Dezvoltarea neuromotorie este esențială în primul an de viață al bebelușilor, reprezentând un element cheie. Aceasta este perioada în care ei parcurg etape foarte importante. Învață să se întoarcă pe burtă, să se rostogolească, să stea în fund, să meargă în patru labe, să se ridice în picioare, ca mai apoi să meargă independent. Kinetoterapia pentru bebeluși se adresează atât copiilor cu diagnostice ortopedice, afecțiuni neurologice, dar și copiilor sănătoși pentru o dezvoltare armonioasă.
Primele 1000 de zile din viața unui copil sunt cele mai importante pentru dezvoltarea creierului, a corpului și a metabolismului, stimularea motorie fiind principala activitate pentru atingerea acestor obiective. Kinetoterapia pediatrică, integrarea senzorială, logopedia, terapia ocupațională sunt terapii utilizate în prevenția și intervenția timpurie, fiind benefice atât copiilor cu un diagnostic din sfera neuromotorie cât și celor sănătoși pentru o dezvoltare armonioasă.
În primul an de viață, bebelușul parcurge câteva etape importante în dezvoltarea lor motorie și senzorială. Dacă părinții le cunosc, atunci și jocul poate avea un rol benefic pentru cei mici. Când aceste aspecte sunt cunoscute, joaca cu cel mic va avea rol de stimulare a dezvoltării motorie și senzoriale.
La cinci luni, bebe încearcă noi experiențe. Îi place să mănânce, este curios, învață să doarmă în reprize mai lungi, se rostogolește și se târăște peste tot pe unde este lăsat. Bebelușul de cinci luni devine mult mai vocal, fie că încearcă să rostească sunetele pe care le aude, fie că plânge. Din punct de vedere fizic, bebe la cinci luni are o greutate care depășește dublul greutății pe care a avut-o la naștere. Auzul este îmbunătățit și bebelușul de cinci luni este mult mai atent, astfel că începe să își recunoască numele și să reacționeze la „Nu!”, mai mult din tonalitate decât din sensul cuvântului. Văzul este, de asemenea, îmbunătățit, iar bebelușul de cinci luni începe să recunoască persoane și obiecte aflate la o distanță mai mare.
La ce să te aștepți la 5 luni? Sugarul începe să aibă o orientare mai bună, îl atrag înălțimile și poate fixa cu privirea obiecte pe care și-ar dori să le atingă. Se poate verticaliza (ridica în picioare) pe mâini, însă numai pentru o scurtă durată de timp.
Bebelușul de cinci luni se rostogolește des de pe spate pe burtă și reușește să ajungă la mai multe obiecte, pe care ori le bagă în gură, ori le ţine în mână. Răspunde uneori la sunetele pe care le aude, folosind sunetele cu care este obișnuit deja sau încercând să le imite pe cele pe care le-a auzit. Îi plac jocurile care implică ascunderea feței sau a unor obiecte.
Un bebe la cinci luni doarme în jur 12-15 ore, cu o perioadă de veghe (perioada dintre somnuri în care este treaz) de 1,5- 2 ore, cu 3 somnuri pe parcursul zilei. Bebelușul de cinci luni se trezește vesel dimineața, fiind energic încă de la prima oră. De la această vârstă poate fi stabilită o rutină de somn.
Când are nevoie bebelușul de kinetoterapie?
Ca părinte poți observa cu ușurință dacă sunt situații neobișnuite în dezvoltarea neuromotorie a bebelușului tău. Iată câteva semne de care trebuie să ții cont:
- Nu ești sigur dacă bebelușul tău urmează etapele normale de dezvoltare;
- Copilașul de 4-5 luni și nu stă încă pe burtică sau în postura păpușii;
- Bebelușul de 9-10 luni nu stă în șezut;
- Piciorușele prezintă unele deformări osteo-articulare;
- Constați anumite obiceiuri ale celor mici cum ar fi: privitul constant într-o singură parte, preferința de a folosi în mod constant o singură mânuță sau un singur picioruș.
În spatele acestor simptome se pot ascunde diagnostice care, dacă sunt descoperite la timp, pot fi tratate cu succes.
