Istoria laptelui praf pentru sugari în România comunistă: de la laptele matern la industrii naționale și implicații sociale

Pour un nou-născut, pentru bebelușii mai mari, ca și pentru persoanele de toate vârstele, hrănirea reprezintă un aspect esențial. În cazul bebelușilor, hrănirea este asigurată prin intermediul laptelui produs de mamă. Sunt însă cazuri în care mama nu poate produce suficientă cantitate de lapte din diferite motive. Pentru o foarte lungă perioada, oamenii au ales să utilizeze laptele animal în procesul de hrănire a bebelușilor. În componenta laptelui provenit de la animale se găsesc anumite bacterii care nu trebuie să intre în contact cu noul născut, pentru ca îi pot face rău. Prin urmare, în perioada modernă, oamenii de știință au început să studieze compoziția tuturor tipurilor de lapte. Primele analize chimice de acest fel au fost realizate în perioada secolului al XVII-lea. În anul 1760, Jean Charles Des-Essartz a publicat un studiu de specialitate care a fost discutată compoziția laptelui din diferite origini: om, vaca, capra, oaie, iapa, margariță. Ca urmare, a început să fie căutată o modalitate prin care acest tip de lapte să poată fi produs artificial. Prima inovație a avut loc abia în anul 1865. Chimistul Justus von Liebig a reușit să descopere o formulă de bază care, ulterior, a dat naștere unui produs comercializat în cantități industriale. Aceasta consta în lapte de vacă, făină de grâu-malț și bicarbonat de potasiu. Inițial, alimentul era produs în stare lichida, Ulterior, el a fost transformat într-o pudra. În concluzie, după cum s-a putut observa, laptele praf este de acum câteva sute de ani. Istoria Albalact, liderul pieţei româneşti de produse lactate, începe în 1971, într-o vreme în care regimul comunist voia ca fiecare judeţ din România să dezvolte industria alimentară şi cu un produs care se regăsește în continuare pe rafturile magazinelor: untul Albalact 65%. Acesta şi-a păstrat imaginea şi ambalajul iniţiale, dar, de-a lungul timpului, compania a lansat branduri noi, care au devenit sinonime cu schimbările care s-au petrecut în cei 50 de ani de istorie.

Contextul românesc al laptelui praf în perioada comunistă

Istoria Albalact, liderul pieței românești de lactate, se împletește cu tranziția de la economia planificată la capitalism. Ce se ascunde în spatele succesului companiei născute în comunism? Investiții, marketing și inovație sunt pilonii care au susținut afacerile Albalact. De la primele branduri lansate, Albalact a continuat să investească în mărci, în tehnologie modernă, în concepte noi la nivel de produs și de ambalaj. În spatele evoluției Albalact stă foarte multă muncă, oameni care au crezut în potențialul companiei, viziune și, desigur, brandurile care au devenit mari, descrie Giampaolo Manzonetto, directorul general al Lactalis România.

Compania are două fabrici de procesare - fabrica de la Oiejdea din județul Alba, una dintre cele mai mari și mai moderne din Europa de Sud-Est, potrivit directorului general al Lactalis România, și fabrica Rarăul de la Câmpulung Moldovenesc din județul Suceava. Albalact are un portofoliu de cinci branduri și peste 250 de sortimente de lactate, este liderul categoriei de lapte și de iaurt alb cu brandul Zuzu și are cel mai vândut brand de unt și de smântână - brandul tradițional Albalact. Toate acestea sunt rezultatul unei tradiții 50 de ani în România, pe care compania o aniversează chiar anul acesta.

