.

Comunicarea cu copilul şi familia

Comunicarea este un capitol fundamental. Crearea unei relaţii bune cu pacienţii este foarte importantă, indiferent dacă sunteţi asistent medical pe secţia de pediatrie, de adulti sau un alt tip de profesionist din domeniul sănătăţii.

Copiii, ca şi adulţii, apreciază dacă sunt abordaţi direct, primind informaţiile mult mai uşor, dacă acestea sunt adevărate. În momentul în care doriţi să interacţionaţi cu copiii, pentru a le diminua şi cea mai mică teamă, coborâţi fizic la nivelul ochilor acestora. Luaţi un scaun sau staţi langă ei pe pat.

O adresare prietenoasă poate ajuta la crearea unei relaţii benefice cu copilul care se află în suferinţă. Pentru a vă apropia şi mai mult de acesta şi a-l îndemna să comunice, verificaţi care este numele preferat al copilului, în cazul în care acesta are prenume multiplu.

După introducerea şi prezentarea necesare, este indicat să acordaţi timp pentru ca pacientul şi/sau părinţii să vorbească despre motivul prezenţei la spital. Întrebarea clasică „Aveţi întrebări?“ adresată în timp ce vă ridicaţi în picioare şi vă îndreptaţi spre uşă nu este cel mai eficient mod de a-i face pe pacienţi să comunice.

Comunicarea trebuie să fie bidirecţională, nu un monolog sau un exerciţiu de tip întrebare-raspuns. Aceasta tehnică implică repetarea unui cuvânt sau a unei expresii semnificative pe care pacientul a spus-o. Este deosebit de utilă când un pacient v-a vorbit despre sentimentele sale. De asemenea, clarificarea informaţiei primite este un nivel de abilitate mai mare decât reflectarea şi este utilă în cazul comunicării cu pacienţii de pe secţia de pediatrie.

Rolul asistentului medical pe secţia de pediatrie

Asistenţii medicali care lucrează pe secţia de pediatrie sunt asistenţi înregistraţi, specializaţi în îngrijirea pacienţilor încă de la naştere până la adolescentă. Deşi unele sarcini sunt similare cu cele pe care le-ar îndeplini într-o unitate de asistenţă medicală pentru adulţi, asistentele care lucrează cu copiii trebuie să îşi îndeplinească sarcinile cu mai multă grijă şi atenţie sporită.

Unele proceduri şi tratamente sunt dureroase şi le creează o stare de disconfort copiilor, de aceea este important pentru aceştia dacă sunt susţinuţi de părinţi şi de cadrele medicale. Astfel, atunci când se poate, acceptaţi prezenţa părinţilor în salon şi comunicaţi deschis cu aceştia.

Implicarea pacienţilor în discuţii este foarte importantă în procesul de vindecare, de aceea, asistenţii medicali care lucrează pe secţia de pediatrie ar trebui să comunice cu aceştia nu numai despre starea lor fizică, ci şi despre starea lor psihică. Empatia este definită cel mai bine ca fiind capacitatea de a recunoaşte emoţiile trăite de un pacient sau de părinte.

Îngrijirea nutriţională şi promovarea sănătăţii

Asigurarea nevoilor de nutriţie şi metabolism ale copilului reprezintă un capitol detaliat: alimentaţia sugarului sănătos, alimentaţia copilului mic, a preşcolarului, şcolarului şi a adolescentului. De asemenea, vaccinările în cursul copilăriei sunt tratate ca puncte cheie în prevenţia bolilor.

Evaluare, diagnostice şi patologii frecvente

Evaluarea stării de sănătate şi a semnelor de boală la copil este prezentată detaliat, alături de descrieri ale bolilor perioadei neonatale şi malformaţiilor congenitale. Sunt tratate teme clinice diverse: convulsii şi epilepsie, come, traume şi afecţiuni osteoarticulare, boli ale aparatului respirator, boli cardiovasculare, gastroenterologie pediatrică, boli hepatice şi pancreatice, boli ale aparatului urinar, boli endocrinologice, boli reumatismale, boli autoimune, boli de piele, boli hematologice şi oncologice.

Urgenţe şi situaţii speciale

Lucrarea include capitole dedicate urgenţelor: urgenţe chirurgicale abdominale la copii, unele urgenţe în pediatrie, intoxicaţii acute, toxicomanii la copii şi tehnici de reanimare cardio-respiratorie în pediatrie. Sunt prezentate şi recomandări pentru îngrijirea copiilor cu boli cronice şi îngrijirea copilului muribund.

Probleme sociale și protecția copilului

Capitolele despre copilul abuzat fizic şi sexual, copilul în situaţii de stres, influenţele sociale, culturale şi religioase asupra îngrijirii copilului, precum şi copilul în familie şi colectivitate, oferă asistenţilor medicali perspective practice pentru recunoaşterea semnelor şi coordonarea măsurilor de protecţie şi intervenţie.

Educaţie, prevenţie şi rol comunitar

Educaţia şi promovarea sănătăţii în şcoală pun accent pe activităţile preventive şi pe colaborarea între cadrele medicale şi instituţiile de învăţământ. Riscurile şi prevenirea accidentelor în copilărie sunt tratate cu recomandări practice pentru reducerea incidenţei traumelor şi leziunilor la domiciliu şi în colectivităţi.

Informaţii tehnice despre ediţie

Tipul coperţii: Broşată. Formatul cărţii: 16/70x100. Bibliografie selectivă este inclusă pentru aprofundare.

Adresabilitate şi utilizare practică

Adresabilitate: Asistenţi medicali, asistenţi medicali de pediatrie şi puericultură. Cadre medii> Puericultura si Pediatrie - Indreptar pentru asistenti medicali - ediţia a 3-a revizuită şi completată.

Copii mari, copii mici, copii activi, copii introvertiţi, indiferent de tipul pacientului, asistenta medicala de pe secţia de pediatrie are un rol important în vindecarea acestuia.

tags: #indreptar #de #pediatrie #pentru #cadre #medii

Postări populare:

• Cum să-ți prezinți nivelul de cunoaștere a limbilor străine în CV
• Gestionarea negilor și papiloamelor pe gât în sarcină: cauze, prevenție și soluții
• Informații despre monitorizarea lungimii bebelușului
• totul despre infecția urinară la bebeluși
• Cum să alegi corect pilota și perna pentru pătuțul bebelușului