Medicul pediatru este cel care va evalua bebelușul și va diagnostica starea de dezvoltare a acestuia și poate observa eventualele anormalități în creșterea și dezvoltarea copilului. În cazul în care medicul pediatru va observa nereguli, poate fi momentul să mergi mai departe cu bebe la kinetoterapeut, pentru a începe tratamentul și recuperarea bebelușului.
Părinții pot observa la bebelușul lor preferința de a ține capul întors pe o parte, pumnii închiși care persistă după 2 luni, deformări la nivelul craniului, picioare orientate în interior sau în exterior, tonus muscular scăzut, dificultatea de a menține anumite posturi. Principalele probleme care pot fi sesizate:
- Întârziere în dezvoltarea pe etape de vârstă (sprijin pe antebrațe, menținerea șezutului, rostogolire, târâre, deplasare în patrupedie, până la mersul independent)
- Dificultăți în folosirea mâinilor împreună sau separat și a celor de joc, reglarea funcțiilor de respirație, suptul și deglutiția, dezvoltarea socio-emoțională și a abilităților de comunicare, dezinteres în interacțiunile sociale.
- Posturi asimetrice cu un tonus muscular anormal (hipotonie sau hipertonie) la nivelul capului și gâtului, trunchiului, membrelor (capul întors pe o parte, trunchiul înclinat sau hiperextins, reflex de apucare absent, exagerat sau asimetric, picioarele prezintă unele deformări osteo-articulare).
Bebelușul preferă să întoarcă/ țină capul către o singură parte. Din simplul motiv că musculatura copilului este în plin proces de formare, acesta poate dezvolta o parte favorită pe care să o folosească predominant pe tot parcursul zilei. Acest lucru va determina dezvoltarea musculaturii de pe partea preferată într-un ritm mai rapid față de partea pe care bebelușul o evită. Acest obicei al copilului poate duce la apariția torticolisului.
Bebelușul nu poate sta în așezat la 8 luni. Dacă un bebeluș nu își poate menține echilibrul într-o poziție de șezut până la vârsta de 8 luni, ne pregătim să ne facem griji pentru un posibil deficit de forță musculară la nivelul trunchiului sau pentru lipsa reflexelor posturale care să îl ajute să-și păstreze echilibrul. În primul rând, bebelușii își sprijină greutatea pe brațe, apoi progresează spre a putea sta în timp ce își folosesc mâinile pentru a se juca cu jucăriile.
Bebelușul nu se deplasează prin târâre la vârsta de 12 luni. Târârea reprezintă prima formă de locomoție a copilului și este o etapă premergătoare a mersului biped. Dacă aceasta este absentă, copilul nu va putea începe să meargă ulterior.
Bebelușul merge până la vârsta de 18 luni. Ne așteptăm ca micuții să înceapă să meargă între 9 și 18 luni. Acest aspect este dependent de ritmul natural de creștere și dezvoltare individuală a copilului, însă dacă așteptarea se prelungește dincolo de 18 luni, ne putem pune semne de întrebare în legătură cu ce anume cauzează întârzierea mersului.
Bebelușul merge doar pe vârfuri pentru o durată mai mare de 6 luni. Acest aspect ne va interesa deoarece, dacă devine un obicei al micuțului, va determina probleme la nivelul coloanei vertebrale, în special în zona lombară.
Kinetoterapia copiilor prematuri trebuie începută cât mai repede posibil după externarea acestora, în urma recomandării medicului specialist, pentru ca achizițiile motorii din primele luni (ridicarea capului, statul pe burtică, pe coate, rostogolirea, târârea, statul în șezut, mersul în patrupedie, ridicarea în picioare, mersul) să fie cât mai repede recuperate și să nu existe un decalaj foarte mare între vârsta cronologică și vârsta ajustată.
Din momentul nașterii, orice bebeluș are nevoie, pe lângă urmărirea pediatrică periodică privind greutatea, alimentația și imunizarea, de o atenție deosebită pentru creșterea și dezvoltarea musculară și osoasă. Astfel, poți depista din timp tulburările și deformările ce pot apărea la naștere sau în timpul creșterii.
Ce presupune kinetoterapia la bebeluși?
Kinetoterapia pediatrică presupune lucrul kinetoterapeutului cu bebelușul, concomitent cu pregătirea și instruirea familiei asupra modului în care se poate îmbunătăți procesul de recuperare medicală. Concret, în cadrul ședințelor de kinetoterapie, vom efectua proceduri specifice corectării sau tratării diferitelor afecțiuni cu care se confruntă bebelușul tău, apoi te vom învăța să efectuezi și acasă exerciții împreună cu copilul, exerciții de postură și de manevrare ale bebelușului, masaj etc.
