Sindromul de detresă respiratorie este o afecțiune frecventă la nou-născuții prematuri, în timp ce beneficiile tratamentului cu surfactant ghidat de testele de maturare pulmonară rămân neclare. Niciun studiu nu a raportat decesul neonatal sau rezultatul dezvoltării neurologice. Nu este sigur dacă terapia cu surfactant ghidată de testele de maturare pulmonară are un efect asupra decesului înainte de externarea din spital. Tratamentul cu surfactant ghidat de testele rapide pentru depistarea deficitului de surfactant poate avea ca rezultat o diferență mică sau nulă în ceea ce privește boala pulmonară cronică a prematurității, cunoscută sub numele de displazie bronhopulmonară, asupra nevoii de tratament cu surfactant sau apariției pneumotoraxului, adică colabarea plămânului.
Ce sunt testele pentru maturitatea pulmonară?
Surfactantul este un amestec complex compus din proteine și fosfolipide. Proteinele ajută la răspândirea și absorbția oxigenului la suprafața plămânilor, în timp ce lipidele scad tensiunea superficială și astfel previn colapsul plămânului la sfârșitul expirului. Nou-născuții prematuri sunt expuși riscului de sindrom de detresă respiratorie din cauza lipsei de surfactant, motiv pentru care administrarea acestui tratament este frecventă. Până în prezent, nu a existat un consens cu privire la indicatorii și momentul optim pentru începerea terapiei de înlocuire a surfactantului. Testele rapide pentru maturitatea pulmonară (de exemplu testul click, numărarea corpurilor lamelare și testul microbulelor stabile) se bazează pe măsurarea concentrației de surfactant în fluide corporale și pot fi efectuate pe lichid amniotic, lichid amniotic, sau lichide din stomac/trahee imediat după naștere, pentru a evalua deficitul de surfactant. Utilizarea acestor teste rapide ar putea ghida identificarea sugarilor care au nevoie de surfactant.
Câteva dintre testele rapide explicate
- testul click
- numărarea corpurilor lamelare
- testul microbulelor stabile
Scopul este să se determine dacă sugarul poate avea beneficii din administrarea de surfactant și să se evite tratamentul excesiv.
Ce am dorit să aflăm?
Am vrut să aflăm dacă utilizarea testelor de dezvoltare pulmonară la prematuri a avut rezultate mai bune decât administrarea de surfactant înainte de apariția sindromului de detresă respiratorie (profilactic) la toți sugarii cu risc ridicat versus tratamentul cu surfactant administrat sugarilor cu SDR diagnosticat pe criterii clinice și radiologice. De asemenea, am vrut să aflăm dacă utilizarea terapiei cu surfactant ghidată de testele de maturitate pulmonară la nou-născuții prematuri a fost asociată cu scăderea rezultatelor negative cum ar fi decesul, boala pulmonară cronică a prematurității sau colabarea plămânilor. Cauza probabilă a bolii pulmonare cronice este inflamația persistentă a plămânilor rezultată din ventilația mecanică prelungită, iar administrarea de surfactant poate ajuta la o perioadă mai scurtă de ventilație.
Cum am procedat?
Am căutat studii care au analizat tratamentul cu surfactant ghidat de diferite tipuri de teste rapide pentru maturitatea pulmonară, comparative cu administrarea profilactică de surfactant la toți sugarii cu risc ridicat sau cu tratamentul cu surfactant administrat sugarilor cu SDR diagnosticat pe criterii clinice și radiologice. Rezultatele studiilor au fost comparate și sintetizate, iar credibilitatea dovezilor a fost evaluată în baza metodologiei și dimensiunii studiilor.
Care au fost rezultatele?