Transformări după Revoluție: privatizarea, investițiile și extinderea

Istoria Albalact a început în 1971, într-o vreme în care regimul comunist dorea ca fiecare județ din România să dezvolte propria industrie alimentară. Anii de după Revoluție au găsit fabrica Albalact aproape în pragul falimentului, însă decizia statului de a vinde societatea și curajul antreprenorului local Raul Ciurtin au salvat compania. Primul moment cheie a fost ieșirea din proprietatea statului și trecerea către o afacere privată locală, urmată de infuzii de capital, investiții majore și tehnologizare de la temelie. Conform directorului Lactalis România, „Conjunctura pieței în anii de început era prielnică. Industria lactatelor din România avea un mare potențial de dezvoltare la momentul respectiv, urmare a normelor impuse de Uniunea Europeană privind laptele-materie primă și procesarea lui.”

Furnizarea logistică și infrastructura de producție au fost fundamentale. Mutarea producției din vechea fabrică și construcția noii fabrici la Oiejdea - cea mai mare investiție greenfield din regiune - au permis mărirea capacității de producție și au deschis drumul companiei către poziția de lider de piață. Un an mai târziu, Albalact a făcut prima achiziție - fabrica Rarăul din Câmpulung Moldovenesc, pe care a retehnologizat-o pentru a dezvolta segmentul brânzeturilor. Rarăul a dobândit o dimensiune națională și a extins portofoliul pe lapte și brânzeturi. „Mai departe, Albalact a continuat să mizeze pe investiții, inovații și pe o strategie de afaceri adaptată permanent la tendințele de consum. Mai mult, și-a construit serviciile de distribuție și logistică la nivel național și le-a îmbunătățit constant.”

În 2015, Albalact a urcat pe poziția de lider pe piața locală, mizând pe branduri precum Fulga, Zuzu, Albalact. În 2016, compania a devenit parte a grupului Lactalis, iar în 2017, Covalact s-a alăturat portofoliului. „România a devenit cea mai mare țară din Europa de Sud-Est pentru groupul Lactalis, datorită investițiilor și achizițiilor din regiune”, afirmă Giampaolo Manzonetto. Integrarea a fost facilitată de filosofia Lactalis de a investi în afaceri locale și de a utiliza sinergiile la nivel de producție, logistică și resurse umane. În prezent, în grupul Lactalis România sunt peste 2000 de oameni, în cinci companii și cinci fabrici, iar portofoliul include branduri locale precum Zuzu, Albalact, Fulga, LaDorna, Covalact, Rarăul, și branduri internaționale precum Parmalat, Santal, President, Galbani.

Evoluția pieței și impactul pandemiei

Investițiile recente s-au axat pe retehnologizare, automatizare, gestionarea calității și extinderea portofoliilor, precum și pe creșterea exporturilor. Doar în fabrica Albalact din Oiejdea au fost investite peste 4 milioane de euro în ultimii doi ani. Pandemic, în 2020, a schimbat dinamica pieței: creștere inițială a vânzărilor de lactate în lunile martie-aprilie, urmată de stagnare în vară datorită închiderii HoReCa și a școlilor, apoi revenire în toamnă cu lansări noi. „Piața lactatelor tinde spre premiumizare, datorită gusturilor sofisticate ale consumatorilor. Pandemie a adus o resetare a preferințelor spre categorii mai simple, dar și spre susținerea producției locale.”

Strategia pe termen lung vizează retehnologizarea continuă, inovația, extinderea portofoliului și integrarea structurilor la nivel de grup în România. O prioritate este consolidarea echipei locale, pentru a susține obiectivele de business. Lactalis vede în România un centru regional strategic pentru exporturi și dezvoltare, cu obiectivul de a deschide noi piețe în Europa de Sud.

Condiții istorice, social-politice și contribuția la alimentația copiilor

Hrănirea copiilor a fost în centrul dezbaterilor din România postbelică, în contextul politic ideologizat al regimului comunist. „Laptele praf” a apărut ca alternativă la laptele matern într-un context în care regimul a promovat controlul statului asupra producției alimentare, cu accent pe autarhie și securitatea hranei. În anii 1940-1950, răspunsuri tipizate în media oficială accentuau importanța încrederii maselor și a studiilor ideologice, mai degrabă decât a pregătirii științifice în afara cadrului partidului. Ziarele comuniste, precum Scânteia, publicau avertismente despre „exportul de ideologie” și despre influențele culturale occidentale, subliniind că adevărata formare se face prin loialitate față de conducere.