La Kinetera, personalizarea planului de tratament începe firesc cu evaluarea neuromotorie a copilașului. Medicul specialist de recuperare îți va da toate detaliile referitoare la parcurgerea stadiilor de dezvoltare psihomotorie.
Ședințele de kinetoterapie pot începe, în cazul prematurilor, de la 28 de săptămâni de viață, iar în cazul nou-născuților la termen încă din prima lună, dacă se constată modificări în reacții sau dacă există o patologie genetică cunoscută.
Frecvența vizitelor la kinetoterapeut poate varia, însă dată fiind viteza de creștere a micuțului, îți recomand cu căldură vizitele frecvente, între 3 și 5 pe săptămână.
O ședință de kinetoterapie pentru bebeluși va dura aproximativ 30 de minute, în funcție de nivelul de energie al copilului.
În cadrul ședințelor de kinetoterapie, vom efectua proceduri specifice corectării sau tratării diferitelor afecțiuni cu care se confruntă bebelușul tău, apoi te vom învăța să efectuezi și acasă exerciții împreună cu copilul, exerciții de postură și de manevrare ale bebelușului, masaj etc.
În primul rând, în cadrul unei ședințe de kinetoterapie așteaptă-te să auzi plânsete din partea copilului tău, deoarece îl vom scoate din zona de confort. Acest lucru vine drept consecință a faptului că atunci când lucrăm cu bebelușii ne bazăm predominant pe exerciții declanșate reflex, iar acest lucru îl poate deranja pe micuț.
Mai departe, vei vedea accesorii precum jucării care zdrăngăne, mingiuțe, physioball etc. La prima vizită în cabinetul nostru de kinetoterapie din Popești Leordeni, vom efectua o evaluare funcțională a bebelușului. Încurajăm părinții să fie o parte activă a procesului de recuperare. Astfel, o parte din ceea ce facem în cadrul ședințelor de kinetoterapie considerăm că este necesar să învețe și părinții să facă acasă cu micuții.
Kinetoterapia pediatrică îl va ajuta pe micuțul sau micuța ta să ia startul corect în procesul de creștere către un copil sănătos și puternic. Prin aplicarea mijloacelor și metodelor specifice kinetoterapiei la bebeluși, îi ajutăm pe cei mici să crească și să se dezvolte armonios în primele luni de viață, în primul rând prin tratarea posibilelor deficiențe sau boli cu care ne putem confrunta, iar în al doilea rând prin ghidarea optimă a dezvoltării corpului acestuia.
Concret, kinetoterapia pediatrică va contribui la:
- Tratarea afecțiunilor ortopedice ale bebelușului;
- Tratarea afecțiunilor neurologice ale bebelușului;
- Dezvoltarea capacității de percepție a bebelușului;
- Corectarea deficiențelor coloanei vertebrale;
- Tratarea diferitelor afecțiuni specifice bebelușilor.
- Dezvoltarea psihomotricității;
Kinetoterapia pentru sugari și copii are rol deosebit în refacerea coordonării și facilitării neuromotorii și în facilitarea schemelor de mișcare. Tratamentul precoce de recuperare poate ajuta la recuperarea acestor infirmități motorii. Kinetoterapia este recomandată copiilor până când aceștia ajung la adolescență. La realizarea programului de exerciții pentru stimularea creșterii și dezvoltării copiilor, kinetoterapeutul ține cont de vârsta acestora, reușind să facă din exercițiile de recuperare o joacă și lăsând copilul să se simtă independent.
Monitorizarea dezvoltării bebelușului
Monitorizarea dezvoltării bebelușului este crucială pentru a identifica eventualele probleme în stadii incipiente. La Kinetera Iași specialiștii noștri sunt obișnuiți să lucreze cu copiii ce, de multe ori, se relaxează imediat, colaborează și realizează veseli exercițiile propuse, alături de kinetoterapeutul lor. Astfel, rezultatele sunt rapide și eficiente, iar creșterea și dezvoltarea motorie sunt în raport optim cu vârsta copilului. Pornind de la standardele internaționale care vizează dezvoltarea ideală a copilului, evaluarea kinetoterapeutului ne indică dacă cel mic este sau nu „în grafic”, dacă dezvoltarea neuro-motorie a acestuia se desfășoară normal. Există anumite abateri care țin de ritmul propriu al copilului, însă evaluarea medicală stabilește dacă acestea sunt abateri obișnuite sau nereguli care trebuie corectate cu ajutorul kinetoterapiei.
