În interior, o sală imensă, mijlocul liber, specific pentru localurile care au orchestră proprie sau agreează petreceri cu muzică live. Am cerut un gulyas sau gulaș, o cafea și o apă. Imediat mi-a fost adusă cafeaua și apa. Am mai așteptat puțin și a venit și tradiționalul gulaș, frumos prezentat și servit în ceaun, cu polonic, pe trepied de metal. Servirea impecabilă, ospitalitatea la același nivel, iar atmosfera locului relaxantă. Mi-am pus primul polonic, de gust. Am rămas absolut înmărmurit!
Un alt punct forte al Conacului lu’ Bebe este muzica live. La sfârșitul fiecărei săptămâni muzica live constituie atracția principală a zonei. Ca o concluzie a vizitei mele la Conacul lu’ Bebe, pot spune doar câteva cuvinte: pasiune, dăruire, calitate, respect, bun gust și bun simț. Din punctul meu de vedere, toate acestea sunt ingredientele ideale pentru succes garantat.
La câțiva kilometri de orașul Codlea, departe de agitația urbană, și-a deschis porțile Serenity Resort, un proiect premium orientat atât business cât și leisure. Fie că este vorba de o nuntă, un botez sau un eveniment special, misiunea noastră este de a planifica cu dedicare și atenție o petrecere de neuitat orientată către stilul propriu. Reprezentantul de vânzări alături de coordonatorul evenimentului vă vor însoți pe parcursul acestei călătorii cu sugestii și recomandări bazate pe experiența în domeniul evenimentelor private. Serenity Resort poate fi alegerea excelentă pentru evenimentul dumneavoastră corporate. Lotus Conference Room este ideală pentru evenimente limitate la 30 de persoane (set-up teatru). Pentru o experiență completă, vă așteptăm cu un mic dejun bogat în produse home made, procurate din grădina proprie și de la ferme locale partenere.
Hanul lui Manuc are o istorie fascinantă FOTO hanulluimanuc.ro Vestit negustor şi diplomat, unul dintre cei mai bogaţi moşieri din Balcani la începutul anului 1800, Manuc a devenit faimos datorită hanului pe care l-a construit în Bucureşti. O bijuterie arhitectonică păstrată şi astăzi, care continuă să fie admirată. Povestea superbului cerdac al Hanului lui Manuc este una dintre ele. Cei care trec pragul hanului, dinspre strada Franceză, păşesc pe dalele din lemn în pasajul de trecere înspre curtea interioară. Acestea sunt cele originale, de la începutul secoulului al XIX-lea. La fel şi scările din lemn, aflate de-a dreapta şi de-a stânga intrării. Bine conservate, acestea s-au păstrat de peste două secole în curtea faimosului han.
„Cerdacul de lemn, echivalentul terasei în zilele noastre, se întinde pe două rânduri. De-a lungul parterului, dar şi al etajului întâi. Pe interior, acesta însoţeşte toate cele patru laturi ale clădirii, întrerupte doar de pasajul de trecere înspre curtea hanului. În cerdac au ieşire toate încăperile de pe cele două nivele, fie că este vorba despre restaurantele şi cafenelele găzduite în prezent aici, fie că sunt intrările în cele 33 de camere de hotel”, susţin noii proprietari ai clădirii. Farmecul greu de egalat al clădirii Manuc Bei, alături de arhitecţii vremurilor sale, a ridicat una dintre cele mai frumoase construcţii din Bucureştiul acelor timpuri, care a rezistat peste două secole. Prin elementele sale decorative, hanul reuşeşte să surprindă şi astăzi vizitatorii, iar cerdacul superb dă nota de unicitate şi farmecul greu de egalat al clădirii. Hanul lui Manuc, un edificiu care rezistă de peste două secole FOTO hanulluimanuc.ro
La realizarea acestuia, a fost îmbinat stilul caselor tărăneşti cu cel al conacelor boiereşti din zona Munteniei, în care albul varului şi ciocolatiul lemnului se armonizează perfect. Superbul cerdac, un loc cu o istorie aparte. Stâlpii de susţinere au fost realizaţi tot din lemn, specific de asemenea construcţiilor rurale şi urbane de început de secol XIX. Hanul a fost finalizat în anul 1808 şi dat spre folosinţă trecătorilor de rang înalt sau al celor obişnuiţi. Aici se întââneau negustorii care veneau să bată palma pentru contracte bune ori ce boieri şi politicieni de rang înalt care puneau la cale treburi importante în sălile hanului. Toţi se delectau cu o cafea turcească şi o narghilea.
„Manuc Bei a fost preferatul autorităţilor de la Istanbul multă vreme şi obiceiurile ocrotitorilor săi turci erau bine păstrate şi “folosite” la han. Se spune că după semnarea Acordului prin care s-a încheiat, în 1812, Războiul Ruso-Turc, diplomaţii celor două puteri au celebrat depunerea armelor în rastel pe superbul cerdac de lemn al Hanului lui Manuc. Astăzi, cerdacul este locul în care sunt expuse fotografii care înfăţişează stilul de viaţă şi de îmbrăcăminte al societăţii româneşti al începutului de secol XX”, arată noii proprietari ai hanului. Diva care a murit în sărăcie lucie. Etajul dispunea de 107 odăi pentru oaspeţi.