Totodată, în perioada respectivă s-au consolidat organizațiile de femei ale Partidului Comunist Român, cu figuri precum Ana Pauker și altele în fruntea inițiativelor de unificare a structurilor civice, menite „să aducă organelor de drept controlul asupra vieților sociale”. Aceste acțiuni au reflectat un efort de reglementare a influențelor străine, dar au generat și lecții despre rolul femeilor în industrie, în familie și în producția agricolă. În același registru, istoricele române au analizat impactul politicilor economice asupra creșterii copiilor, al alăptării și al utilizării lactatelor artificiale în familie, în contextul schimbărilor economice și sociale.

Descoperiri științifice și evoluția formulelor de lapte praf

La începutul secolului XX, laptele de vacă era identificat ca fiind potențial periculos pentru bebeluși dacă nu era fiert sau pasteurizat corespunzător. Pasteurizarea a apărut inițial ca măsură de conservare, nu doar pentru activitatea medicală, iar la nivel mondial s-au conturat standarde clare pentru introducerea vitaminelor și mineralelor în formulele de lapte praf. În 1867, Henri Nestlé, prin Farine Lactée, a creat o formulă de lactație bazată pe lapte de vacă, făină de grâu și zahăr, cu scopul de a combate malnutriția infantilă. Spre deosebire de formulele lui Liebig, cea a lui Nestlé era mai ușor de utilizat și a dus la salvarea vieților copiilor prematuri sau cu intoleranțe la laptele matern.

Studiul contemporan asupra compoziției laptelui praf în cadrul APC România a relevat că doar 61% dintre produsele analizate au ca prim ingredient laptele, iar 32% au zerul demineralizat ca prim ingredient, iar 31% au ca al doilea ingredient uleiuri vegetale. Aceste analize subliniază necesitatea informării corecte a părinților și a profesioniștilor despre ingrediente și valori nutriționale. În plus, comparațiile între laptele matern și formulele de lapte praf relevă diferențe semnificative în conținutul de lactoză, glucide, proteine, grăsimi și sodiu. Studiile subliniază că laptele matern conține factori imunologici importanți, greu de înlocuit în compoziția formulelor artificiale.

În contextul economic românesc, discutăm despre costuri, disponibilitate și impactul social al accesului la lapte praf, inclusiv povești despre distribuția clandestină a laptelui praf în perioadele de penurie. A existat și un mesaj public de conștientizare legat de alăptare, subliniind că laptele matern rămâne baza hrănirii sugárilor, iar laptele praf ar trebui să fie soluția de rezervă în situații medicale sau sociale doar în circumstanțe excepționale.

Tabelete sintetice din studiile APC România

Este de interes includerea în articol a unor rezumate statistice despre conținutul energetic, grăsimi, glucide și proteine în formulele analizate, comparativ cu laptele matern. Astfel, pe baza datelor furnizate de APC România, putem evalua variațiile între diferite mărci și recomandările de nutriție pentru sugari, precum și costurile lunare pentru familii.

Declarațiile nutriționale indică că alăptarea nu poate fi înlocuită cu laptele praf în situații normale, iar consumul de lapte praf trebuie atent evaluat în funcție de vârsta sugarului, de recomandările producătorilor și de sfaturile medicale.

tags: #lapte #praf #sugari #pe #timpul #comunistilor

Postări populare:

• Utilizarea Sigură a Antibioticelor în Sarcină
• Policlinici pentru copii Regina Maria Lujerului din București
• Cum luptă fibrele din cereale integrale cu problem digestive
• Anatomia trunchiului gastrocolic în contextul cancerului de colon drept și relevanța sa în laparoscopie
• Sechele tardive după chiuretaj: efecte pe termen lung și riscuri