Fie că discutăm despre un prematur, un copil născut la termen dintr-o sarcină cu risc sau pur și simplu de un nou-născut perfect sănătos, Centrokinetic ajută părinții să înțeleagă ce înseamnă dezvoltarea neuromotorie a copilului, care sunt etapele prin care va trece acesta și, cel mai important, depistăm și tratăm orice întârziere neuromotorie care ar putea afecta pe termen lung dezvoltarea copilului. Pornind de la istoricul nașterii și al patologiilor asociate, terapeuții noștri evaluează fiecare copil și monitorizează cu rigurozitate în ce măsură dezvoltarea unui copil coincide cu etapele standard. Păstrează niște așteptări realiste și ghidează-te după etapele de dezvoltare de mai jos, astfel ca să știi ce urmează de-a lungul călătoriei uimitoare de creștere a copilului.
La ce să te aștepți de la 0 la 6 săptămâni? Singurul mod prin care nou-născutul poate comunica este prin plâns. Cu ochii „de papușă” nu poate fixa cu privirea decât 2 - 3 secunde, astfel că bebelușul nu poate stabili un contact cu mediul înconjurător. Între 4 și 6 săptămâni apare orientarea vizuală și capacitatea de a mișca independent capul de restul trunchiului. Tot în această perioadă, copilul își poate susține independent capul în poziția ”pe burtică” - aceasta fiind baza de plecare pentru verticalizare, ridicarea în picioare.
La ce să te aștepți la 2 luni? La 2 luni de viață apar primele reacții emoționale - la vederea unei jucării, copilul încearcă să o prindă, însă capacitatea de prindere a obiectelor din jur nu este încă dezvoltată. Singurul lucru pe care îl poate face cu degetele este să își prindă mâinile împreună. De asemenea, în această etapă apar primele sunete și vocalizări nediferențiate și, unul dintre cele mai emoționante gesturi, primul zâmbet!
La ce să te aștepți la 3 luni? Vârsta de 3 luni reprezintă unul dintre „milestone-urile” (pietrele de hotar) etapelor de dezvoltare neuro-motorie. Este vârsta la care copilul demonstrează că are stabilitate maximă în ceea ce privește poziția capului, etapă la care apare poziția de „păpușă joasă”, pe burtică - cu sprijin pe coate, capul se mișcă independent în toate direcțiile. Apare coordonarea mână-mână și mână-gură, iar acum copilul este capabil să prindă o jucărie pusă la nivel central.
La ce să te aștepți la 4 luni? Apare posibilitatea apucării orientate, cu scop, în direcție laterală - copilul poate apuca obiecte, îndeosebi cu mâna dinspre partea în care aceasta se află (dacă este pe linia mediană, nu se poate hotărî cu care mână să inițieze mișcarea) în momentul apucării.
La ce să te aștepți la 6 -7 luni? Bebelușul adoptă poziția de “păpușă înaltă”, pe burtă, cu sprijin pe palme și coatele extinse, și astfel poate să-și transfere greutatea corpului de pe o mână pe cealaltă. Se rostogolește de pe spate pe burtă și inițiază mișcări de târâre. Adoptă poziția de-a bușilea și o mișcare de legănare în față-spate din această poziție, încercând să-și facă se așeze în șezut prin lateral.
La ce să aștepți la 8 - 9 luni? Bebelușul stă stabil în fund, merge în 4 labe și ajunge la obiecte prin apucare. Se ridică în picioare, sprijinit, însă nu reușește să mențină verticalitatea decât pentru puțin timp - cade și încearcă din nou.
La ce să te aștepți la 10 luni? Învață mersul lateral pe marginea patului și poate imita silabe.
La ce să te aștepți la 11- 12 luni? Ținându-se cu o mână de mobilier, bebelușul poate face mișcări de rotire. Face primii pași independenți, de la un obiect la altul. Nu se poate opri (astazie), iar la întoarcere cade în șezut. Imita sunete onomatopeice și produce primele silabe cu sens, acestea pot fi chiar ”mama” sau ”tata”.