Manuc Bei (Manuc Mârzaian) s-a născut în 1769 la Rusciuc. În vremea sultanului Mustafa al IV-lea obţine demnităţile de dragoman şi bei. Hanul Manuc este locul unde a fost semnat Tratatul de la Bucureşti din 1812 în urma căruia a rezultat ocuparea teritoriului Principatului Moldovei dintre Prut şi Nistru de către Imperiul Rus. În 1806, Manuc ajunge în capitala Ţării Româneşti şi este silit să se stabilească aici pe termen lung din cauze care aveau legătură cu războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiaşi an începe construcţia hanului, ce va fi terminată în 1808. La vremea aceea, arhitectura sa era destul de inovativă, deoarece Manuc dorea ca hanul său să nu aibă alura de fortăreaţă a celor din secolul al XVIII-lea. După inaugurare, hanul dispunea de 107 odăi pentru oaspeţi.
Arhitectura exactă a hanului în configuraţia sa iniţială nu se cunoaşte, însă, din descrierile de la începutul secolului al XIX-lea reiese că la subsol se aflau 15 pivniţe boltite, la parter existau 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătării şi un tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeţi. În curtea interioară exista o cafenea şi o mică grădină cu fântână arteziană. Între faţada dinspre Dâmboviţa şi râu se construise un chei de piatră, lat de peste un metru. Mai târziu, după ce Dâmboviţa a fost canalizată pentru deschiderea Halei de Carne, lângă această faţadă s-au adăugat câteva prăvălii.
Vă recomandăm să citiţi şi: Impactul armelor occidentale, vizibil pe câmpul de luptă din Ucraina: „Continuă să atace, dar nu în acelaşi ritm ca înainte” Asasinatul fostului premier japonez Shinzo Abe. Poliţiştii au descoperit explozibil în locuinţa atacatorului. Ce a spus acesta poliţiei.
Fiind construit ca niciun alt han din vremea sa, el s-a deosebit de celelalte hanuri-cetăţi prin arhitectura aparte. Intemeietor i-a fost Manuc Marzaian, mai bine cunoscut sub numele de Manuc Bei. Folosindu-se de bogatia si influenta sa negustorească, Manuc incepe să-și contureze faima diplomatică la începutul anilor 1800. Devine, pe rând, dragoman și consul al turcilor, iar în 1808 este numit de către sultan Bei al Moldovei. Pacea de la 1812 este un moment definitoriu pentru renumele Hanului. Negocierile de pace se țin chiar în Hanul lui Manuc. Manuc se stinge din viață în 1818. Soarta Hanului sfârșește în mâinile unei epitropii până când fiul său cel mare, Ioan-Murat, va putea gospodări singur averea familiei.
La 20 decembrie 1827, sub controlul soției lui Manuc, cea era mai tot timpul bolnavicioasă, se încheie un contract de arendă pe patru ani între epitropi și doi tovarăși, Dimitrie Dedu și Nicolae Alexiu. În 1842, moștenitorul este nevoit să vândă Hanul din cauza construcției slabite considerabil de către cutremurul puternic din 1838. Noul stăpân al hanului devine Dimitrie Iconomidis, zis Economu, care va deține administrația și jumătate din Han. Cealaltă jumătate de Han este împărțită între Gheorghe Iconomidis și Lambru Vasilescu. Economu moare în 1854 și lasă prin testament averea celor trei moștenitori. Până în anul 1870, arendașii ai Hanului sunt, pe rând, grecul Panait Vizantie, Milan Lomovici și apoi Dimitrie Constandinescu. Acesta din urmă folosește, în 1868, pentru prima oară într-un act oficial denumirea de “hotel” pentru a descrie Hanul. În urma procesului pornit de Iconomidis, Chiropol și Costache Economu, pentru a împărți proprietatea, Hanul lui Manuc ajunge să fie cumpărat de Vasilescu Lambru. În 1874, el va repara, transforma și redenumi Hanul sub numele de “Marele Hotel Dacia” (Grand Hotel de la Dacie). Va rămâne în proprietatea lui Vasilescu până în 1881, când este la un pas de a pierde Hanul din cauza datoriilor. La începutul anilor 1900, moștenitorii hanului erau Aurelia și Alexandru G. Baicoianu, care au avut doi copii, Cleopatra și Alexandru. Cel din urmă stăpânește Hanul din 1881 până în 1916, când moare. Fiica Cleopatrei Baicoianu, Elena, se căsătorește cu un descendent al familiei Cantacuzino, astfel ca bătrânul han intră în proprietatea renumitei familii. Elena și Constantin Cantacuzino, la rândul lor, au avut un fiu, Mihai. Hanul începe să fie gazdă nu numai pentru călători, în perioada în care s-a numit Hotel Dacia, ci și pentru piese de teatru, spectacole și baluri mascate, pasiuni ale tineretului bucureștean al vremurilor. Hotelul Dacia a fost și locul întâlnirilor partidelor politice autohtone în anii de dinaintea și în preajma Primului Război Mondial. Elita intelectuală a vremii s-a strâns aici pentru planificarea unirii României cu Transilvania și Bucovina și intrării în război. Printre cei prezenți s-au numărat Take Ionescu, Octavian Goga, Barbu Ștefănescu Delavrancea și Nicolae Filipescu. Cu investiții și eforturi considerabile de recondiționare din partea moștenitorilor familiei Cantacuzino, Hanul lui Manuc, unul dintre cele mai renumite obiective ale secolului XIX din Capitală, a prins viață iar, purtând cu el istoria de mai bine de 200 de ani. După un proces lung și anevoios început în 1997, Hanul a intrat în posesia proprietarului său de drept, Constantin-Serban Cantacuzino.
Postări populare:
- Recomandări detaliate de nutriție în sarcină: ce să mănânci și ce să eviți
- Niveluri de risc ale Zona Zoster în sarcină: simptome și tratament
- Ce se întâmplă la săptămâna 28 de sarcină: caracteristici ale fătului
- Bio-Oil în timpul sarcinii: cum ajută la vergeturi, cicatrici și tonalitatea pielii
- protocoale și tratamente în urgențele obstetricale