Am găsit trei studii care au implicat 562 de prematuri care au primit tratament cu surfactant ghidat fie prin teste rapide, fie prin criterii clinice sau criterii și imagini cu raze X sau ecografice. Principalele rezultate arată că este foarte incert dacă terapia ghidată de testele rapide are un efect asupra decesului înainte de externarea din spital, comparativ cu terapia cu surfactant administrat sugarilor cu SDR diagnosticat pe criterii clinice și radiologice. Terapia ghidată de testele rapide pentru deficitul de surfactant poate avea ca rezultat o diferență mică sau nulă în ceea ce privește displazia bronhopulmonară, nevoia de tratament cu surfactant sau apariția pneumotoraxului. Există două studii mari în desfășurare care evaluează terapia ghidată cu ultrasunete și evaluarea funcției pulmonare împreună cu evaluarea clinică pentru terapia cu surfactant.
Limitările dovezilor
Nu suntem încrezători în dovezi, deoarece nu există suficiente studii pentru a fi siguri de rezultatele noastre. În cele din urmă, nu toate studiile au furnizat date despre tot ceea ce ne interesează.
Metodologii suplimentare incluse în material
Textul include exemple de protocoale pentru administrarea surfactantului, diferențieri între tratament profilactic și tratament de tip rescue, precum și detalii despre managementul ventilației și monitorizarea gazelor. De asemenea, se menționează că administrarea exogenă de surfactant prin tehnici minim invazive poate reduce complicațiile, dar poate prezenta riscuri precum bradicardie, apnee și refluxul surfactantului.
Contextul clinic și exemple practice
Nou-născutul prematur ELBW (extrem de mic pentru vârstă gestatională) poate beneficia de administrare profilactică de surfactant prin tehnici minim invazive, alături de suport noninvaziv (CPAP). Studii de caz descriu abordări detaliate, inclusiv recrutarea alveolară la naștere, administrarea profilactică a surfactantului prin tehnica LISA (Less Invasive Surfactant Administration), monitorizarea saturației și adaptarea ventilației noninvazive. Totodată, se subliniază riscurile potențiale ale tehnicilor minim invazive, cum ar fi desaturările scurte sau refluxul surfactantului, dar beneficiile includ distribuția mai eficientă a surfactantului în timpul respirației spontane și reducerea necesității ventilației mecanice invazive.
Implicații pentru practică și cercetare
Există două studii mari în desfășurare care evaluează terapia cu surfactant ghidată cu ultrasunete și evaluarea funcției pulmonare împreună cu evaluarea clinică pentru terapia cu surfactant. Sunt necesare studii suplimentare pentru a compara tratamentul ghidat de teste rapide cu administrarea profilactică universală la toți sugarii cu risc, precum și pentru a clarifica efectele asupra morbidității pulmonare cronice și a rezultatelor la externare. Implementarea unui protocol de administrare minim invazivă a surfactantului la prematuri ELBW rămâne o provocare pentru o atitudine terapeutică corectă, iar monitorizarea atentă a compactării și a gazelor sanguine este esențială pentru reducerea riscurilor.
Ghiduri și protocoale relevante
- Administrarea surfactantului prin tehnici minim invazive - LISA, MIST - cu ventilație noninvazivă de susținere.
- Monitorizarea saturației și adaptarea FiO2 și PEEP pentru a menține oxigenarea în limite sigure.
- Analiza timpului optim de administrare a surfactantului, de la naștere la 1 oră (ideal) sau până la 2 ore (minim).
Rezumat clinic în termeni practici
Deși datele nu sunt concludente pentru a afirma clar avantajele terapiei ghidate de testele rapide față de abordările clinice/radiologice, utilizarea testelor poate ajuta la identificarea prematurilor care necesită surfactant, posibil reducând tratamentul neutil, și poate influența deciziile în ceea ce privește utilizarea ventilației insuflatoare. În practică, intervențiile minim invazive și monitorizarea atentă pot reduce necesitatea ventilației mecanice invazive și pot, teoretic, să contribuie la un prognostic pulmonar mai bun pe termen lung, fără a crește semnificativ riscul de deces neonatal.
tags: #la #ce #e #bun #surfactantul #la