Ce urmărim evaluarea neuromotorie? Pentru a atinge toate etapele normale (milestones), avem nevoie de diferite funcții ale trunchiului și ale membrelor, cu ajutorul cărora copilul atinge etapa de verticalizare: sprijin pe coate, sprijin pe palme, patrupedie (mers de-a bușilea), ridicat în picioare etc. Foarte des auzim aceleași remarci: “fiecare copil are ritmul lui”, ”așa este el, mai leneș”, ”este mai grăsuț și de aceea nu…”,”el este mai mic și nu poate”, ”este obligatoriu să meargă în patru labe?” E adevărat că fiecare copil are ritmul lui, dar ce înseamnă ritmul fiecăruia? Standardele internaționale ne dau indiciile unei dezvoltări ideale, de la care ne putem abate în anumite limite. Corelarea dintre etapa de dezvoltare, reflexele copilului și reacțiile lui este însă esențială pentru a „trece cu vederea” o mică întârziere. Tot standardele internaționale ne spun că, dacă există o întârziere de 3 luni în dezvoltarea copilului, inițierea unui tratament este imperios necesară.
Replici de genul: “lasă că își revine odată cu vârsta”, sau “este leneș/ gras și de aceea nu face o mișcare sau alta” sunt greșite fundamental, deoarece încă din primele zile/săptămâni/luni de viață își pot pierde posibilități fantastice de recuperare. ATENȚIE! Nou-născutul are membrele în flexie și palmele închise în pumn. Statul în șezut este precedat de târâre și mersul de-a bușilea. Despre un copil mic, atunci putem spune că merge independent când, în cazul în care cade este în stare să se ridice fără ajutor. Se pot achiziționa mișcări greșite de vreme ce nici musculatura nu este dezvoltată suficient și nici nu are coordonare. Să nu cumpărăm nici rotobil. De ce să nu îl folosim? De obicei, un copil atunci este pus într-un premergător când încă nu este în stare să stea singur în șezut. Atunci când copilul este capabil să se ridice în genunchi, îi place să împingă obiecte mari situate în fața lui (coș de rufe, găleată, etc) - astfel, se deplasează pe genunchi. În momentul în care deja se poate ridica în picioare, „tehnica îngenunchere- împingere” este ridicată la un rang mai înalt, adică pășește cu ajutorul unui scaun pe care îl împinge în față.
Dispozitive pentru ajutarea învățării mersului sunt de găsit pe o scară largă.
În centrul medical Medreflex Line, kinetoterapeuții noștri dezvoltă mai multe programe de exerciții, atât pentru sugari, cât și pentru copii, pe diferite grupe de vârstă.
Încă din primele zile de viață, micuțul sănătos poate beneficia de gimnastică de întreținere și masaj. Bebelușul se va simți minunat și apar foarte repede efecte pozitive în dezvoltare, în capătarea reflexelor și mișcărilor normale, a tonusului muscular și îmbunătățirea stării generale.
Fizioterapeuții noștri însă fac mai mult de atât. Pentru bebelușul ce prezintă o afecțiune congenitală sau dobândită, avem protocoale bine stabilite ce se adaptează nevoilor și caracteristicilor lui.
Kinetoterapia se alătură dietei recomandate de pediatru și nutriționist.
Copiii cu vârste între 5-15 ani ar trebui să facă cel puțin 60 de minute de activitate fizică pe zi - care să varieze de la grad moderat la grad înalt de efort. Copiii fac cu mare entuziasm sport, dar uneori se pot accidenta, mai ușor sau mai grav. Entorse, întinderi musculare, dureri, fracturi, luxații, afecțiuni legate de ritmul de creștere (boala Osgood Schlatter) pot apărea oricând, chiar cu supravegherea cea mai bună.
Putem ajuta cu evaluarea în amănunt a dezvoltării osteo-neuro-musculare a copilului. Aici intervine rolul important al specialistului fizioterapeut din cabinetul Fiziolife Medica, orice aspect anormal se recomandă apoi a fi corectat cât de repede posibil, începând chiar din perioada de bebeluș sau copil mic, pentru ca defectele să nu devină obișnuință și să se amplifice odată cu creșterea.
Tratăm prin intermediul diferitelor forme de curent electric cu ajutorul aparatelor ultra-moderne din dotarea cabinetului Fiziolife Medica. De exemplu, stimularea musculaturii scheletice cu tonus scăzut duce la contracții musculare puternice ce ajută în timp la recuperarea funcției pierdute.
Specialistul nostru experimentat, dr Cristian Dumitrache va face o evaluare completă și va stabili împreună cu dvs planul terapeutic personalizat cu obiective pe termen lung și scurt și va comunica toate acestea fizioterapeuților cu care copilul dvs va lucra. Fiecare ședință se va adapta nevoilor micului pacient iar fizioterapeuții noștri, ce formează echipa coordonată de dr Dumitrache, vor găsi cele mai bune variante de a atinge obiectivele propuse.
La începutul perioadei de 5 luni, copilul începe să exploreze mediul înconjurător cu o curiozitate sporită. Se rostogolește, încearcă să se târască și manifestă interes pentru obiectele din jur, pe care le apucă și le duce la gură. Își dezvoltă abilitățile de comunicare prin vocalize și gângureli, iar auzul și văzul sunt din ce în ce mai rafinate, permițându-i să recunoască fețe și obiecte aflate la distanță.
La 5 luni, bebelușul are nevoie de aproximativ 12-15 ore de somn pe zi, cu 3 perioade de veghe. Este momentul ideal pentru a stabili o rutină de somn care să contribuie la o dezvoltare armonioasă.
În primele zile de viață, nou-născutul menține o poziție asemănătoare celei din burta mamei. Apoi, pe parcursul primelor 3 luni, bebelușul învață să se adapteze la lumea exterioară - bebelușul la 1 lună și 2 săptămâni pus pe burtică menține capul ridicat pentru câteva secunde, cu sprijin pe antebrațe, începe să urmărească vizual obiecte sau oameni și să exploreze prin mișcarea corpului, a mâinilor, să închidă și să deschidă pumnii, să ducă mâinile spre gură și să se întindă ușor spre jucăriile agățate. În această etapă, terapeuții pot oferi sfaturi și idei de activități pentru ca bebelușul să stea pe burtică, cum pot fi introduse jucării specifice pentru stimularea vizuală, modalități de încurajare a aducerii mâinilor spre mediana corpului, iar alături de logoped introducerea unor exerciții de stimulare oral-motorii pentru îmbunătățirea hrănirii.
Apoi, în următoarele 2 luni, bebelușii învață cum să își folosească ochii și mâinile împreună să se întindă spre o jucărie preferată sau spre părinți, să exploreze jucăriile prin scuturarea lor sau ducerea lor spre gură, să se rostogolească de pe burtă pe spate și să împingă mai mult în mânuțe din poziția pe burtică. Învață să își folosească mâinile, cu o coordonare și o precizie din ce în ce mai bună, își descoperă vocea, încep să gângurească, să râdă, să se întindă și să prindă obiecte și jucării, să câștige stabilitate în așezat și să aibă control din ce în ce mai bun al capului. În cadrul terapiilor, se vor oferi sfaturi despre modalități de încurajare a rostogolirii, poziționarea jucăriilor în acest scop. În cadrul ședințelor de terapie ocupațională vor fi oferite experiențe senzoriale prin expunerea la jucării cu texturi diferite, cu sunete și stimuli vizuali pentru a crește motivația bebelușului de a întinde mâinile spre jucării și jocul cu diverse jucării din diferite poziții.
Între 7-9 luni, bebelușul se târăște, apoi se deplasează în patrupedie, transferă obiecte dintr-o mână în cealaltă, chiar apucă obiecte mici cu degetele.
Ca părinte poți observa dacă sunt situații neobișnuite în dezvoltarea neuromotorie a bebelușului sau poți fi nesigur în ceea ce privește activitățile benefice pentru o dezvoltare armonioasă. Mulți părinți se comportă cu micuții lor cu multă nesiguranță, de frică să nu le facă vreun rău și adesea au nevoie de indicații speciale. De exemplu, deseori părinții întâmpină dificultăți la posturarea bebelușului pe burtică, care este o activitate importantă pentru că ajută la întărirea mușchilor gâtului și a spatelui și inițierea sprijinului pe antebrațe.
tags: #kinetoprofilaxia #sugarului #de #5 #luni